Uncategorized

Forţe speciale

Este duminică, ora 22.30 când Sergio, din Belgia, intră în apartamentul din Calea Victoriei în care locuiesc pentru că înnoptează pe canapeaua din sufragerie. Nu îl întâmpin la uşă pentru că sunt la baie, tocmai am făcut un duş, după o seară neaşteptată şi lungă pe care mi-am petrecut-o la spitalul Floreasca, acolo unde Ştefan a stat cu perfuzii şi febră 41 cam trei ore şi jumătate. Îl doare în gât tot timpul, dar nu s-a tratat niciodată şi a făcut infecţie, amigdalită pultacee, aşa cum i-au spus medicii. Aşa a făcut febră mare.

*

După ce îmi iau din frigider trei nectarine, ies pe balcon. Pe un scaun e Mihai, colegul de apartament, iar pe altul stă Sergio, abia sosit de la Festivalul de la Padina, unde a mers cu Ada, tot colegă de apartament. Întind mâna şi spun:

– Welcome, I am Andreea!

*

Sergio este în vacanţă în România. Stă pe aici vreo două săptămâni. Apoi se întoarce acasă, în Belgia, unde va termina treaba în postul de contabil la un hotel. Pe 2 septembrie începe perioada de pregătire ca soldat în Forţele Speciale belgiene. E unul dintre cei 80 de candidaţi selectaţi în fiecare an. Dosare îşi depun cam 800 de tineri, dar numai cei mai buni reuşesc. Aşa, ca el. A trecut cu brio proba fizică, dar şi pe cea psihică. Acum, în România, îşi propune să alerge cam 200 de kilometri. Duminică dimineaţă, la Padina, alergase cam 16 kilometri şi era bronzat ca un tractorist.

*

Pâna va pleca în prima misiune, Sergio se va pregăti timp de trei ani. Este perioada în care cei mai mulţi dintre admişi renunţă la Forţele Speciale pentru că îşi dau seama că e greu şi că e mai mult decât pot duce.

Am un prieten care a intrat în Forţele Speciale în urmă cu câţiva ani. A renunţat după primul an, povesteşte tânărul de 19 ani, care crede că nu va avea probleme, că va rezista antrenamentului dur, fizic, dar mai ales psihic. Îşi aduce aminte exemple în care comandantul a trezit o cameră întreagă de soldaţi în toiul nopţii şi i-a pus să alerge kilometri întregi prin pădure sub motivul că unul dintre ei i-a displăcut la faţă în acea zi. Aşa că, pe lângă regimul dur de viaţă, unii dintre ei mai trebuie să care în spate şi „vina”, cel mai adesea imaginată de vreun superior, de a avea colegii treziţi pe la te miri ce ore şi puşi să facă diverse activităţi.

*

Sergio spune că Forţele Speciale belgiene au cele mai multe misiuni prin Africa şi că, de obicei, sunt angajaţi de alte state să li se alăture.

*

Cum am ajuns aici, în România? M-am dus pur şi simplu la aeroport, m-am uitat pe zboruri şi am ales ţara asta. Voiam un loc cu căldură, spune Sergio.

Vacanţa în România este ultima a lui Sergio. Timp de trei ani, cât durează pregătirea militară, nu va mai pleca nicăieri. Poate doar prin păduri, la vreo oră târzie din noapte, să alerge kilometri întregi pentru că moaca vreunui coleg nu a fost pe placul comandantului. 

800px-EUCOM_Slovenian_Armed_Forces_F2000S

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s