Uncategorized

Revenirea: înapoi pe cai

Ieri, după măsurători, am ajuns acasă şi am trecut în retrospectivă toată luna noiembrie: oare ce am făcut greşit de nu am slăbit? În ciuda discuţiei cu Valentin care mi-a explicat, încă o dată, cum funcţionează corpul, la ce răspunde, la ce nu răspunde, la faptul că, fiind organism viu, trebuie să încerci diferite lucruri pe el până găseşti formula care dă rezultate şi asta facem şi noi, mă simţeam ca şi când undeva o dădusem în bară. Sigur că, în teorie, am înţeles toate aceste lucruri, dar, undeva în mine, simţeam că poate nu mi-am dat silinţa suficient, poate că am mâncat porţii prea mari sau am luat cina prea târziu (e posibil să fi făcut aceste lucruri şi am în minte câteva dăţi în care aceste aspecte poate că au contat). Nu am privit lucrurile astea în lumina judecăţii de sine, ci în lumina conştienţei, ca să pot să evit, pe viitor, acţiuni aparent nesemnificative, dar care în ansamblu mă pot trage înapoi. Într-un fel, am fost dezamăgită de mine, chiar dacă, repet, am continuat să scad procentul de grăsime şi metabolismul energetic a crescut cu aproape 1000 de când am început, acum două luni, Limitless Workout. O noutate pentru mine a fost să descopăr cum arată şi cum se poartă un perfecţionist. Cum, mă veţi întreba? Păi, aşa, ca mine: orientat spre rezultate, refuzând să găsească scuze sau pretexte, gândindu-se ce poate să facă mai departe ca să fie bine, cum îşi poate îmbunătăţi performanţele.

*

În fiecare dimineaţă, când mă trezesc, stau câteva minute în pat cu ochii deschişi şi spun, cu voce tare, care este misiunea mea în legătură cu sportul, apoi îmi imaginez călătoria şi punctul final când mă văd pe mine cum vreau să fiu. Azi dimineaţă, în vreme ce stăteam pe marginea patului, am simţit ceva diferit: o energie mult mai mare, o determinare în care mi-am imaginat că sunt o stâncă şi niciun val nu mă poate dărâma. Şi mi-am spus că platoul în care sunt este de fapt impulsul de care am nevoie să nu mă las pe tânjeală, să nu slăbesc acceleraţia, ci, dimpotrivă, să trag şi mai tare, cu responsabilitate, încredere, efort şi bucurie că ceea ce fac cu mine în perioada asta e poate unul dintre cele mai bune lucruri pe care le voi face vreodată cu şi pentru mine, un moment la care mă voi raporta şi de care îmi voi aduce aminte toată viaţa cu mândrie.

trust

Ceea ce mă ajută în tot acest proces, de când l-am început, sunt autobiografiile sportivilor. Pe lângă poveştile absolut minunate, ele sunt o sursă de inspiraţie şi motivaţie care nu mă lasă … să mă las.

Diareea a lovit în timp ce eram în apă aşteptând startul. Suferisem de probleme gastro-intenstinale la fiecare Ironman la care am participat, dar niciodată aşa devreme în cursă. Va fi o zi lungă, mi-am zis. Cursa nici măcar n-a început şi eu mă cac deja pe mine.

Aceasta este mărturia lui Chrissie Wellington, cea mai bună triatlonistă din lume, la începutul cursei Ironman din Hawaii în 2008, când, pentru a doua oară consecutiv, a câştigat cel mai greu triatlon din lume, în ciuda diareei, a durerilor de tibie şi multe alte probleme aparent de netrecut. A câştigat Ironman Hawaii şi-n următorii doi ani, deci patru ani la rând a ieşit victorioasă şi nu doar că a câştigat, dar a bătut toţi timpii posibili din lumea asta a sportului, a fost cea mai cea din toate punctele de vedere, a fost cu rezultatele peste femei şi bărbaţi deopotrivă. O femeie admirabilă, un atlet de cursă lungă şi foarte lungă, un om cu voinţă supraomenească, cu un discurs interior extraordinar. Când poţi, tu pe tine, să te împingi până într-acolo încât să treci peste ORICE durere sau disconfort, înseamnă că determinarea şi autocontrolul sunt la niveluri greu de atins de oameni obişnuiţi.

2008

Chrissie Wellington câştigând Ironman Hawaii 2008, anul cu diareea şi pana la bicicletă, când, în ciuda faptului că fusese depăşită de trei concurente şi faţă de ultima distanţa era de 7 minute, a recuperat timpul şi-a câştigat cursa prima pornind astfel în maraton de pe poziţia întâi.

*

În seara asta încep antrenamentele pe cont propriu, ceea ce voi face toată luna decembrie. Voi avea două antrenamente de rezistenţă şi forţă care vor fi în locul orelor de grup Limitless Workout, apoi alte trei antrenamente individuale în care combin exerciţiile cu banda de alergare. Încerc să urc aceste antrenamente la patru pe săptămână, însă trebuie să îmi gestionez timpul mai bine, pentru că decembrie este o lună plină şi la muncă din cauza campaniilor sau a materialelor speciale pe care le pregătim în această perioadă. De asemenea, am de-a face cu o alimentaţie la fel de bogată în nutrienţi ca şi până acum, dar îmi voi micşora porţiile, că tot vorbeam de retrospectiva făcută aseară în minte, cred că poate îmi făceam nişte porţii uşor prea generoase, dar fotografiile pe care i le voi trimite lui Vali să vadă cum mănânc, vor lămuri acest aspect.

strength

În rest, drumul este unul singur: success and nothing less!

 

 

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s