Uncategorized

Trage de tine, nu trage de timp!

will intro

La Limitless Workout tragi mereu de tine. Fac antrenamentul ăsta de aproape trei luni de zile și mă confrunt, în continuare, cu noi praguri de rezistență pe care mă străduiesc să le depășesc. Și, de cele mai multe ori, reușesc, chiar dacă mi se pare că nu voi putea.

Luni, Valentin, instructorul și creatorul programului Limitless Workout, ne-a dat test. Am făcut nouă exerciții, fiecare timp de un minut. Ideea a fost ca fiecare dintre noi să numere în minte câte repetări face din fiecare exercițiu în cele 60 de secunde, apoi să raporteze cifra lui Vali, care o nota într-o grilă desenată mare pe perete, cu numele fiecăruia dintre noi pe ea. Primul lucru pe care ni l-a spus înainte să înceapă testul a fost:

Numărați corect, fiți cinstiți cu voi, nu vă furați căciula, este o competiție cu voi înșivă, nu cu cel de lângă voi. La următorul test, trebuie să fiți mai buni decât ați fost acum, nu mai buni decât cel de lângă voi, nu ăsta este scopul.

Intuise bine faptul că tentația este să ne comparăm cu cel de lângă noi, cu siguranță este un efect al educației prin care am trecut cu toții și unde mereu ni s-au spus, de la școală și până la locul de muncă, replici ca: ”Dar X de ce poate să facă mai bine și tu nu?” Așa că am crescut convinși că referința la care trebuie să ne raportăm este mereu în exterior, că noi trebuie să fim mai buni prin comparație cu altcineva. Dar dacă, de fapt, singurul punct de referință, acum și întotdeauna, suntem noi?

will

La Limitless Workout am descoperit ce înseamnă să ai, cu adevărat, voință. Dacă mă întrebai acum trei luni câte flotări sunt în stare să fac, aș fi râs, pentru că abia puteam să fac două. La testul de luni am făcut 30 de flotări într-un minut și-aș mai fi putut continua.

De ce încercăm mereu să păcălim și să ne păcălim? Realitatea ne-a arătat de atâtea ori că ne place să ne proiectăm pe noi înșine ca fiind mai buni decât suntem pentru că credem că oamenii așteaptă de la noi să fim foarte buni în orice facem. Dar ca să fii bun la ceva trebuie să muncești, să îți dai silința, să cazi, apoi să o iei de la capăt. ”Bun” nu este un rezultat care vine peste noapte pentru că îți dorești asta. De la dorință pleacă totul, da, însă fără motivație, determinare, perseverență, organizare, ”bun” nu are cum să vină niciodată pentru că ”bun” înseamnă să faci același lucru din nou, și din nou, și din nou, o repetiție executată cu religiozitate pentru perfecționarea unui talent, a unei abilități, a unei calități, a unei aptitudini. În definitiv până și diamantul, oricât de frumos ar fi în stare naturală, capătă o strălucire remarcabilă când este șlefuit.

will 2

Când simți că nu mai poți, mergi mai departe.

În cele trei luni de zile de Limitless Workout, cu toții am adunat multe fraze-cheie care ne-au ajutat să ne facem treaba și-n preajma celor mai ale naibii exerciții. A fost și cazul orei de azi când antrenamentul a fost soră cu moartea și zic asta pentru că mi-a venit și să vomit, și să plâng. Aș vrea să vă spun un pic despre plâns atunci când faci antrenamente așa dure cum este Limitless: nu îmi vine să plâng a neputință ori din cauza durerii extreme, ci pentru că este ceva în mine care pare să capete voce și să vrea să iasă afară. Este ca o putere pe care nu știam și nu mi-am imaginat niciodată că o am și care se dezlănțuie cu fiecare repetare a unui exercițiu despre care, în mod conștient, știi că nu îl mai poți duce, dar, în același timp, te trezești că mai faci încă o repetare și nu știi foarte bine de unde vine puterea aia. Este o emoție foarte puternică, undeva la limita dintre uimire, și bucurie, și ”nu-mi vine să cred că sunt eu cea care face treaba asta grea”.

Trage de tine, nu trage de timp.

Asta este ceea ce ne-a repetat azi Valentin, pentru că știa că exercițiile sunt dure și că tentația fiecăruia este să ia piciorul de pe accelerație, să mai păcălească o repetare, să mai fure câteva secunde cu odihna, în loc să execute continuu exercițiul. Mi s-a părut un îndemn foarte frumos, unul dintre cele mai grele ca mesaj pe care le-am auzit în ultima vreme și tot drumul spre casă m-am gândit la el și la cât timp am pierdut poate, adunat în ani de zile, când în loc să trag de mine, am tras de timp. Este o metaforă frumoasă pentru toate clipele în care în loc să punem osul la treabă și să facem mai mult pentru noi ca să fim mai buni față de cum eram ieri, ne dăm ”ocupați” cu nimicuri, orice ca să amânăm confruntarea cu noi înșine, să ne mai ascundem un pic de cine suntem cu adevărat și de ceea ce știm că putem, dar ne este prea frică sau prea lene să-i dăm bice.

Știu toate astea pentru că am trecut prin toate astea: și prin lenea de a porni pe drumul care azi mă face atât de fericită – noul meu corp care merge de minune mână în mână cu mintea pe care o am -, și prin frica de a accepta că s-ar putea să reușesc să fac ceva absolut incredibil cu mine, ceva care mă va transforma pentru totdeauna.

Standard

2 gânduri despre „Trage de tine, nu trage de timp!

  1. oana zice:

    Aceste cuvinte scot untul din tine ,dar totodata ceea ce mai bun si mai ascuns fin tine ! Multumesc pt postarea ta ! :-*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s