Uncategorized

Şchioapa

cersetor

Într-un fel sau altul, cu toţii avem nevoie de ajutor. Îl oferim şi îl primim sub diverse forme.

La piaţa Dorobanţi, lângă magazinul Nic, cerşeşte o femeie într-un scaun cu rotile electric. Îmi aduc aminte, şi sper că îmi aduc aminte bine, că scaunul i-a fost oferit în urmă cu câţiva ani de Gigi Becali şi tot fostul deputat i-a dat bani când s-a dus odată la el la palatul din Aleea Alexandru (secvenţa a tot apărut în ultima vreme de când cu arestarea şi recapitularea momentelor pentru care Becali a rămas în „istorie”).

Maică-mea e o femeie inimoasă, mai inimoasă decât sunt eu, în sensul că se lasă impreionată mai uşor de situaţii şi oameni în faţa cărora eu sunt mai întâi sceptică, îndoiala este viaţa mea, deh. Şi maică-mii, dacă îi ceri ceva, încearcă să te ajute, orice ar fi. Aşa că Şchioapa, cum mama o alintă pe femeia aceasta când îmi povesteşte de ea, i-a cerut adesea să-i ia una, alta de la Nic şi mama a făcut-o fără să ia vreodată banii (ideea era că fiind în scaun cu rotile, nu putea coborî în magazin, Nic-ul de la Dorobanţi fiind sub nivelul pământului, dar întindea mereu suma şi spunea ce vrea).

Într-o zi, anul trecut, Şchioapa a rugat-o pe mama să îi ia o varză. Mama i-a luat, dar când i-a dat-o, Şchioapa a exclamat:

– Nu e bună! E prea mică!

Mama a rămas, cum s-ar spune, interzisă. Adică faci un bine cuiva, dai de pomană şi tot ăla îţi scoate peri albi că ce i-ai luat nu este pe măsura pretenţiilor sale. Şchioapa voia o varză mai mare ca să facă sarmale de dat de pomană pentru sufletul soţului ei, plecat pe lumea cealaltă.

– Bine, măi, Andreea, nu putea să zică pentru ce are nevoie sau să ceară pe urmă altuia o altă varză sau chiar mie?, mă întreabă mama, cumva retoric.

Din momentul ăla, Şchioapa nu a mai vorbit cu mama un an de zile. Mama, o femeie foarte politicoasă, dădea s-o salute de fiecare dată când trecea pe lângă ea, însă Şchioapa îşi ferea privirea. Azi, Şchioapa a ridicat steagul alb şi când a prins-o pe mama la Nic, i-a întins 6 lei şi a rugat-o să îi ia un cârnat şi-o baghetă şi să i le combine într-un sendviş. Bineînţeles că mama nu a luat banii.

-Sendvişul i l-a pus doamna de la mezeluri în folie protectoare, apoi m-am dus la Şchioapa cu el. Când l-a văzut, mi-a spus: Nu e bun!, mi-a povestit mama.

Şchioapa a crezut că e doar o pâine învelită în folie, dar când a desfăcut şi folia, şi pâinea a văzut că era şi cârnatul înăuntru, cald, abia scos de la cuptorul cu microunde.

– Şi ce-ai făcut?, am întrebat-o pe mama.

– Ce să fac? Mi-am luat la revedere şi am plecat.

Ştiu sigur că într-o situaţie asemănătoare, eu nu mi-aş mai fi bătut capul. La fel de sigur ştiu că, la o dată viitoare, mama va fi şters întâmplarea cu buretele. Şi o va ajuta, din nou, pe Şchioapă.

Standard

2 gânduri despre „Şchioapa

  1. Ioana zice:

    🙂 Pentru oamenii ca mama ta mai tine Dumnezeu lumea. pentru ei-pentru copii si cred ca si pentru animale.
    Sa o iubesti mult. Sunt asa de rari cei ca ea..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s