Uncategorized

Bunica

concurs-1

Fii printre aceia care transformă lectura inspiratoare în experiență directă.

Când aveam 10 ani, bunica mea a făcut atac de cord cu mine în casă. Am reacţionat cum am fost învăţată, am sunat întâi la Salvare, apoi pe mama să o anunţ despre cele întâmplate. Bunica a ajuns la spital cu bine, însă acolo a suferit un al doilea atac de cord şi, în acea seară, a fost pentru ultima dată când am văzut-o în viaţă, întinsă într-un pat de spital şi conectată la tot felul de aparate complicate. Pentru mine, un copil, imaginea a fost puternică şi, cred, traumatizantă mai ales că toată copilăria mea bunica a fost un om în putere, vesel, mereu activ. Niciodată nu mi-am imaginat că aş putea să o văd într-o asemenea situaţie, într-o stare de vulnerabilitate maximă.

Această imagine m-a urmărit, inconştient, pe tot parcursul adolescenţei mele şi până în zilele noastre. Mi-am dat seama de acest lucru când am încercat să găsesc acel pattern care mă determină să nu am încredere în relaţiile mele de iubire atunci când ele se stabilesc. Lipsa de încredere era din cauza temerii de abandon subit, ceea ce mi-am dat seama că am simţit atunci când bunica mea a murit atât de surprinzător, atât de repede. De aceea, am gândit că nicio relaţie de iubire din viaţa mea nu poate să dureze pentru că nu pot avea încredere în celălalt, că, la un moment dat, voi fi oricum părăsită, doar bunica mea a făcut asta şi ştiu sigur că ea mă iubea şi, cu toate astea, nu mi-a dat niciun avertisment despre plecarea ei.

Am înţeles şi mai bine ce s-a întâmplat când am citit cartea „Despre moarte şi a muri” scrisă de Elisabeth Kubler Ross. Deşi nu am avut niciodată o imagine negativă sau obsesivă despre moarte, mi-am dat seama că în toată această perioadă de la moartea bunicii eu nu mi-am dat timpul ca să o plâng. Am luat moartea ei ca pe un dat al vieţii şi, ţin minte, la acea vreme, am trecut destul de repede peste dispariţia ei. Am început şcoala, am învăţat să am grijă mai bine de mine pentru că părinţii erau la serviciu, practic mi-am impus să depăşesc momentul morţii ei cu toate pânzele sus şi cu fruntea la fel. Cu toate astea, amintirea ei pe patul de spital m-a urmărit în permanenţă.

Cartea doctorului Ross m-a ajutat să derulez acest eveniment şi să realizez că el stătea la baza unui fel de-al meu de-a gândi relaţiile care m-a tras înapoi de fiecare dată când m-am îndrăgostit, am iubit sau am avut o legătură cu cineva. Când mi-am dat seama de acest aspect, totul a devenit clar şi am avut parte de un fel de vindecare ce astăzi, la 28 de ani, mă face să văd totul într-o altă lumină şi să înţeleg că oamenii nu îşi pot promite nimic unora altora, că relaţiile sunt energie şi că dinamica lor este în permanentă schimbare. În plus, nimeni nu este dator să aibă grijă de mine şi de fricile mele şi că orice om este liber să vină sau să plece când doreşte fără ca eu să am vreun cuvânt de spus în această privinţă.

Sunt recunoscătoare că am învăţat această lecţie şi în noua lumină privesc iubirea bunicii mele ca pe unul dintre cele mai mari daruri pe care le-am primit vreodată pentru că a fost, într-adevăr, o femeie extraordinară!

Acesta este un text pe care l-am scris pentru concursul Cărțile Maestrului Interior al editurii Elena Francisc. Premiul pe care vreau să îl câștig constă în participarea la Festivalul Călătoria Inimii, care va avea loc weekendul viitor. Câștigătorii nu au fost încă desemnați, nu știu dacă voi câștiga sau nu, însă după ce am trimis textul, am primit un mail de la directorul executiv al editurii care mi-a spus că i-a plăcut foarte mult ce am scris. Așa că am decis să pun textul și aici. Dacă va avea succes până la capăt, vă voi anunța.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s