Uncategorized

Perseverenţă

Ştiu câteva lucruri despre voinţă şi aş putea să vorbesc oricând despre asta cu siguranţa omului ale cărui limite au fost testate cu vârf şi îndesat. Asta este partea bună, însă, în egală măsură, înşelătoare pentru că atunci când depăşeşti nişte obstacole crezi că totul devine floare la ureche. Asta este partea mai puţin bună că nimic nu devine floare la ureche pentru că voinţa este testată din nou şi din nou. Şi, pe măsură ce înaintezi pe drumul tău, determinarea care-ţi este testată devine un fel de picătură chinezească: crezi că eşti tare pentru că ai depăşit nişte bariere, dar încă nu eşti atât de tare pentru că mai ai vreo sută de metri ca să cucereşti muntele şi de suta asta de metri depinde tot succesul tău.

work

Sunt şase luni de când muncesc să obţin ce îmi doresc cu trupul meu şi cu mintea mea. Asta înseamnă 24 de săptămâni în care am tras pe toate fronturile ca să am rezultate. Pozele sunt doar o parte infirmă a efortului meu de voinţă care, în realitate, a fost şi este unul titanic.

Luna trecută am avut cele mai bune rezultate de când sunt în Limitless în sensul că totul a fost în continuare pe minus, kilograme, centimetri, procente de grăsime. Genul ăsta de victorii îţi permit să te relaxezi, să fii mândru, să crezi că poţi să te abaţi ici şi colo pentri că, hei, ai demonstrat ce era de demonstrat, în faţa propriei persoane, bineînţeles, deci poţi să te bucuri fără să simţi o piatră pe inimă. Sigur că asta am făcut şi eu, cu toate că nu mi-am încheiat cursa, dar când te ţii aşa bine într-o direcţie ţi se pare că lucrurile vor ieşi de la sine de-acum înainte. Nu e însă chiar aşa.

right

Whether you think you can or whther you think you cannot, you are right – ăsta este mesajul pe care îl port pe tricou şi care spune că orice avem în minte, obţinem.

La măsurătorile de luna asta însă totul a mers pe dos, adică sunt iar în platou şi mi-am adus aminte de luna noiembrie când m-am lovit de asta pentru prima dată. Însă acum nu m-a surprins ca atunci rezultatul pentru că ştiam ce făcusem, mă abătusem de la calea mea cu siguranţa că ajustările pe care le fac sunt infime şi, deci, nu vor avea mare importanţă. În acelaşi timp, undeva in the back of my mind, intuiam că acest mers pe alături se va vedea în sensul că voi fi muncit fără să obţin ceea ce îmi doream să obţin.

Atunci mi-a spus Valentin că sunt în ultima etapă şi cea mai grea şi că în etapa asta de definire trebuie să îmi resetez mindset-ul şi să-l adaptez la obiectiv şi să mă port, mai mult sau mai puţin, ca la începutul programului. Aoleu!, mi-am zis, păi începutul a fost cel mai dur că acolo a trebuit să mă lupt cu mine şi cu mintea mea cel mai mult, cum să revin în punctul ăla? Vali mi-a explicat că majoritatea oamenilor se opresc în punctul al II-lea, vin în program, se adaptează obiectivului, trag tare. Ăsta e pragul întâi. Al doilea e când obţin rezultatele, procesul de slăbire i-a adus unde au dorit, cel de remodelare la fel aşa că părăsesc Limitless pe un vârf de energie când toate-s cum trebuie, aşa cum am fost eu luna trecută. Numai că eu vreau şi mai SUS, al treilea prag, cel al performanţei, acolo unde puţini vor să ajungă.

induriTrebuie să fie greu ca să fie uşor

Asta e perioada în care parcă mi-e poftă de toate, în care vreau să mănânc ce nu am vrut să mănânc în 6 luni de zile, ştiu bine, sunt doar tricks of the mind şi în faţa acestor provocări arăt cu adevărat dimensiunea promisiunii pe care mi-am făcut-o şi-n faţa acestor piedici în aparenţă mici stăpânirea de sine înseamnă totul. Sunt în punctul în care îndur, din nou, la nivel psihic toate gândurile şi frământările pe care orice om proaspăt intrat în program le are. Nu credeam că mă voi reîntâlni cu ele după jumătate de an, dar iată-le. Chiar dacă acum le înţeleg sensul şi modul de funcţionare, lupta cu ele nu este mai uşoară decât a fost la început.

Însă mi-am pregătit atacul: am mantre pe care le repet în minte, citesc, ca până acum, despre succesele titanice ale unor sportivi de performanţă, îndur pentru că îmi doresc să merit, cu adevărat, victoria.

De ce fac asta?

Cred că voi avea un cuvânt de spus în zona motivaţională şi cred că sunt oameni care vor avea succes pentru că vor vrea să mă aibă alături, ca susţinător, din postura unuia care a trecut prin ce trec ei. Ca să merit această poziţie şi ca să simt că am tot dreptul să-i spun cuiva că de fiecare dată când îi vine s-o lase baltă, există resurse interioare să treci peste asta, trebuie să înot în cursa asta până la final. Să mă simt dată-n rollercoaster, să văd malul şi să nu pot ajunge la el, să trag de mine, împotriva curentului, şi, când mi se pare că totul e în zadar pentru că nu mai am forţă, să fi ajuns, de fapt, la FINISH.

Standard

Un gând despre „Perseverenţă

  1. Eu sunt in cautarea unei activitati care sa imi ofere exact perseverenta pe care o ai tu la Limitless. Mama si tata au muntele, Horica si Gabi au parapanta si semimaratoanele. Ceva sa ma entuziasmeze si care sa ma creasca, incet-incet. Si sa fie outdoor. Si sa imi slefuiasca un talent. Uneori imi zic ca gradina o sa ma aduca in starea aia de „nu conteaza cum e vremea, eu ies”, ca I knew it all along.. dar inca nu-s sigura pentru ca nu implica prea mult social activity, ori la mine e o nevoie asta. Poate e timpul sa mai lucrez pe tema asta 🙂 ma mai gandesc 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s