Uncategorized

Sole [recenzie de restaurant]

Vineri, Ștefan și cu mine ne-am dat seama că se apropie sfârșitul de lună și nu am mers la întâlnirea noastră lunară la un restaurant cu prețuri medii spre mari în care să mâncăm bine și în care să vorbim câte-n lună și-n stele. Așa că ne-am mobilizat sau, mai bine spus, m-am mobilizat. Deși era rândul lui să aleagă locul, eu fac asta cu mai mult entuziasm așa că luna asta am ales să fiu tot eu documentaristul de serviciu. Căutările nu au durat mult și după ce am încercat să rezerv două locuri la Sky Bar pe Dorobanți unde nu am găsit liber la ora la care am vrut, m-am reorientat spre Sole, restaurantul de pe bulevardul Iancu de Hunedoara, din clădirea ING, care se află la ultimul etaj, 15. Evident, m-a cucerit priveliștea din fotografii, dar și meniul cu specific mediteraneean. Așa că sâmbătă, la 18.30, am admirat Bucureștiul de la înălțime.

sole

Priveliște peste București

Am ajuns, ca de obicei, prima la întâlnire, asta nu mai este o surpriză pentru că Ștefan, de regulă, întârzie peste tot. Am ieșit din lift direct în restaurant unde mă aștepta garderobierul care mi-a luat haina și mi-a dat bon de ordine ca să mi-o restituie la plecare. Apoi un alt domn care se ocupa de rezervări m-a întrebat numele. Deși acesta nu a ajuns pe listă, cu toate că am sunat cu o zi înainte, mi s-a oferit masa, așa cum cerusem, la geam. Un al treilea domn m-a condus la masă și un al patrulea a venit să mă întrebe dacă doresc să beau ceva până vine prietenul meu. Am fost cucerită de atâta atenție și de manierele și spiritul prietenos al echipei de acolo. Am comandat deja obișnuitele cafea și apă și am căzut în admirație în fața priveliștei până la sosirea lui Ștefan.

sole r

La o masă ca aceasta am stat și noi. Priveliștea dă înspre Piața Victoriei și-ți ia respirația

Imediat ce a venit Ștefan, un ospătar s-a prezentat la masă și ne-a spus că dacă avem orice fel de întrebare despre meniu, ne stă la dispoziție, la fel și dacă dorim vreo recomandare. Ne-a explicat care sunt felurile noi specifice anotimpului și faptul că meniul e în relație directă cu schimbarea acestora, că iarna au preparate mai grase, iar primăvara/vară bucatele devin mai ușoare. Domnul a fost însoțit de somelier care a venit cu lista de vinuri și aceeași dispoziție de a ne ajuta și îndruma. Din nou, prezența celor doi a fost elegantă și discretă și, în mod normal, dacă un număr mare de oameni care vin la masă în decursul unei cine ar putea părea ca nesfârșite întâlniri când tot ce vrei e puțină liniște, abordarea lor a făcut ca prezența să fie absolut în regulă.

tn4_bar_1_final

Luna Bar, pentru cei care doresc să se bucure de o cafea și un cocktail cu o priveliște minunată, se află înainte de intrarea în restaurantul Sole

Pentru că meniurile sunt în schimbare mereu, vă spun din aducere aminte ce am mâncat. Eu mi-am comandat vită la grătar cu creveți, sparanghel și cartofi copți (mă rog, un cartof feliat, absolut delicios, cu toate că am mâncat numai o felie pentru că mă feresc de ei atâta vreme cât nu mi-am atins obiectivul în programul Limitless), iar Ștefan și-a comandat o farfurie cu somon, scoici și creveți, de asemenea, minunați. Evident, ambele porții aveau sosuri delicioase, extrem de light așa că după masă ne-am simțit la fel de ușori ca atunci când am venit. Știu că din lipsă de denumiri precise și poze (am fost așa încântată de experiență că nici nu mi-a trecut prin minte să mai documentez ce se întâmplă) trebuie să mă credeți pe cuvânt și poate unii pot obiecta că sunt genul de om care cade prea rapid în extaz, însă Ștefan, mai echilibrat în privința evaluărilor de orice fel, poate să confirme calitatea mâncării și serviciilor. În ceea ce privește băutura, ne-am oprit la câte un pahar cu prosecco pentru că amândoi aveam poftă de asta.

Ah, să nu uit că am primit o intrare din partea casei, pâine cu mirodenii și-un fel de unt în mijloc, oricum, ceva foarte cremos alături de măsline verzi și negre asezonate, la fel, cu mirodenii. Am înmuiat miezul de la o felie de pâine în sucul lăsat de măsline și-a fost ceva nemaipomenit la gust.

În ceea ce privește atmosfera, muzica venea de la Dance FM, însă era perfectă în acel cadru, era dată încet, aproape insesizabilă, dar pentru că eu ascult Dance FM și Vibe FM, melodiile mi-au ajuns imediat la urechi și, sigur, când și când le-am și fredonat pentru că le-am recunoscut. Totuși, în jurul orei 20.00, când locul s-a mai animat cu lume, radioul a fost schimbat cu muzica interpretată de un domn la pian, hit-uri ale anilor 1990, care au completat atmosfera plăcut.

La finalul serii, adică 2 ore și jumătate mai târziu, am plătit, cu tot cu cei 10% pe care domnii i-au meritat cu vârf și îndesat, 200 de lei, o sumă acceptabilă pentru serviciile impecabile, mâncare gustoasă și priveliștea grozavă pe care o ai în puține locuri din București. În plus, domnul care ne-a servit mi-a spus toată seara pe nume, doamna Andreea, ceea ce mi-a plăcut mai ales că era pentru prima dată când mă vedea. În spirit de glumă la final i-am zis să-mi țină minte numele pentru că o să mai audă de mine. A zâmbit și-a spus: Andreea Vasile, nu am să uit acest nume. Mi s-a părut simpatică și reacția, și domnul.

Noi, și nu cred că Ștefan are ceva de obiectat când spun asta, vă recomandăm locul pentru experiența frumoasă și relaxată deasupra unui oraș tot mai viu și mai plin de locuri și întâmplări inedite.

 

 

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s