Uncategorized

Daniel David: ”Ameninţarea adevărată în zilele noastre este gândirea noastră iraţională”

Daniel David este cercetător și a creat la Cluj, în premieră, un laborator de realitate virtuală unde tratează fobiile românilor. Deși a studiat la una dintre cele mai prestigioase școli de medicină, Mount Sinai, din New York, Daniel David a ales România. Dumnealui este doctor în psihologie și şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Facultăţii de Psihologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” (UBB) din Cluj-Napoca. De asemenea, este unul dintre vorbitorii care vor apărea în fața studenților din toată lumea care între 27 aprilie și 4 mai vor fi împreună la Băile Felix unde mâine începe cea de-a 28-a ediție a Congresului EFPSA.

Blogul meu, andreeavasile.ro, este singurul din România care a fost ales partener media pentru acest congres laolaltă cu reviste ca Business Woman, Tataia sau Psychologies. M-am bucurat când studenții din organizarea evenimentului mi-au propus acest parteneriat așa că le-am spus că în loc de veșnicul comunicat de presă, mi-ar plăcea să fac interviuri cu specialiștii în domeniu care vor veni la eveniment.

De la domnul David am vrut să aflu cum e cu românii și fobiile lor, care sunt cele mai des întâlnite și ce putem face noi pentru noi ca să scăpăm de ele sau să le amerliorăm. Poate, cu adevărat, un om cu frici știute sau neștiute să devină propriul lui terapeut? Să vedem ce ne spune cercetătorul despre această temă.

danieldavid

Daniel David a creat un laborator de realitate virtuală despre care unii spun că seamănă cu Matrix

sursă foto: clinicalpsycology.ro

Ce sunt fobiile?

Simplu spus, ghidurile clinice internaţionale (ex. DSM) definesc fobiile ca frici excesive faţă de obiecte şi/sau situaţii bine definite, frici care ne afectează calitatea vieţii şi interferează cu buna funcţionare socială. Cele mai cunoscute „obiecte” care sunt implicate în fobii sunt animale (ex. fobie de câini), sânge-injecţie etc. Cele mai frecvente situaţii care sunt implicate în fobii sunt cele care presupun elemente din mediul natural (ex. apă, înălţime, furtună etc.) sau din alte medii (ex. transportul terestru, zborul cu avionul etc.). Expunerea (sau anticiparea) la aceste obiecte şi/sau situaţii generează o stare puternică de frică/anxietate, care interferează cu calitatea vieţii şi/sau funcţionarea socială. Aşadar, pacienţii, încep să evite aceste obiecte şi/sau situaţii, evitare ce le poate afecta la rândul său calitatea vieţii şi funcţionarea socială.

De ce au oamenii fobii?

Fobiile apar, de obicei, prin fenomenul de condiţionare. Să ne amintim faimosul experiment al lui Pavlov. Un stimul alimentar (stimul necondiţionat) declanşa la un câine, automat, în mod natural, un răspuns de salivare (răspuns necondiţionat). Asociind aprinderea unui bec (stimul condiţionat) cu stimulul alimentar – aprinderea becului precedând/anticipând apariţia stimului alimentar -, în timp, aprinderea becului declanşa la rândul său un răspuns de salivare (răspuns condiţionat). Similar, ca urmare a unor experiente de viaţă, unii stimuli condiţionaţi (ex. zborul cu avionul, un animal etc.) pot declanşa un răspuns condiţionat (ex. starea de frică/anxietate). Atunci când fobia implică o centrare şi pe o posibilă ameninţare produsă de obiect/situaţie (ex. câinele mă va muşca etc.), pe lângă condiţionare intervine şi un rol al cogniţiilor (gândurilor) iraţionale (ex. câinele este un animal periculos şi murdar, purtător de boli, care cu siguranţă va încercă să mă muşte). Pentru unele tipuri de fobii se pare că avem şi o pregătire genetică pentru condiţionare, formată în cursul evoluţiei noastre ca specie. Această pregătire este mai implicată în fobiile de animale (ex. fobia de şoareci), în comparaţie cu fobia faţă de tehnologie, şi se manifestă adesea prin apariţia acestor fobii încă din copilărie.

Care sunt fobiile cele mai întâlnite în lumea de azi, dar care, poate, se confundă cu stări de anxietate, stres, supărare?

Conform DSM, fobiile apar mai frecvent la femei decât la bărbaţi (cu o rată de aproximativ 2 la 1). În general, la adulţi cele mai frecvente fobii sunt cele legate de alte medii decât cele naturale (ex. zborul cu avionul), apoi cele legate de medii naturale (ex. înălţime), urmând apoi cele de sânge-injecţie şi, în final, cele legate de animale. Când este vorba însă de unele animale specifice (ex. păianjeni/insecte, şoareci/şobolani), fobiile pot fi printre cele mai frecvente. La bâtrâni apare mai frecvent fobia de spaţii închise.

Cum pot oamenii să își amelioreze propriile fobii?

Fobiile reprezintă o problemă psihologică serioasă. De aceea acestea trebuie tratate de un specialist. Astăzi, cele mai eficiente metode de tratament sunt cele psihologice, şi anume de psihoterapie cognitiv-comportamentală; ele pot fi complementate, în anumite cazuri, şi de medicaţie prescrisă de medicul psihiatru.

Cum măsurați dvs. fobiile oamenilor?

Fobiile se evaluează prin două metode complementare. Prima şi cea mai rigurosă se referă la teste/probe psihologice. Ele pot fi autoadministrate (mai ales la adulţi) sau administrate de un clinician (la adulţi şi copii), ultimele bazându-se şi pe raportările persoanelor relevante (ex. părinţi/profesori pentru copii). Cele mai multe teste sunt creion-hârtie, dar apar tot mai multe teste/probe computerizate. A doua metodă se referă la interviul clinic structurat – orientat de ghidurile clinice în domeniu, cum este spre exemplu DSM -, asociat cu elemente de interviu clinic liber şi semistructurat.

Din punct de vedere psihologic, care credeți că sunt cele mai des întâlnite „amenințări” în ziua de azi și ce pot face oamenii obișnuiți să prevină impactul lor asupra propriilor persoane?

Crezul meu psihologic, bazat pe rezultate experimentale, este următorul: „Cu gândurile noastre construim lumea. Mintea cauzează faptele. Gândeşte, vorbeşte şi acţionează cu mintea raţională, iar fericirea te va urma ca umbra care în soare nu te părăseşte niciodată.” (text adaptat pentru psihoterapia cognitiv-comportamentală, pornind de la un cunoscut text budist: The Dhammapada). Aşadar, cum spunea şi Epictet, nu evenimentele ne influenţează, ci modul în care noi le interpretăm! Orice ameninţări ar exista, ele nu-ţi pot genera suferinţă psihologică dacă te raportezi la ele în mod raţional (flexibil/noncatastrofic/tolerant/fără generalizări excesive). Dacă le interpretezi însă iraţional (rigid/catastrofic/intolerant/cu generalizări excesive), atunci ele generează suferinţă psihologică. Aşadar, ameninţarea adevărată în zilele noastre este gândirea noastră iraţională!

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s