Uncategorized

Limitless Workout: mișcarea

limitless

Valentin Vasile alături de o echipă de absolvenți Limitless Workout care acum sunt în categoria ”avansați”. Poza este de acum câteva zile pe când făceau exerciții pentru o sesiune foto care anunță noi proiecte gândite de Valentin

Fac mișcare constant de peste un an de zile, de când mi-am propus să slăbesc. Am dat jos 12 kilograme (cu dieta Dukan), am pus la loc 4, iar acum, cu Limitless Workout, vreau să dau jos 10 kilograme și apoi să îmi construiesc masă musculară. Însă înainte de această decizie de a face niște lucruri pentru mine la care visam de ceva vreme, mișcarea nu a fost chiar o pasiune. De fapt, nu a fost mai deloc.

*

Sunt printre cei care în școala generală și-n liceu și-au luat scutire la sport. Acum n-aș mai putea să vă spun foarte bine de ce am făcut asta, deși, pe repede-înainte, motivele ar fi că nu aveam condiții la vestiare, de pildă, dacă începeam ziua de școală cu ora de sport, să stau ore întregi după aceea fără să fi făcut duș și cu transpirația umedă pe mine – nu, mulțumesc! Din aceeași serie de lipsă de condiții aș mai putea enumera multe care m-au ținut departe de mișcare. Sigur, în esență este doar o scuză, dar felul în care școala se raporta la ora asta – prin lipsa de condiții – arată cam cum privește, chiar și azi, sistemul de învățământ educația fizică, ca pe o disciplină de umplutură, un soi de pauză între orele alea ”serioase” ca matematica sau româna sau fizica sau chimia.

Nici în afara școlii nu mi-am bătut capul cu mișcarea, deși nu am fost complet sedentară, știam să joc baschet, tenis, să merg pe role, să înot. Dar toate astea lipsite de regularitate și dublate de ceea ce acum, privind în retrospectivă, consider a fi o alimentație greșită (de pildă, eram și aș fi încă, dacă nu m-aș abține, o fană a dulciurilor) plus tendința de îngrășare au făcut ca toată copilăria și adolescența să fiu o tipă plinuță și chiar grasă pentru că în clasa a 12-a am ajuns la 72 de kilograme la o înălțime de 1.57 m, pe care o am și azi. Cu toate că statura nu mi-a dat niciodată bătăi de cap, adică nu m-am simțit complexată, nu am fost luată la mișto, am avut o viață în regulă pe toate palierele, personal și profesional, am simțit mereu că treaba trebuie să stea altfel, că eu trebuie să arăt altfel. Cu toate astea parcă planetele nu s-au aliniat niciodată să capăt motivarea aia și să mă pun pe treabă cu determinare și convingere.

*

Sunt jurnalist. Îmi plac poveștile foarte mult, să le aflu și să scriu despre ele. Dar dacă ar fi să o iau de la capăt aș alege un domeniu în care să mă mișc, poate antrenor de fitness, poate sportiv. M-am gândit bine înainte să scriu asta, să nu o fac sub impulsul exuberanței și al valului de bine pe care fac surf perioada asta, și am căzut de acord cu mine însămi că sportul mi-ar fi dat mai devreme niște lucruri despre care a trebuit să aflu pe propria-mi piele, prin autoeducare și muncă. Anume că mișcarea înseamnă sănătate, relaxare, minte lucidă, limpezime a gândului, hrană sănătoasă, evitarea unui comportament în care creierul capătă așa mare importanță încât îi dăm atenție la orice oră din zi și noapte. În plus, conform studiilor, sportul este cel mai la îndemână antidepresiv. O ”cură” de mișcare te restabilizează, orice problemă ai avea, pentru că în mintea ta se creează din nou spațiu, corpul este oxigenat și eliberat de orice scenariu pe care avem tendința să îl creăm din neștiință, obișnuință sau dependența de a avea … preocupări care ne consumă. În continuare cred cu toată inima că, într-o zi, lucrurile se vor așeza de așa manieră că voi putea să trăiesc financiar din mișcare și scris, pe cont propriu, făcând lucruri în care cred și împărtășindu-le cu alți oameni care știu în adâncul lor că trebuie să fie altfel, nu pentru că acum ar fi ceva greșit cu ei, ci din onestitatea față de propria lor persoană, față de cine sunt cu adevărat.

*

The Guardian a publicat topul ăsta cu 5 cele mai întâlnite regrete pe care un om le are pe patul de moarte. Eu știu sigur că nu vreau să fiu unul dintre oamenii ăștia care confirmă că topul e adevărat. Locul 5 spune așa:

5. I wish that I had let myself be happier.

„This is a surprisingly common one. Many did not realise until the end that happiness is a choice. They had stayed stuck in old patterns and habits. The so-called ‘comfort’ of familiarity overflowed into their emotions, as well as their physical lives. Fear of change had them pretending to others, and to their selves, that they were content, when deep within, they longed to laugh properly and have silliness in their life again.”

*

Și, în final, două vești foarte bune: mi-am făcut TOATE analizele de sânge, adică am umplut vreo 8 eprubete la recoltare și am primit vreo 3 foi de rezultate și au ieșit toate foarte bine, adică sunt în grilă. A doua veste este legată de faptul că azi am primit un mail minunat de la organizatorii Limitless Workout care mă anunță că au dat peste posturile mele și că sunt mișto așa că mi-au oferit, gratuit, o lună de antrenament, luna decembrie. Pentru că am scris așa de mult despre ce fac la Limitless, unii m-au întrebat dacă nu sunt plătită pentru posturi. Răspunsul este că nu sunt plătită, nu am fost niciodată plătită pentru ceva scris pe blogul ăsta și dacă s-ar întâmpla să fiu, aș menționa că un cutare post este publicitate. Mai mult, așa cum vă spuneam, oamenii ăștia au găsit întâmplător posturile mele.

*

De azi introduc în texte melodii pe care le am în MP3 player când îmi fac antrenamentele individuale. Încep cu preferata acestei săptămâni.

Anunțuri
Standard

2 gânduri despre „Limitless Workout: mișcarea

  1. Felicitari. Esti enervant de ambitioasa si pusa pe treaba and I stick around ca poate se ia :))) I say it in the loveliest of ways, I really am. Ce sunt curioasa e cand s-a petrecut declicul asta intre tine si sport. Eu inca nu-l simt, trag de mine, ma bucur de fetele de la sala care simt ca-s mai mult decat niste colege de antrenament, dar tot traaaag. Si imi doresc din toata inima sa vina natural, sa imi descopar o astfel de pasiune. Ascultam deunazi un viitor interviu RFI cu tata, un om al muntelui de.. 50 de ani – la genul escalada – si eram asa invidioasa ca si-a gasit refugiul asta. Si nu inteleg de ce nu l-am mostenit (e drept ca ma simteam torturata sa merg pe munte, si ai mei au insistat cam tare, asa mi aduc eu aminte).
    No, eu sunt convinsa ca poti sa te apuci oricand sa fii instructor de fitness, Alexandra mea de la kangoo s-a hotarat la 25+ ani ca vrea sa faca asta full time si a lasat un job la o corporatie. A inceput incet si acum are sala ei. So.. dare to follow your dreams. We’re here for ya!

  2. Recitind ce am scris mai sus – daca n-o faci pentru tine, fa-o pentru noi. I’d looove to come to your class, jur! Pentru ca stii cum e, nu vorbesti din teorii si you’d know what buttons to push. Ceea ce ar face diferenta – daca e s-o luam marketing-wise 😛

    Ma uit zilnic dupa noutati, you know me 😉 Scuze daca par mai stalker-ish, nu-i intentia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s