Uncategorized

Toată lumea are o părere

Când faci o schimbare în viaţa ta, toată lumea are o părere. Mai ales atunci când nu vrei să ştii ce părere are pentru că nu te interesează. Dar, cumva, oamenii se autosesizează de parcă un radar care spune „atenţie, cineva iese din zona de confort, nu-l lăsaţi!” le trimite semnale şi, aşa, ei vin în întâmpinarea celui care vrea altceva pentru sine.

time-for-change

Timpul tău poate să fie în contra timp cu cel al iubitului tău, prietenilor tăi, familiei tale, dar asta nu trebuie să te ţină în loc niciodată

Mi s-a întâmplat şi mie şi văd asta şi la alţii din jurul meu şi, cu precădere, la cei care sunt în programul Limitless Total Body Makeover. Lângă unii sunt în fiecare zi, de la alţii ascult poveşti asemănătoare. Toate sunt însă la fel când vine vorba de obstacolele cu care se întâlnesc, iar unul dintre cele mai dese este … contestarea. Întotdeauna există cel puţin un personaj în povestea fiecărui om care trece printr-un proces de transformare a cărui rol este să combată tot ce facem. Într-un fel, el este reflecţia propriilor noastre îndoieli pentru că, deşi pornim cu toate pânzele sus să fim cine vrem sa fim, călătoria nu este niciodată uşoară.

Ştiţi cum cele mai lungi distanţe par pe hartă la doar o aruncătură de băţ? Numai când plecăm la drum ne dăm seama că, de fapt, avem o grămadă de mers, ore întregi în care muzica bună de la radio şi răbdarea ne sunt cei mai buni prieteni. Aşa este treaba şi când vrei să faci ceva cu propria persoană: pe hârtie sau în minte, planul pare că se va îndeplini cât ai bate din palme şi simpla dorinţă ori aspiraţie va face lucrurile mult mai uşoare. E adevărat că energia pozitivă şi optimismul ajută mult într-un astfel de proces, însă drumul va fi la fel de lung şi anevoios indiferent că-l gândeşti floare la ureche. Realitatea îţi va dovedi că nu e aşa.

change-management

Oamenii văd paiul din ochiul altora, dar aproape niciodată pe al lor

Hai să ne gândim la noi înşine şi la cum eram înainte să trecem printr-un proces real de schimbare. Şi noi am contestat pe acela care şi-a dorit altceva pentru sine, şi noi l-am descurajat pe cel care încerca să facă un lucru nou, nici noi n-am fost alături de un om pentru care o vorbă bună ar fi însemnat cât 10.000 de gânduri personale care să-i dea curaj. Acum, când suntem în locul acestor oameni, înţelegem cum este, cum se simţeau ei când nimeni nu le era alături. De ce se întâmplă însă asta?

În primul rând, vreau să lămuresc un aspect: cei care contestă nu o fac din răutate sau cu răutate. O fac din invidie şi, mai ales, conştienţi de propria neputinţă. Fiecare om, la un moment dat, şi-a promis că îşi va da viaţa peste cap, din ceea ce este în ceva mai bun pentru ei şi timpul a trecut şi ei sunt tot în faza de planificare. Aşa că de fiecare dată când ei îl văd pe un altul că acţionează, asta le aduce aminte de faptul că ei sunt tot cu ideile pe foaie şi că ideile alea nu au prins niciodată viaţă.

„Ai slăbit prea mult!”, „Cât mai durează chestia asta pe care o faci?”, „Arăţi foarte bine, ce, nu-ţi ajunge?”, „Hai, doar o bucăţică, n-o să te îngraşi din atâta” sunt doar câteva din frazele pe care eu le-am primit şi pe care alţii care sunt lângă mine, în Limitless, le primesc. Ceilalţi se sesizează cu sentimentul că ceea ce o persoană decide pentru sine îi afectează şi pe ei sau ei trebuie să aprobe o schimbare la cineva pentru ca ea să aibă loc. O cântăreşte, o întoarce pe toate părţile, dă verdicte.

Totuşi, trebuie să spun că nimic din opiniile altora nu au importanţă. Poate că la început ele dor sau ne fac să ne întrebăm de ce nu suntem lăsaţi în pace. Însă, pe parcursul călătoriei, începem şi înţelegem de ce ni se pun beţe în roate şi lăsăm pe ceilalţi să spună ce au de spus pentru că, în tăcere, ei îşi vor auzi propriile gânduri şi vor înţelege cum apar ele şi mai ales de ce. Fiecare persoană care conteastă ştie, în sinea ei, de ce face asta şi ce anume o face să facă asta. Poate că nu vrea neapărat, dar nu se poate abţine, însă, cine ştie, în fiecare om care trezeşte asemenea reacţii în altcineva există poate şansa unui nou început, a curajului de a-l lăsa pe cel de lângă noi în pace şi-a ne întoarce spre propria persoană, acolo unde e de făcut, cu adevărat, treabă.

Standard

4 gânduri despre „Toată lumea are o părere

  1. Anca zice:

    Ai mare dreptate in ce spui, mereu rezonez cu ceea ce scrii. Dar, referitor la cele de mai sus, cred ca vine un moment in care, daca intr-adevar noi suntem pregatiti pentru schimbare, vom gasi si calea de a o comunica tuturor celor din jur. Multi nu o fac pentru ca fie sunt inca prea vulnerabili la parerile celorlalti – uneori, mai ales cei dragi sunt cei mai insistenti, fie le e „teama” sa nu-i supere. Cand in sfarsit alegem cu adevarat ce simtim ca ne va duce mereu la versiunea noastra cea mai buna, cred ca procesul e si la nivel fizic, si la nivel psihic- si gasim o modalitate prin a ne sustine opinia uneori chiar si cu diplomatie, fara ca oamenii din jur sa se mai simta „atacati” de faptul ca noi iesim deja constant din zona noastra de comfort.
    Am un membru in familie care sufera de obezitate morbida si care, din cauza faptului ca eu si cu al meu facem sport, spune ca suntem „obsedati de slabire” :))) Nu suferim de ortorexie, sa ne intelegem, suntem doar pasionati de a fi sanatosi si in forma, nici macar nu suntem inca super fit, dar asa ca idee la ce se poate ajunge din partea altora, care mereu simt ca ograda vecinului e mereu cea cu probleme, nu a lor :)))
    Eu am trecut la o alta etapa: sa nu ma mai afecteze atat de mult cand vad cum oamenii la care tin refuza sa iasa e din zona lor si continua sa-si faca rau cu propria putere – alimentatie inadecvata, sedentarism, desi sunt in obezitate morbida etc. Colegi, familie, prieteni etc. Caut modalitati de a-i ajuta, dar in primul rand trebuie sa lucrez la a nu ma mai intrista eu atat de tare (si a deveni vehementa uneori : ) )pentru ca ei isi bat joc de viata lor.
    Numai bine, Andreea, ma bucur de postarile tale si esti o inspiratie pentru multi!

  2. Alexandra zice:

    “Ai slăbit prea mult!”- asta am auzit-o și eu de la prietenă acum câtiva ani când eu ma chinuiam sa slabesc, iar in momentul respectiv aveam cu vreo 10 -15 kg mai mult ca ea. Adica ea, cu niște picioare foarte slabe (nu face sport, nu mananca sanatos), incerca sa ma convinga pe mine ca eu sunt ok asa cum sunt, ca imi e de ajuns ca am slabit 3 kg. Chiar am rămas șocată si nu am stiut ce sa ii zic. In mod evident era arăta mult mai bine ca mine fara pic de efort, dar totusi nu ma sustinea deloc in demersul meu si imi zicea ca arat bine, sa raman asa.
    “Cât mai durează chestia asta pe care o faci?” – cea mai tare intrebare!!! M-a sunat saptamana trecuta cineva din familie sa ma invite in oras si ii zic ca nu pot la ora aia că merg la sala. Raspunsul „Ah, nu ai renuntat inca? Te mai duci la sala?” – in conditiile in care merg de abia de 2 luni.
    Si sa mai adaugam și clasica „Ești la dieta?” când mergi la cineva in vizita, iti ofera ceva si tu nu vrei. Mananc sanatos de vreo 4 ani deja, dar totusi primesc de la anumite rude aceeasi intrebare când refuz ceva „Esti la dieta?”. Si imi vine să urlu „NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU, nu sunt la dieta!” doar pentru ca nu vreau sa mananc „clatite, pufuleti. sucuri. Se pare că dacă refuzi ceva, poate din cauza ca ai un stil de viata sanatos si nu iti mai plac anumite lucruri, esti direct catalogat „la dieta”. Încep să am alergie la cuvântul asta „dietă”.

  3. Cuvintele,parerile celorlalti ma ating cand nu sunt sigura de decizie, cand sunt plina de indoieli.
    In rest, pt mine se aplica proverbul: cainii latra, caravana trece.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s