Uncategorized

– 30 de kilograme

Andra Stănescu are 25 de ani şi cântăreşte cu 30 de kilograme mai puţin ca acum un an. Am „cunoscut-o” pe Andra virtual, când am început antrenamentele Limitless Total Body Makeover. Era unul dintre modelele de ambiţie şi perseverenţă la care noi, cei care abia începeam acest drum al exerciţiului fizic care ne impune să dăm ce avem mai bun, ne raportam. Pozele ei de pe Facebook, before and after, sunt incredibile: practic, ai convingerea că priveşti două persoane diferite. Când am cunoscut-o pe Andra personal şi-am văzut-o în carne şi oase am ştiut că în fata asta s-au schimbat multe. Odată cu aspectul, a venit şi-o nouă persoană. În aproape un an de zile, Andra şi-a creat un nou „eu”. Aşa că am făcut un interviu cu ea despre ce a însemnat această transformare şi care sunt lecţiile pe care le-a învăţat. Este o lectură pe care v-o recomand din toată inima. Enjoy!

Când şi cum ai hotărât să te apuci de sport?

Mi-a plăcut mereu să mă implic în tot ceea ce înseamnă sport, dar niciodată ceva mai mult decât un meci de baschet sau de fotbal cu colegii de școală. Când eram mică îmi plăcea să descopăr toate sporturile și să le încerc, dar nimic serios. La vârsta de 14 ani am plecat din satul unde m-am născut și o dată cu această plecare am pierdut și dorința de a face un sport. M-am gândit eu că erau alte lucruri mult mai importante, de care trebuia să am grijă, decât sportul. Mai târziu am ajuns în București, la facultate și am descoperit (trasă de mânecă, bineînțeles) fitness-ul. Nu îl încadrasem niciodată în categoria ”sport”. Așa că am ajuns într-o sală de sport, eu cu multe kilograme în plus, încercând fitness-ul. Norocul meu a fost că am interacționat cu un antrenor foarte implicat în ceea ce eu îmi doream: să slăbesc. Și mai mult decât atât, mi-am dat seama că mediul și oamenii din sală sunt ca o mare familie. Atunci a fost momentul când m-am apucat de sport. Povestea însă nu a mers foarte departe, pentru că la mai puțin de un an simțeam că greșesc undeva, că drumul meu nu era cel potrivit. Da, slăbeam, dar nu așa cum aș fi vrut și nici mediul care inițial îmi plăcuse nu mai era același. Așa că am spus stop. Și nu am mai avut grijă de mine! Mă gândesc că undeva, acolo sus, drumul meu era deja stabilit și prima interacțiune cu fitness-ul a fost doar ”încălzirea” pentru ce urma să vină. Așa s-a întâmplat ca în luna ianuarie a acestui an să îl întâlnesc, virtual, pe Valentin Vasile, cel care mi-a schimbat total viața și care m-a făcut să am încredere în mine, în corpul și în mintea mea. Am decis să mă înscriu la concursul inițiat de către acesta, unde timp de 6 luni urmam întocmai instrucțiunile despre antrenament și alimentație. Așadar, momentul în care am decis să mă apuc de sport a fost cel în care m-am înscris la concurs. Și m-am hotărât să fac asta pentru că a coincis și cu momentul în care analizele medicale nu era deloc bune; și mă gândeam ”Cum să am colesterolul atât de mare la 25 de ani? Gata, trebuie să fac ceva!”

Care au fost obiectivele tale când te-ai apucat de sport şi dietă? Cum te-ai automotivat, cum ai fost motivată de antrenor?

Am decis să am încredere totală în antrenorul meu. Iar el a reușit să îmi câștige această încredere încă din primul moment în care am vorbit despre ceea ce vom face împreună. Eu nu știam clar la ce să mă aștept pentru că, recunosc, îmi era teamă că voi ceda pe parcurs și mă gândeam că voi renunța, de aceea obiectivul meu era unul singur: să slăbesc. Nu aveam în minte un număr de kilograme, nu mă imaginam într-un anume fel, dar știam că trebuie să slăbesc suficient de mult cât să îmi placă să mă uit în oglindă. Motivarea cea mai mare a mea au fost vorbele lui Valentin din prima zi de antrenament, pe care mi le amintesc și acum atât de bine: ”Știu că nu mă crezi când îți spun că vei fi un alt om, dar cel mai ușor pentru mine să te conving ar fi dacă aș avea o poză a ta de peste 6 luni pe care să ți-o arăt mereu și să îți spun: acolo vei ajunge” Mai mult decât atât, Valentin a știut mereu să mă determine să fac ceea ce trebuie. Nu a fost nevoie să insiste de fiecare dată, pentru că aveam o putere, care nu știut de unde izvora, putere care mereu mă făcea să merg mai departe. Motivația cea mai mare a fost gândul că voi fi pentru prima dată în viața mea slabă și cu un corp de invidiat.

 Cum îţi imaginai că va fi acest drum spre transformare şi cum a fost în realitate?

 Sincer, când mă gândesc la cum mă așteptam să fie acest drum, mi-era teamă că nu voi reuși să îl parcurg. Mă gândeam speriată că nu voi putea renunța niciodată la fast food, la chips-uri, la dulciuri, la sucuri. Mă așteptam să fie o perioadă de sevraj unde să îmi fie absolut greu să mă obișnuiesc cu o alimentație sănătoasă. Într-adevăr, partea cea mai grea a fost atunci când în primele 3 luni simțeam că mor de poftă când mă gândeam la ceva dulce. Era o senzație pe care nu o mai trăisem și simțeam efectiv cum mi se rupe sufletul când vedeam o ciocolată. Bineînteles, testul suprem a fost de Paște, când mama mea a făcut 10 cozonaci care arătau extraordinar…iar eu nu m-am atins de nicio bucățică. Atunci am simțit cu adevărat cât sunt de puternică și cum nimic nu mă poate împiedica să reușesc.

before after

Andra, înainte şi după 7 luni de antrenament

Ce schimbări au apărut imediat ce ai început transformarea?

Schimbările imediate le-am resimțit în haine. După primele 2 luni hainele mele începuseră să îmi fie largi. Sentimentul de fericire nu vi-l pot descrie. Atunci mi-am dat seama că este o muncă pe care deși o duc zi de zi, merită. Fiecare lucru mic pe care îl făceam într-o zi realizam că, per total, îmi aduce numai beneficii. M-am confruntat și cu situații neplăcute din partea unor oameni la care nu mă așteptam, și anume vorbe cum ar fi: ”eh, lasă că te văd eu după cele 6 luni. O să slăbești, dar apoi te vei îngrășa mai mult decât acum că doar nu te poți abține toată viața” Vorbele acestea sau cele asemănătoare lor m-au lovit cel mai puternic, recunosc, și atunci realizam cât de înguști la minte sunt unii oameni și cât de răutăcioși sau invidioși pot fi. Dar, totodată, vorbele acestea au reprezentat motorul care nu a cedat niciodată să meargă pentru ca eu să duc la bun sfârșit planul meu. Iar în sinea mea nu înțelegeam de ce unii oameni gândesc așa, pentru că ceea ce făceam eu putea face oricine. Nu ar fi fost ca și cum eu am găsit o pastilă minune pe care o luam în fiacare zi și slăbeam. Nu! Nu era așa! Eu am muncit în ficare zi să ajung acolo unde am vrut. Și poate d-asta nu voi gândi niciodată la fel ca ei.

Cum au reacţionat oamenii din jurul tău la acest drum nou pe care îl începusei?

Pentru că la întrebarea anterioară am răspuns într-o oarecare măsură la această întrebare, dă-mi voie aici să îți spun despre oamenii frumoși care mi-au fost alături. Susținătorii cei mai înfocați au fost părinții mei, care au avut mereu încredere în mine și mi-au oferit tot suportul de care aveam nevoie. Spre exemplu, atunci când mă duc pe acasă, mama mereu mă întreabă ce trebuie să mănânc și îmi gătește exact ce îmi trebuie. Apoi, susținerea a venit din partea colegilor și prietenilor, a celor adevarați, pe care i-am simțit alături de mine și care mereu mă încurajau să nu cedez. Bine, asta nu însemna că ei nu îmi spuneau asta savurând liniștiți o ciocolată . Dar, deh, erau acolo lângă mine atunci când trebuia. E clar, spuneam, au fost și cei sceptici care nu au crezut nicio clipă în mine. Și care acum, paradoxal, după ce au văzut că am ajuns acolo unde mi-am propus, mă întreabă: ”Dar oare cum spuneai că ai făcut asta? Dă-mi și mie dieta ta”. Marturisesc, fac o grimasă, îi privesc ușor îndoielnic și le povestesc ceea ce eu am făcut. Știu că niciunul nu va ține cont de ceea ce eu încerc să îl conving, dar simt că din partea mea dau totul și că eu m-aș bucura sincer dacă măcar o singură persoană ar adopta acest stil de viață.

Ce a contat cel mai mult în acest proces de transformare?

E greu să mă gândesc la ceea ce a contat cel mai mult, pentru că toate au adus un aport deosebit ca rezultatul final să fie acesta. Cred că cea mai importantă a fost relația pe care eu am avut-o cu antrenorul meu. De acolo a pornit totul. Ne-am cunoscut și învățat unul pe altul, despre celălalt. Am clădit în timp o relație bazată pe încredere și respect. Iar restul au venit de la sine. Alimentația întotdeauna o discutam atunci când Valentin mi-o schimba: ce îmi place și ce nu, cum aș putea înlocui un aliment cu altul, ce reprezintă toate acele combinații alimentare, de ce trebuie să mânanc înainte de antrenament, ce trebuie să mănânc etc. Apoi a ”intervenit” sportul, unde știam că o dată aleasă calea acesta, nu am cum să mai renunț vreodată. Și am acceptat pentru că antrenamentul era, de la lună la lună, diferit, și asta mă făcea să fiu mereu dornică să învăț și să-mi testez limitele. Ah, și nu mai spun despre antrenamentul Limitless. De 4 luni am început acest antrenament și mărturisesc sincer că nu există moment în care să spun că m-am plictisit. De fiecare dată se întâmplă ceva nou, iar eu descopăr că mai am un mușchi de care habar nu aveam că există.

E clar, fizic m-am schimbat complet, de la forma feței, a brațelor, a picioarelor, a spatelui, tot, tot, tot. Și mă așteptam să fie așa. Dar ce nu m-am așteptat a fost schimbarea psihică. Ei bine, pentru aceasta nu m-a putut pregăti nimeni să știu ce mă așteaptă. Și cred că nici acum nu știu exact unde mă situez. Dar știu că sunt și pe interior alta, mult mai stăpână pe ea și pe forțele ei, mult mai capabilă și încrezătoare, mult mai atentă cu tot ceea ce spune, face, gândește, trăiește. Da, undeva acolo e o altă Andra și abia ce am făcut cunoștință cu ea. O cunosc încet încet.

Când ai realizat, cu adevărat, că eşti pe un drum în care vei descoperi un alt „tu”?

Așa cum spuneam și mai sus, după primele 2 luni (timp în care slăbisem 12 kilograme) am simțit că ceva se întâmplă, pentru că hainele îmi erau largi. Hihi, am zâmbit în sinea mea și am știut că sunt pe drumul cel bun. Când am realizat cu adevărat că sunt o altă ”eu” a fost atunci când am tras linie după 6 luni și am făcut bilanțul. Rezultatul a fost spectaculos. Oricum, la nivel mental, încă învăț să mă obișnuiesc cu noua imagine, pentru că, pentru creierul nostru durează 6 luni să se obișnuiască cu o noua imagine de sine. Ca atare, mai am un drum lung până acolo, mai ales că nu am terminat acest proces. Iar dacă mă gândesc la lucrurile materiale, oh da, aici este un adevărat deliciu. Cel mai frumos și totodată ciudat a fost când a trebuit să îmi iau o pereche de pantaloni și nu am știut mărimea. Așa că i-am cerut ajutorul vânzătoarei, care mă privea uimită că nu știu ce mărime port, și am exclamat de fericire (la propriu) cand am cumpărat pantaloni cu 5 numere mai mici. Asta da realizare!

andra azi

Azi, Andra este o altă persoană. P.S. Croissantul nu este al ei 🙂

Unde eşti acum, după aproape 7 luni de antrenament?

Au trecut mai bine de 7 luni de antrenament și sunt mult mai vioaie, mai veselă, mai optimistă, mai încrezătoare în mine, cu noul stil de viață foarte bine însușit, capabilă de a face absolut orice, cu multe ore de sport la activ, cu o energie care ar putea muta munții din loc, cu un chef nebun de cumpărături, cu o listă întreagă de lucruri de făcut (printre care un maraton), cu multe mulțumiri în cap pentru cei care sunt mereu lângă mine, cu o recunoștință sinceră pentru Valentin și toată echipa lui, fără de care eu nu aș fi scris aceste rânduri. Și…sunt cu 30 de kilograme mai ușoară .

Ce îţi propui să faci în continuare din punct de vedere al antrenamentului şi dietei şi care sunt concluziile pe termen lung în ceea ce priveşte sportul şi hrana?

Am pornit pe acest drum fără să știu unde voi ajunge, dar am fost convinsă de la început că nu voi renunța niciodată în viața mea dacă aleg această cale. Ca atare, merg în continuare cel puțin încă 6 luni cu aceste antrenamente zilnice (nu de alta, dar trebuie sa fiu six packs la primăvară), și apoi…apoi vom vedea. Nu îmi fac planuri pentru că îmi place să fiu surprinsă sau să mă surprind mereu. În ceea ce privește alimentația, aici nu am cum să mă întorc la stilul anterior, pentru ca am experimentat atâtea alte beneficii decât remodelarea corporală, încât nu vreau să renunț la ele, și anume: o calitate mult mai bună a unghiilor, părului și pielii, o mai bună digestie, dinți mai puternici și multe, multe altele. Sunt lucruri pe care le-am obținut muncind zi de zi pentru mine și nu vreau sub nicio formă să le pierd într-un moment de slăbiciune trecător. Viața de calitate este mult mai importantă decât cea plină de pofte trecătoare.

Anunțuri
Standard

2 gânduri despre „– 30 de kilograme

  1. Fabian Necula zice:

    Felicitari! Odata cu Andra m-am apucat si eu sa slabesc, urmand regulile lui Valentin Vasile de la distanta, insusite din cartea lui si din postarile de pe FB. Cand m-am apucat aveam 110 kg (la 1.80m) si am reusit sa ajung la 85 kg la mijlocul lunii August. Din pacate, de atunci imi e foarte greu daca nu imposibil sa mai slabesc. Pare-se ca ceva imi scapa sau nu sunt destul de riguros cu mine. Oricum, felicitari Andrei si felicitari lui Vali pt. ceea ce face. Chiar daca el nu ma cunoaste, ii sunt foarte recunoscator pt. ceea ce am reusit si consider ca mare parte din merit ii revine pt ca a scris o carte usor de citit, cu toate elementele necesare trecerii de la lenes si dezorganizat in mancare la activ si foarte atent la ”hrana”, nu neaparat mancare..

  2. Diana zice:

    Femeia asta este extraordinara. Si parintii ei, la fel.
    E foarte greu sa mananci corect, daca cei in jurul tau te saboteaza, uneori inconstient, dar de cele mai multe ori din dorinta de a te vedea ca dai gres, si „ei au avut dreptate”.
    Un stil de viata sanatos se poate tine pe termen nelimitat. Depinde doar de tine.
    Si sportul facut de altii ii deranjeaza. Eu nu am nici o prietena care sa faca sport. Toate se uita la mine ca la ultima frivola din oras! Pentru ca am 40 de ani si un copil. In loc sa ma uit la tv si sa fac mancare. Culmea, am timp si de asta, si de joaca si de teme, si de serviciu.
    Si mie mi-au spus multi ca dupa ce ma las de sport o sa ma ingras. Dar de ce sa ma las? Unii n-au ce face decat sa te demotiveze. Sa fii exact ca si ei, plini de frustrari si rautati.
    Oricum, sa nu deviez de la subiect, toata stima pentru Andra. Si pentru Valentin si echipa lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s