Uncategorized

Limitless Workout Community: Ileana Schwarz

Azi încep să vi-i prezint pe oamenii din comunitatea Limitless Workout care, din diferite motive, mi-au atras atenția și am vrut să aflu mai multe despre ei și despre pasiunea lor pentru sport, fie că sunt începători sau avansați. Evident că i-am ales pe cei mai aproape de mine, dar asta nu înseamnă că mă voi limita numai la cei care vin la Limitless Workout, însă diversitatea va apărea pe parcurs. Pentru că sportul schimbă vieți și nu zic vorbe mari când afirm asta, am știut cu certitudine că oamenii cu care urmează să vorbesc vor avea multe de spus pentru că povestea lor este în egală măsură și o destăinuire, ca și când ar scrie într-un jurnal lucruri pe care, până acum, poate doar le-au gândit, dar nu și împărtășit.

Prima pe listă este Ileana Schwarz, de 39 de ani, avocată de meserie, triatlonistă amatoare, zice ea, deși nu ratează nicio competiție, mamă de băiat și soție și, în general, o tipă foarte dinamică, genul care-și lasă copilul la bunica în weekend și conduce până la Oradea singură pentru că e o femeie cu o misiune: trebuie să alerge, să pedaleze și să înoate.

ileana 1

Ileana Schwarz mușcă din medalii fără milă

Când ai început să mergi la triatlon?

Triatlonul a intrat in viața mea in 2011 și de atunci nimic nu mai este la fel. Ocazional alergam, iubeam apa si înotul și pedalam de plăcere până mi-au furat bicicleta. Realitatea însă este că aveam o problemă cu mâncarea, nu cu kilogramele,așa că făceam sport ca să pot mânca. Știam de triatlon de la soțul meu. El îmi arăta filme cu Ironman Hawaii (3.8km înot, 180 km bicicletă, 42,195 km maraton), cursa din Kona la care visează toți triatloniștii. La vremea respectivă eram impresionată, dar nu convinsă. În 2011 mă gândeam foarte des că îmi trebuie ceva nou.Tot timpul am fost așa, tot timpul îmi doream altceva. Fie un curs, o specializare, niciodată nu m-am mulțumit cu ce aveam. Eram împlinită personal și profesional și totuși simțeam că nu e destul, că în viața mea nu se mai întâmplă nimic!

Prietena mea cea mai bună mi-a spus întâmplător că la ea la serviciu se pune la cale o ieșire la mare, la un concurs de triatlon care se numește ”Fără asfalt”. A fost suficient să caut pe net și iată-ma înscrisă la concurs, cu o bicicletă nouă în mașină, în drum spre Vama Veche. Nu cunoșteam pe nimeni, nu știam ce urmează, dar știam exact că mă duc acolo să termin ceva. Știu să înot, nu mi-e frică de pedalat, iar de alergat, alerg. Nu voi uita niciodată această cursă și am jurat că voi fi acolo și la ediția 50. Mama este acum fanul meu nr. 1,dar pe atunci nu înțelegea ce îmi trebuie concurs la vârsta mea. Eram declarată fugita de acasă.

Și am ajuns în Vamă și mi-am ridicat kitul de concurs și m-am prezentat a doua zi la start, după o noapte în care aproape nu am dormit. Apa era rece ca gheața, aveam un costum de neopren fără mâneci, mult prea mare pentru că nu era al meu, era al soțului. Am zis atunci că, dacă ies din apă vie, termin cursa. Cât de mult m-am înșelat. Mai erau încă multe surprize. În dimineața cursei s-a hotărât scurtarea probei de înot pentru că apa avea 13-14 grade și s-a oferit chiar posibilitatea să nu înoți și să ți se pună, din oficiu, un timp de 40 de minute ca timp de parcurgere a probei. Nu, în nici un caz nu puteam renunța.Era primul triatlon, trebuia să văd exact la ce m-am prezentat, așa că era clar ca voi intra în apă.

10,9,8. Un val de căldură, inexplicabil pe frigul ăla, m-a cuprins. 3,2,1. Start! Creierul spunea brațelor să înoate, dar brațele nu ascultau, nici măcar nu puteai ține capul în apă, atât de rece era. Și totuși am reușit! Am ieșit din apă, fericită, înnebunită de frig, dar fericita! A urmat alergarea, nu aveam de ce să mă tem. Cu toate acestea, traseul cu pământ, nisip și scoici era atât  de asfaltul din Herăstrău încât am zis că mor după primul kilometru. Și totuși am reușit să termin și să mă duc la bicicletă. Au urmat 35 de kilometri, dintre care primii 8 numai cu noroi. Am cărat bicicleta în spate, am scos de la roți “lutul de Dobrogea” cu mâinile goale și eram fericită, deși îmi spuneam că voi ajunge diseară la finish, dar voi ajunge. Am ajuns la destinație după 5 ore și jumătate, însă nimic nu se poate compara cu bucuria, fericirea, împlinirea pe care le-am simțit atunci. Era clar că în viața mea intrase un prieten nou: Triatlonul.

Ce înseamnă pentru tine participarea la competițiile de triatlon?

Să particip la cursele de triatlon a devenit o necesitate. Toate orele de înotat, alergat, pedalat făcute în antrenamente au un singur scop: să mă prezint la start!Triatlonul e parte din viața mea, o bucată mare și minunată de libertate. Dacă în 2011 am parcurs în antrenamente și în concursuri 864 km alergând, 257 km pedalând și 15.8 km înonând, în 2012 am făcut aproape dublu: 1033 km alergând, 867 pedalând și 54km înotând. Cifrele astea pot părea impresionante, dar vă asigur că sunt mult prea puțini kilometri chiar și pentru un amator. Pentru a face o comparație, un triatlonist profesionist precum Cris McCormack, campionul și idolul multor triatloniști, a facut în anul 1996 1138km înotați, 28 123 km pedalați și 5255 km alergați, dar aceasta este deja o altă lume.

Am câștigat o grămadă de prieteni. Nici nu mi-am imaginat că atâția oameni frumoși sunt pasionați de triatlon în România. Am aflat încet, încet care sunt cursele pentru amatori și am încercat să nu ratez nimic. Mă bucur să mă alătur tuturor celor care fac sau/și susțin acest sport. Fiecare cursă e o noua provocare.

ileana 2

Ileana la Vama Veche

Ce ai învățat despre tine de când ai început să participi la competițiile de triatlon?

Cred că m-am născut a doua oară. Mi-am descoperit o energie pe care nu am crezut că o am, mi-am depășit limitele și am înțeles că adevărata viață începe dincolo de zona de comfort. În profesie, pentru că fac avocatura, în special litigii, unde trebuie să vorbesc în public, mi-am „antrenat” inima să nu o mai ia la galop din cauza emoțiilor. În plus, sunt mult mai calmă cu toți cei dragi mie și chiar cu adversarii și acesta este un plus în viața mea și în profesia mea. Sunt și mai fit. Am rezistență la efort și un optimism fantastic. Am reușit să termin un Half Ironman în 2013 (adică 1,8 km inot, 90 km bicicletă, 21km alergare) fără să mă opresc și fără să fiu distrusă după mai bine de 7 ore și jumătate de efort la 38-39 de grade … la umbră. M-am convins pentru a nu știu câta oară că noi singuri ne punem limite, că noi suntem tot ceea ce gândim, iar dacă îți dorești cu adevărat ceva și te apuci de treabă, e imposibil să nu reușești.

Care sunt obiectivele tale când participi la un triatlon?

Vreau să termin cursa fără să am probleme tehnice sau să mă accidentez. Nu am fost niciodată până acum ultima și am întrecut mulți bărbați, dar nu asta contează. Pariul e doar cu tine! Cel mai mult îmi doresc ca într-o zi să devin Ironman! Să reușesc în maxim 17 ore să termin cursa vieții mele: 3,8km înot, 180 km pedalat, 42,195 km alergare. Știu că va veni momentul. Acesta e visul meu. Primul obiectiv pentru a-mi împlini visul este să ajung până în martie 2014 la 53 kg. De aceea sunt la Limitless Workout pentru că nu pot să car kilograme inutile după mine.

premianta

Ileana premiantă

Care este următoarea competiție tip triatlon la care vei participa?

Abia în februarie 2014 va fi prima cursă a anului, WinterTri la Izvorani. Alergat prin pădure, pedalat prin pădure, apoi înot în bazinul olimpic. E o cursă atipică, dar toți o așteaptă pentru că înseamnă revederea și începutul sezonului 2014. Poate în 2014 voi încerca și o cursă în străinătate, nu am fost până acum la nici un triatlon în afara țării. Toată lumea povestește cât de minunat e publicul. Acolo lumea iese pe stradă să te încurajeze. Un astfel de triatlon e un motiv de sărbătoare. Cine participă la concursuri știe foarte bine cât de importantă e susținerea, cât de mult ajută încurajările și aplauzele celor de pe margine. Tu ești acolo, la capătul propriilor puteri, iar câteva vorbe de încurajare sunt energie pură, prinzi aripi.

Ce mă caracterizează? O luptă. Așa cum spunea Octavian Paler despre această luptă: „Lecția lui Don Quijote e cât se poate de limpede. Nu se poate iubi cu adevărat decât nebunește. A te bate cu morile, făcând calcule, gândindu-te la riscul că poți să pari ridicol, transformă sublimul în stupiditate”. Indiferent de forma de iubire, pasiune, profesie.

Standard

2 gânduri despre „Limitless Workout Community: Ileana Schwarz

  1. Adevarul este ca pentru e Ileana Schwarz, imaginea asta de femeie puternica cred ca ii face mai mult decat bine, avand in vedere varsta pot spune ca este mai mult decat sportiva pentru categoria si nu cred ca exagerez de loc.
    Sunt curios ce viteaza de alergare are, posibil sa poate intrece multe persoane mai tinere ca ea.

  2. Ileana Schwarz zice:

    multumesc,Daniel!2hpentru semimaraton,4h35 pentru maraton,PBla 10km..51 min..dar nu e important..important este sa te misti..sa ai obiective si,in general,sa iubesti viata!e cel mai de pret dar!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s