Uncategorized

Cadrul

Un bidon cu 5 litri de apă. Un pachet cu 8 suluri de hârtie igienică. O pungă cu diverse cumpărături. Așa intru în scara blocului și-l văd pe trepte, ținându-se de un cadru se metal și târându-și picioarele.

*

– Pot să vă ajut?

Până să răspundă am și ajuns lângă lift, unde am lăsat toate cumpărăturile și m-am întors lângă el. Stau în capătul scărilor și-l privesc cum vine șontâc, șontâc.

– Fac asta în fiecare zi, îmi zice. Pare în jur de 60 de ani, se ține bine la trup, are ochelari cu ramă groasă și pălărie pe cap. Pantalonii sunt plini de var pe partea dreaptă, pesemne s-a murdărit acum, în timp ce urcă, fiindcă lângă scări este peretele, deci s-a rezemat.

Mă uit la el, nu-l ajut cu nimic, dar nici nu plec, mi se pare tare că este așa încăpățânat, simt un fel de mândrie de parcă aș fi eu cea care reușește să urce șapte trepte nenorocite, nu el.

– Ce-ați pățit?

– Am cadrul ăsta de 5 ani, de atunci merg cu el, de atunci merg din nou.

A ajuns în holul blocului, se îndreaptă spre lift, ușa i-am deschis-o deja și se aud bătăi de la etaj, cineva vrea să coboare, dar nu poate să cheme liftul, sigur că nu poate că doar îl țin eu.

– Și-acum 5 ani ce s-a întâmplat?

– Am fost … cum îi zice? Își caută cuvintele.

-Paralizat, zic eu.

-Da, așa, complet paralizat, m-a lăsat corpul pur și simplu, am căzut.

Încep să mă mișc de pe un picior pe altul, bucuroasă că le am pe amândouă și că pot să fac ce vreau cu ele. Moșul crede că nu mai am răbdare.

-Poți să te duci domnișoară.

-Stau să vă urcați în lift, zic.

-Așa, deci am fost paralizat și pe urmă n-am mai fost, mi-am revenit, dintr-o dată.

-Păi v-ați dorit tare să mergeți din nou dacă ați și reușit.

-Da, păi numai la asta mă gândeam. Cum te cheamă?

-Andreea, zic. Pe dumneavoastră?

-David. Gata, poți să închizi ușa. Mulțumesc, ai fost drăguță.

-Cu plăcere, zic, dar n-am făcut nimic, la revedere!

-Ai fost aici.

*

Ușa liftului se închide, săgeata care arată-n sus se face roșie. Îmi salt cumpărăturile și-o iau la fugă pe scări până la doi.

*

Ce bine este să alergi chiar și-atunci când ți se pare că în mâini ții toate greutățile lumii.

old

Anunțuri
Standard

Un gând despre „Cadrul

  1. Simt ca-s zile cu good vibe, Andreea. Eu sunt la Sibiu si asa m-am bucurat ieri de o mica excursie sa-mi privesc prietenul parapantist. We gotta use&love these bodies of ours. Primim doar un singur set.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s