Uncategorized

Remember BAC

bac

Am şi eu o vârstă! Azi se împlinesc 10 ani de când am dat bacalaureatul, vorba aia, examenul maturităţii, hehe.

*

Să arunce primul piatra acela pentru care Bacul a fost o piatră de hotar, un moment definitoriu pentru viaţa lui profesională sau, în fine, pentru viitorul lui, în general. Păi eu zic că putem să stăm liniştiţi, pietrele vor rămâne la locul lor. Bacul ăsta nu contează pentru nimeni, cum nu a contat nici pentru generaţia mea, a fost aşa, un examen care a durat vreo două săptămâni, la finalul căruia oficial ţi se recunoştea absolvirea liceului. Mă rog, poate fi o chestie de mândrie personală că ai luat note mari la Bac, părinţii se pot lăuda altora că plodul a mai terminat un ciclu de învăţământ, însă, în ansamblu, ce-a însemnat Bacul ăsta în istoricul personal al fiecăruia? Te mai întreabă azi cineva pe tine ce note ai luat la Bac, zice cineva că „bă, eşti lame, cum să fi avut doar nota 7 la istorie”? Nu îi pasă NIMĂNUI că la 18 ani ai dat tu un examen numit Bac.

*

Treaba asta cu Bacul este aşa un fel de obsesie locală gen Eminescu este luceafărul poeziei româneşti sau Mioriţa ne defineşte ca popor, un bullshit reflex de care vorbim în fiecare an ca şi când, wow, tinerii, frate, vor purta Bacul ăsta la gât ca pe o condamnare la un viitor glorios ori de căcat în funcţie de media finală obţinută. Toată ţara află, deodată, în iulie ce subiecte s-au dat la examenul ăsta, ce oraşe s-au prezentat cel mai bine, unde-s cei mai cu moţ tineri etc.

*

Ok, şpaga este naşpa, profii o iau că au salarii mici, copiii şi părinţii o dau că le este la îndemână s-o dea sau poate fac efort pentru asta, în fine, aici cădem de acord că gestul mituirii, ca şi cel al primirii, este lame. Aşa funcţionează ţara asta, dar altceva cred că este de ţinut minte: mai important decât ce faci ca tânăr la mate, istorie sau chimie, la un examen numit Bac, este ce faci mai departe, adică ştii ce vrei să faci?

Discursul ăsta cu tinerii care-s aşa şi pe dincolo şi ce trebuie ei să facă şi ce cred oamenii mari că trebuie ei să facă este fix zero pentru cei tineri. Aşa a fost şi pentru mine, d-aia nu mai puteam eu la 18 ani, de îngrijorările închipuite ale unei generaţii de maturi despre cine sunt eu şi ce am de făcut. Mi se rupea în aceeaşi măsură în care mi se rupe şi acum despre ce gândesc unii şi alţii. Realitatea este că unii sunt deştepţi, iar alţii proşti, iar cu Bac ori fără Bac, deştepţii, oricum s-ar manifesta treaba asta, vor merge pe treaba lor. Eu mi-am dat Bacul cu cea mai mare nepăsare, ştiam că după asta urmează oricum alte examene, a fost doar o frecţie de etapă, pentru mine adevărata şcoală a fost în afara şcolii, pentru mine şcoala a însemnat poate oportunitatea de-a afla de la prietenii şi colegii mei despre chestiile cu adevărat mişto care se întâmplau în afara orelor de şcoală.

*

Dacă şcoala nostră ar deveni locul ăla care vorbeşte despre oportunităţi şi care deşteaptă tinerii să fie pe cont propriu, să aleagă ce vor, să gândească cum vor, să GÂNDEASCĂ şi atât, să ştie că orice au în cap se face cu muncă şi având reţea de informaţie şi oameni care să-i ajute să împlinească ce-şi doresc, atunci ACEEA ar fi şcoala care ar merita.

Standard

Un gând despre „Remember BAC

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s