Uncategorized

Vai de libertatea mea!

Compania de bere Heineken a pus la cale o campanie mişto de marketing, dar a propus în acelaşi timp un experiment foarte interesant care răspunde la întrebarea: cât de liberi suntem? Aşa se face că în aeroportul american JFK unii călători au fost întrebaţi dacă sunt gata să renunţe la planurile lor pentru o destinaţie nou-nouţă care urmează să fie aleasă pe principiul „ruletei ruseşti”: apeşi un buton şi ce va decide aparatul cu destinaţii, aia e, acolo pleci. Majoritatea a refuzat oferta din diferite motive: planurile nu pot fi schimbate, familia, munca ş.a.m.d. Trei dintre intervievaţi au dat deoparte siguranţa biletului de zbor deja cumpărat şi-au aşteptat să-şi primească noile destinaţii. Thailanda, Portugalia sau Cipru au fost câteva dintre ele şi oamenii au părut fericiţi atât de ceea ce le-a fost dat, cât şi de experienţa în sine de-a face un lucru la care, până la aeroport, nici nu se gândiseră.

*

Când vine vorba de libertatea noastră, atât de mult invocată şi-n acte oficiale precum constituţiile din lumea întreagă (sau majoritatea dintre ele), şi-n discuţiile personale, din păcate nu alegem să ne bucurăm de ea mai departe de faptul că bem ce cafea vrem dimineaţa, mâncăm ce dorim la prânz, ne alegem job-ul care ne place şi alte asemenea exemple care construiesc viaţa noastră de zi cu zi. Da, suntem liberi să facem ce alegeri vrem, dar adesea ele sunt cuminţi, domestice, calculate, fără niciun fel de miză, fără spiritul real a ceea ce înseamnă libertate, adică să faci ceva fără să te preocupe ce se VA întâmpla.

*

Sunt puţine dăţile în care eu am făcut ceva dintr-o libertate TOTALĂ, adică fără să îmi pun multe întrebări despre cum se va termina experienţa mea. Pe măsură ce cresc în vârstă, problema libertăţii mele devine tot mai serioasă pentru că în timp ce discursul social îndeamnă la un fel de domesticire a fiinţei, eu mă simt din ce în ce mai sălbatică, mai hotărâtă să mă eliberez poate de constrângerile care mi-au fost date prin educaţie – mici temeri care inconştient îmi spun că ceva e bine şi altceva nu e bine, deşi, intuiţia urlă GO FOR IT. Dar nu e uşor să treci de la teorie la practică, adică mie nu îmi e şi în ultimii, să zicem, trei ani, principala bătălie pe care am dus-o cu mine a fost în legătură cu ignorarea normei sociale şi reconstruirea unui set de valori personale care să fie în acord cu ce simt că am nevoie.

*

Job-ul, relaţia, obişnuinţa sunt câteva dintre barierele care ne împiedică să fim liberi. Am să fac referire, de exemplu, la legătura de iubire dintre doi oameni, fără să intru într-o discuţie mai amplă legată de faptul că, adesea, legătura respectivă nu există cu adevărat şi că, asemenea altor zone din viaţa noastră, e mai degrabă un construct mental, o nevoie inventată şi transmisă, prin educaţie, ca atare. Aşadar, relaţia dintre doi oameni e poate printre exemplele cele mai clare de libertate pesonală îngrădită, desigur, în mod inconştient, nu neapărat că celălalt ne cere să facem ceva şi nu altceva, deşi se întâmplă şi asta. Din dorinţa de a fi pe placul celuilalt, ca şi când unul dintre scopurile noastre e să fim pe gustul celui din faţa noastră pentru că doar aşa acela ne poate da la rândul său iubire, renunţăm la bucăţele din noi fie că e vorba de dorinţe, atitudini, atracţia faţă de o altă persoană sâmbăta la discotecă unde dacă am fi singuri ne-ar plăcea sa-i oferim ceva de băut şi să-i furăm un sărut, situaţie în care alături de perechea noastră dorinţa asta rămâne reprimată şi pe vechi îngropată.

*

Aşa că majoritatea dintre noi nu suntem liberi. Nici eu nu sunt, dar, cum am spus, mă trezesc. Pentru mine e foarte important să înţeleg ce vreau cu adevărat şi să mă port în acord cu ce vreau. Eu vreau să înţeleg libertatea din mine şi să îi dau tot ce am mai bun. La fel, vreau să înţeleg ce înseamnă libertatea în altul şi cum poţi să fii liber alături de cineva. Cred că educaţia asta nu se învaţă încă la şcoală sau acasă, cred că eu am avut cumva noroc că singură îmi dau seama de tot felul de lucruri şi că întâlnesc oameni care sunt mai deştepţi decât mine şi cu care pot să explorez teoretic şi practic dimensiunea asta. Pentru că e o călătorie care are loc individual, lumea asta nu e făcută pentru oamenii liberi.

Anunțuri
Standard

Un gând despre „Vai de libertatea mea!

  1. Exista persoane care nu doresc sa fie „libere”, pt ca libertatea le sperie. Pentru ca nu au fost de fapt libere niciodata, trecand de sub controlul parintilor sub controlul partenerului sau anturajului. Aceste persoane considera „singuratatea” ca durerea si tortura suprema.

    „Sistemul de valori” al comunitatii. Gen: afacere, masina, partener(a), casa, copil si daca se poate, totul inainte de 30 de ani. Robotei cenusii. Iarna la Poiana/Alpi, vara la St Tropez/Nisa sau Mamaia. Plus all inclusiv la turci.

    De cate ori imi intalnesc prietenii imi vine sa ii scutur si sa ii trezesc la viata, dar apoi, imi dau seama ca le-as face mai mult rau. Au acceptat si s-au resemnat. O fac pentru copii. Cica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s