Uncategorized

Limitless Community: Justina Voineag

Justina Voineag a avut, odată, 84 de kilograme. Azi, la 43 de ani, ea este super fit, deşi, fireşte, încă are obiective de cizelat: vrea să scape de grăsimea de pe gambe, să fie toată numai fibră şi pentru asta trage tare în această perioadă. Justina este medic specialist în medicina de familie, ecografie, homeopatie, acupunctură şi este pasionată de nutriţie. Are un băiat de 16 ani care ştie tot ce-i bine, de la ea, când vine vorba de alimentaţie, dar nu vrea să o asculte pe tema asta, mănâncă doar ce-i place şi nu face sport că nu vrea. Justina a început să vină la Limitless din luna mai, iar eu am cunoscut-o în Bootcamp-ul de la Măgura, din weekend-ul trecut, când am şi aflat una, alta despre ea şi despre ce face, mi s-a părut interesantă povestea ei şi, iată, acum v-o prezint şi vouă. Vă reamintesc că asta e o serie de interviuri cu membrii comunităţii Limitless.

Când ai început să faci sport?

Toată viaţa am fost împotriva sportului. La şcoală era o corvoadă. Când l-am cunoscut pe soţul meu (om de munte, Piatra Craiului, nu Bucegi :)), om cu sporturi grele în spate – judo, hochei, un pic de culturism – a încercat să mă convingă să alergăm dimineaţa în parcul Izvor. Am ieşit o dată, duminică dimineaţa, era 1992, nu ştiu ce vârstă ai tu (n.red. am 28 de ani, în 1992 intram în clasa întâi :)), dar în ’92 puţină lume ştia ce e aia alergare duminica în parc, probabil doar cei ce făceau sport de performanţă şi cei ieşiţi „pe afară”. Am ieşit, de dragul lui, dar am avut senzaţia că toată lumea se uită la mine, la cât de caraghioasă sunt, aşa că mi-am băgat mâinile în buzunare şi am alergat jenată pe lângă el, puţin, foarte puţin. Apoi au urmat câteva vacanţe în Piatra Craiului, cu urcat spre creastă, pe grohotiş, dormit pe prici, în adăpost sau în cort. Toate s-au soldat cu plânsete şi văicăreli din partea mea, bineînţeles. Apoi ne-am potolit cam până în 2006. Copil, serviciu, prieteni, grătare, concedii, prăjituri, oh, da, experimente culinare reuşite (mă pricep, nu glumă!).

iu 84

Justina (dreapta) la 84 de kg

Am început să fac sport când m-am speriat de mine. După o vacanţă de 3 luni petrecută în SUA, am venit cu 13 kg mai mult acasă, puse peste tot, inclusiv pe mâini, acolo unde înainte nu era pic de grăsime. Aveam 84 de kg în toată splendoarea mea. Hainele cumpărate de acolo erau mărimea 16, grav de tot. Am început uşor cu aerobic, în sala din blocul de peste drum, greu cu suflul la atâtea kg şi fără nici cea mai mică urmă de condiţie fizică. Au urmat câţiva ani în care am crescut progresiv intensitatea : un pic de tae-bo, apoi un an de zumba, a urmat o perioadă de sală, fitness, fiare, cum vrei să le zici. Abia atunci am văzut ce înseamnă, de fapt sport, greutăţi, circuit de abdomene, antrenament pe grupe de muşchi, aminoacizi, l-carnitină, dat cu piciorul la sac până cazi, că ai alunecat pe propriile picături de transpiraţie. Acolo mi-am consolidat forţa musculară, cât de cât, şi am dat jos mare parte din surplusul de kg, apoi am descoperit o sală de fete, cu un circuit de 30 de minute unde nu aveai cum să te plictiseşti pentru că antrenoarele erau maxim de haioase (sunt şi acum) şi m-am distrat cu asta de anul trecut până în mai, anul acesta. Acolo am întâlnit un super trainer, femeie, care a fost într-o competiţie organizată de World Class, tip cross fit. O urmăream cu sufletul la gură cum povestea ce exerciţii făceau acolo şi ne punea şi pe noi să încercăm exerciţii pe care acum le fac săptămânal . Eu, flotări? Come on! Azi una, mâine două şi, apoi, urmează punctul culminant. Un prieten care abia se angajase trainer la Word Class mi-a dat cartea lui Vali, primită la job. Ce scria el acolo era tot ceea ce eu propovăduiam în sala mea de fete. Aşa că l-am căutat pe Google pe Vali şi am aflat de Limitless.

Ce ți-ai pus în minte prima dată când ai fost la sală şi care sunt obiectivele tale acum?

Primul gând la sală a fost să mă întorc la greutatea cu care eram obişnuită, nu cea normală. Acum am cu totul alte obiective. Acum vreau definire, jos cu procentul de grăsime, nu mă mai interesează greutatea aşa de mult. Targetul meu sunt picioarele care nu se lasă decât foarte greu înduplecate să se subţieze. Încă mă enervează maxim chestia aia.

Care au fost momentele grele când vine vorba de sport?

Cel mai greu mi se pare când fac pauză de sport,  forţată de împrejurări. Pun pe mine instant câteva kg. Un alt moment greu este cel de după antrenament când mooooor de foame. Aş vrea să nu mai mănânc nimic, că-i seara târziu, dar mă consolez că mănânc proteină şi nu-i prostie.

Ce înseamnă pentru tine un antrenament eficient?

Dacă a doua zi îmi simt toţi muşchii activi, atunci a fost eficient. Dacă plec relaxată şi bine dispusă de la sală, a fost eficient.

Ce importanţă are alimentaţia în combinaţie cu sportul pentru rezultatele pe care ni le dorim?

Dacă nu conştientizezi rolul alimentaţiei în procesul de slăbire, poţi să mori făcând sport, nu vei avea rezultatele dorite. E greu să te abţii, e foarte greu. Noi, oamenii, avem tendinţa să ne răsfăţăm şi, cu cât avem bani mai mulţi, cu atât ne facem poftele culinare mai cu foc. Ne întâlnim să discutăm cu prietenii la masă şi băgăm în noi ca sparţii tot felul de combinaţii care nu fac decât să ne îngraşe. Gândirea tip „am alergat pe bandă, am fost la sală, pot sa pap o ciocolată” funcţionează NUMAI la Costin (n.red. celălalt instructor de la Limitless Workout care, la final de şedinţă, mănâncă ceva dulce în faţa noastră, a cursanţilor :)).

iu fit

Justina este azi în formă maximă

Care sunt tips and tricks-urile tale când vine vorba de antrenament şi alimentaţie?

Never give up! La antrenament mă gândesc că n-o să mor dacă trag de mine peste limita de confort şi, culmea, chiar nu mor. La mâncare am automatismele formate pe ce e „curat”, nu mai am pofte prea supărătoare şi, dacă am, gust. Aşa cum am gustat din papanaşii lui Răzvan (n.red. Răzvan Doica a fost instructorul nostru la Măgura) în Bootcamp. O bucăţică, o dată! Ideea e să ştii că, dacă guşti, poţi să te opreşti, adică nu continui să mănânci. Daca ştii că nu te mai poţi opri, mai bine nu guşti.

Cum a influenţat sportul calitatea vieţii tale?

De când fac sport mai cu talent, ca să zic aşa, nu mă mai simt frustrată. De când fac Limitless, mă simt în forţă. Am jumătate de corp aşa cum nu am crezut că voi putea ajunge vreodată să am, de unde rezultă că, dacă sus s-a putut, se poate şi mai jos (n.red. adică picioarele). Cuvântul magic este RĂBDARE.

Care sunt sursele tale de inspiraţie în fitness?

Am încredere în cunoştinţele antrenorilor, în metoda lor, mă fascinează nebunia lor când lucrează împreună cu noi, la fiecare antrenament. Asta mă încurajează, entuziasmul şi energia lor. Adică, domne’, chiar le place ceea ce fac! Şi-mi place şi mie. De aceea vin la aceste antrenamente.

De când faci Limitless şi de ce ai venit la acest program?

În luna mai am fost la primul Limitless, dar n-am slăbit nici măcar 1 kg. Dar am slăbit în luna următoare, când am făcut pauză, şi asta m-a determinat să continui toată vara. Ah, şi încă ceva, am încercat să revin la fosta sală, dar m-am plictisit. Odata ce guşti din Limitless, nu mai poţi face ceva sub acest nivel, e pierdere de timp.

Ce îţi propui din punct de vedere sportiv pentru anul 2014?

Dacă în 2013, după Limitless, am putut să port pentru prima oară pantaloni scurţi vara, în 2014 vreau picioare fără cusur. FIBRĂ. Asta vreau. Şi merge, dar greu, încet şi demoralizant câteodată.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s