Uncategorized

The pursuit of happiness: Oana Felipov

oana 1

Oana Felipov a plecat la Londra în căutarea fericirii

Ce este fericirea? O întrebare de când lumea şi pământul, o ecuaţie încă nerezolvată. Poate că întrebarea a primit, de-a lungul timpului, multe răspunsuri şi filosofii au dezbătut problema cu cea mai mare intensitate fără să găsească o rezolvare care să mulţumească pe toată lumea. Motivul este unul simplu: fericirea este o chestiune personală şi fiecare om, dintre aceia care au înţelepciunea să umble prin viaţă cu gândul limpede, ştie despre sine ce îl face fericit. Chiar şi aşa, fericirea, ca şi vârsta sau starea de spirit, este într-o permanentă schimbare şi, într-un fel, chipul ei dă şi măsura creşterii noastre. La timpuri noi, ne dorim fericiri noi şi-n legătură cu asta se schimbă, bănuiesc, tot ce facem şi tot ce iubim. Starea de a fi fericit merge mână în mână cu durata cu care stăm într-un loc de muncă cu plăcere şi tot ea ne spune dacă legătura cu un om mai merită păstrată sau nu. Azi, mai mult ca niciodată, fericirea poate fi atinsă cu responsabilitate şi împăcare pentru că individualitatea este mai preţuită ca oricând: omul este liber să fie cine vrea şi cum vrea şi nimic nu îl împiedică, aşa cum poate se întâmpla în alte vremuri, să o ia de la capăt de câte ori doreşte.

În numele fericirii a plecat şi Oana Felipov, de 35 de ani, la Londra. Pentru că este unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, am vrut să inaugurez rubrica asta cu oameni care pleacă să-şi împlinească destinul pe te miri unde cu ea. Fiecare dintre oamenii cu care voi vorbi are o perspectivă asupra a ceea ce îl face fericit şi fiecare este în egală măsură legitimă şi trebuie respectată. Îmi doresc ca experienţele oamenilor cu care vorbesc să inspire pe fiecare dintre voi să se gândească la propria fericire şi să vă dea curaj să vă mişcaţi cu mai multă energie în direcţia aspiraţiilor voastre.

oana 3

Un singur om, mai multe personalităţi. Suntem organisme vii, ne transformăm, ne reinventăm. Şi Oana trece prin asta.

Ce este fericirea?

Nu stiu ce e FERICIREA. De cele mai multe ori stiu ce ma face pe mine fericita. E interesant insa cand descopar lucruri noi, despre care nu stiam ca ma fac fericita. Dar sunt lucruri mici – concerte bune, zambete sincere, momente care vin cand le astepti mai putin si te trezesti ca invelita de o patura care iti tine, dintr-o data, foarte cald. Esti in locul potrivit, la momentul potrivit sa experimentezi ceva minunat.

Ma simt fericita cand reusesc sa ma autodepasesc. Cand reusesc, chiar daca n-am chef, sa mai inot inca 10 bazine, cand ceea imi propusesem era x-10. Cand ma trezesc dimineata si ma apuc de treaba, chiar daca nu stiu de unde sa o apuc. Realizez ca sunt fericita cand sunt recunoscatoare pentru lucrurile pe care le am, pentru oamenii care ma inconjoara si, cu toate ca stiu ca suna imbecil, pentru aerul pe care il respir.

Ma simt bine cand simt ca ceea ce comunic – fie prin vorbe, fie prin fapte, fie prin munca mea – e inteles si apreciat. I like the likes, but then again I’m not afraid of no likes.

Ce era fericirea la 20 de ani?

Sa fiu la facultatea pe care mi-o dorisem, sa fac lucrurile pe care le faceam, sa pictez, sa castig bani din asta, sa am bursa, iar baiatul pe care il placeam, sa ma placa.

Ce s-a schimbat e nevoia de validare pe care o simteam atunci. Nu cred ca nevoia asta o sa dispara vreodata. Cred insa ca acum s-a mai calmat. Validarea exterioara sau interioasa vine daca faci treaba buna. Si cu gandul asta in minte, all you have to do is great work and be a nice person. E simplu de fapt.

De ce ai plecat?

Pentru ca faceam ridurile gresite, alea care iti brazdeaza fruntea cu griji si nemultumire. Pentru ca nu mai zambeam. Pentru ca ma blazasem si simteam nevoia unei schimbari. Pentru ca ma roteam in acelasi cerc vicios. Pentru ca vina incepuse sa fie intotdeauna in alta parte. Orasul nu mai era suficient de bun, oamenii nu mai erau suficient de interesanti. Nu ma mai simteam inspirata, nu mai visam, nu mai experimentam fara frica.

Pentru lucrurile simple care nu-mi mai placeau in Bucuresti si pentru ca am simtit ca femeia care am devenit trebuie sa se dezvolte in alt loc. Am avut de ales intre a ma muta in provincie unde sa cresc rosii (pentru ca imi plac nespus legumele si fructele) sau a ma muta intr-un oras mai mare. Nu m-am simtit pregatita de viata la tara, cel putin nu acum, so here I am.

Hate something, change something.

oana 4

Oglinzile dinăuntru şi din afara noastră

Ce cauti?

Imi doresc sa invat cat mai multe lucruri, sa raman curioasa. Vreau ca, indiferent de ceea ce fac, sa adorm seara linistita, cu gandul la ce am de facut maine, fara tirania lui “trebuie sa”, ci sub lumina calda a lui “ar fi bine sa”. Imi doresc ca atunci cand mor, nu ca m-as grabi spre punctul ala, in cinematograful secret din mintea mea sa se deruleze cat mai multe momente intense, frumoase, calde.

My aspiration in life would be to be happy.

Cum arata o zi care te face sa zambesti?

E soare sau ploua. Dar ma trezesc dimineata si  fac exercitii care imi fac bine. Sunt constienta (ancorata) in prezent: unde sunt, lucrurile pe care le fac, muzica pe care o ascult, oamenii care imi sunt in preajma. De faptul ca viata e scurta si pretioasa si ca you better do the things you want to do. Maine e ceva cu care ne-am obisnuit prea tare, dar care s-ar putea sa nu vina. Si cu gandul asta, incerc sa analizez mai putin si sa fac cat mai multe.

Cum arata Bucurestiul pe care l-ai lasat in urma?

Arata la fel, mai ales ca l-am revazut de curand. E orasul care mi-a fost casa 8 ani, care m-a inspirat, dar pe care simt, mai mult ca oricand, ca l-am epuizat. E orasul in care traiesc multi dintre prietenii mei, de care, evident, imi e dor. Insa mutarile pe care le facem in viata ne schimba. Pe noi si, implicit, relatiile pe care le avem.

Cum ai gasit Londra?

London is lovely. Lucky to be living here.

E un prilej de uimire de fiecare data cand ies din casa. Imi vine greu sa fiu suparata aici. Ce m-ar fi scos din sarite in Bucuresti, aici ma enerveaza doar putin si pentru foarte scurt timp. E un oras in care am realizat ca decat sa fii plin de aversiune, e mai usor sa  zambesti. Si daca pentru mine, acum, e Londra, sunt sigura ca pentru altii e Bucuresti, Paris, Milano NY sau la tara.

Ce vei face la Londra?

O sa cresc. Cu toate. Munca, sport, frici, iubiri, muzica. I’m a grown woman, I can do whatever I want.

yero

Oana, într-o casă din Bucureşti

Conteaza locul in care suntem pentru cum ne simtim?

Pentru mine conteaza foarte mult. Oamenii de care ne inconjuram, orasul in care evoluam ne influenteaza. Suntem ca niste radiouri care se acorda la frecvente diferite. Stimulii pe care ni-i alegem/primim sunt foarte importanti. Mie imi place Londra pentru ca aerul e mai curat si de fiecare data cand ajung acasa, nasul meu are mai putini muci negri. Imi place ca nu e praf. Poate din cauza umiditatii mi se pare ca e fresh, comparativ cu Bucurestiul care imi devenise imbacsit (si poate ca e tot din cauza geografiei – ca sa vezi ce animale simple suntem, de fapt  – ne fabricam o poveste care sa sprijine o mutare de genul asta – m-am mutat ca nu mai simteam bla bla, cand de fapt aveam nevoie de aer. Fizic.)

Care sunt semnele prin care vei sti ca ai gasit ceea ce cauti?

Cred ca momentele in care stii ca ai gasit ce vrei sunt foarte scurte. Pentru ca suntem oameni si, de fiecare data cand am reusit sa facem ceva sau am gasit ce ne doream, ne bucuram de momentul ala si incepem sa vrem altceva, mai sus, mai intens sau, pur si simplu, altceva.

Imi doresc sa raman cat mai mult in starea asta de cautare, de curiozitate care te face sa-ti schimbi rutinele, fabricand astfel cati mai multi neuroni si sinapse. Le pun acolo pentru la batranete. Sa fiu o babeta bine infipta pe picioarele si pe mintea ei.

Evident, cu animal print, ca e pacat sa iesi din casa fara animal print si ruj rosu.

Anunțuri
Standard

Un gând despre „The pursuit of happiness: Oana Felipov

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s