Uncategorized

[Guest Post] Cu autostopul prin Bucureşti

Într-o zi, Nicoleta Cîrjan a avut o idee neobişnuită: să facă autostopul prin Bucureşti. Am citit despre năstruşnicia asta pe pagina ei de Facebook aşa că am rugat-o imediat să scrie un guest post în care să ne povestească ce-a fost în capul ei de a hotărât să oprească maşini cu necunoscuţi care s-o ducă la o distanţă de câteva cartiere. Aceasta este mărturia ei.

Iau pulsul cetăţenilor cu autostopul prin Bucureşti.

Ca majoritatea provincialilor, am venit în Bucureşti pentru facultate şi am rămas aici. Iubesc acest oraş, dar îl şi urăsc. Nu pentru că oamenii sunt needucaţi, nici pentru că e murdar, motive invocate, de obicei, de ceilalţi oameni. Urăsc că zilnic îmi pierd prea mult timp pe drum. Infrastructura capitalei face ca orice experienţă de transport să fie cel puţin neplăcută. Şi cred că este sursa primară a faptului că locuitorii acestui oraş sunt stresaţi, grăbiţi şi nervoşi.

De opt ani sunt pieton şi călător cu mijloacele de transport în comun, de cinci ani sunt şofer şi de doi ani sunt biciclist de Bucureşti. Nu e bine nicicum, aşa că am decis să încerc ceva nou: să merg cu maşinile altora care au drum comun cu mine, mai ales că 70% din autoturisme transportă o singură persoană, şoferul. Cu alte cuvinte, am început să fac autostopul prin Bucureşti. Încerc să aflu dacă sunt oameni dispuşi să oprească, cum sunt ei şi care sunt soluţiile lor la rezolvarea acestei înghesuieli continue din Bucureşti. Mi-am propus să fac asta timp de 10 zile. Poţi citi rezultatele pe care le-am obţinut pe blogul spiralacolorata.ro, o platformă pe care intenţionez să o deschid tuturor celor care au idei de experimente cu miza civică şi socială.

Până să încep acest experiment nu am făcut niciodată autostopul, nici măcar însoţită. Poate când eram mică, la ţară, cu bunică-mea, dar nu cred că se pune. Sunt şi destul de paranoică aşa că nu mi-a fost şi nu îmi este uşor la niciuna din încercările mele. Măsurile de precauţie luate sunt atenţia la modul în care mă îmbrac ca să nu fiu confundată cu o tiristă, un spary paralizant ţinut la îndemână şi un sms pe care îl trimit unui prieten cu numărul maşinii în care mă urc. Recunosc, nu am trimis niciun sms până acum. Mulţi consideră că e periculos sau foarte perciulos ce fac eu. Pentru că nu au făcut-o niciodată şi aşa suntem noi, oamenii, cu cât este mai nouă şi mai necunoscută o situaţie cu atât ne este mai frică de ea.

Am ajuns aproape de jumătate cu experimentul meu, aşa că iată concluziile intermediare:

– patru zile, din care trei în care am făcut experimentul dus-întors, în total şapte călătorii efectuate cu autostopul, procent de reuşită: 100%

– de două ori m-am dus şi m-am întors cu acelaşi şofer, prima dată a fost o coincidenţă (cel puţin eu aşa am crezut), a doua oară a fost consimţit, căci şoferul m-a însoţit şi la plimbarea prin parc

– am călătorit cu 8 maşini, din care 6 aveau doar şoferul, una era un taxi cu un pasager binevoitor si într-una era un cuplu

– am făcut autostopul pe soare, prin ploaie, o dată pe tocuri, altă dată însoţită de căţel

– pericole întâlnite: iubita unuia dintre şoferi m-a abordat pe mesageria facebook, frază edificatoare (îi aparţine): ‘Nu te-ai gandit când ai pus piciorul în maşina aia cu piele roşie şi iphone că poate dai de nevasta şoferului care e o nebună?”

– profil de ‘salvator’ de autostopist: sex masculin, vârstă 26-38 ani, studii superioare, venituri medii şi mari, profesii liberale, free lancing sau incerte; o singură tipă, dar nici ea nu era singură în maşină

– motivul pentru care au oprit: li se pare o idee interesantă, inedită

– soluţie unică identificată de şoferi: oamenii să renunţe la folosirea maşinii atât de des

Pentru asta s-au propus:

/ măsuri coercitive: amenzi şi taxe mari, scumpirea combustibilului: 25% din respondenţi

/ benzi pentru biciclete: 50% din respondenţi

/ punerea la punct a sistemului de mijloace de transport în comun (benzi special pentru RATB, extinderea reţelei de metrou): 25%

/ educarea cetăţenilor să respecte regulile (scrise sau ale bunului simţ): 100% din respondenţi.

nico

Nicoleta Cîrjan este tot timpul în mişcare. După ce a experimentat diferite metode de-a se deplasa, a avut o idee nouă: autostopul prin Bucureşti.

Speranţa de îndeplinire a celor de mai sus în următorii 4 ani: scăzută. Spre minim.

Concluzia mea după aceste interacţiuni este că bucureştenii îşi doresc cu adevărat schimbarea. Ştiu ce trebuie făcut, au logica de a identifica soluţiile corecte şi ar fi dispuşi să lucreze la asta. Problema este că nimeni aproape nu mai crede că este posibil. Nu au încredere în autorităţi, dar cel mai grav este că nu au încredere în ceilalţi locuitori ai oraşului. Ne mănâncă din interior concepţia ‘degeaba fac eu, că vine celălalt şi strică, aşa că de ce să fiu eu mai prost?’.

Nicoleta are 26 ani şi este din Braşov. Are studii în comunicare şi marketing, a lucrat în 2 televiziuni, după care a decis să muncescă pentru produse în care crede cu adevărat. Aşa a ajuns să facă fundraising la Asociaţia Green Revolution, ONG de ecologie urbană. „Cred că dacă nu-mi convine ceva, nu am dreptul să mă plâng până nu încerc să schimb prin propriile forţe. Sunt activistă şi iubesc România. Promovez bicicleta şi am convingerea că ea este elementul cheie în schimbarea Bucureştiului şi a atitudinii locuitorilor acestui oraş”, spune Nicoleta.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s