Uncategorized

O minte puternică înseamnă să ştii să faci faţă suişurilor, dar mai ales coborâşurilor

Mi-am dorit dintotdeauna să îi inspir pe oameni şi ştiu sigur că am abilitatea asta, anume de a da unui om încredere în sine şi certitudinea că orice îşi pune în mine poate reuşi. Însă ăsta nu este un drum uşor, ci unul care se construieşte pas cu pas, pe care eu însămi, în timp ce scriu aceste rânduri, îl construiesc pas cu pas. Spun că nu este un drum uşor pentru că, din exterior, reuşitele oamenilor pe care îi admirăm par aproape mereu fără efort. Ne uităm la ce reuşesc să facă şi ne minunăm: mă, ce are omul ăsta de poate, ce face el şi eu nu fac? În chip firesc, ne lovim de frustrări pentru că ne comparăm cu ce poate să facă altul, cu ce reuşeşte altul. Dar acest tip de comparaţii ar trebui să fie aspiraţionale, nu literă de lege pentru că fiecare om este construit altfel şi are alte bariere psihologice şi fizice de depăşit. Poate că mentalul meu este mai puternic şi eu pot să fac într-o lună ce fac alţii în zece, dar asta nu înseamnă că eu sunt un reper. Dacă altcineva reuşeşte să ajungă unde îşi doreşte în doi ani de zile în loc de 10 luni, succesul obţinut înseamnă la fel de mult. Ceea ce este important într-o astfel de călătorie este să-ţi readuci aminte în mod constant de ce îţi doreşti să reuşeşti să schimbi ceva profund: poate e vorba de o intuiţie care te urmăreşte de când erai copil, o voce interioară care ştie ce este cel mai bine pentru tine, poate vrei să îţi dovedeşti că eşti mai mult decât crezi că eşti, poate vrei să arăţi altora că se înşală asupra ta şi că eşti mult mai bun. Oricare ar fi motivaţia ta, ea este reală, indiferent dacă, pe parcurs, te vei lovi de bariere de tot felul şi vei simţi că nimic din tot ce faci nu are rost. Şi eu am simţit toate lucrurile astea şi, chiar şi acum, le simt în anumite zile. Însă de aceea rămâne celebră vorba lui Scarlet O’Hara din „Pe aripile vântului”: Şi mâine e o zi!Pentru că oricât ni s-ar părea că am ajuns într-o fundătură, noua zi e făcută să o luăm de la capăt cu acelaşi sictir sau cu avânt nou. Oricare ar fi starea noastră de spirit, ea este fluctuantă şi, de aceea, niciodată nu trebuie să ne împotmolim în stările proaste atunci când avem de atins un obiectiv care contează pentru noi. Stările proaste, ca şi cele bune, trec şi vin, sus, jos, sus, jos, ca o electrocardiogramă!

success-is-it-or-is-it-not

 

Eu mi-am dorit foarte mult să îmi ating obiectivul dintr-un foc, să slăbesc, să tonific, să am abs, totul cât ai bate din palme. Mai mult, m-am înscris la şcoala de fitness ca să deprind învăţăminte din această zonă cu care să construiesc un EU de care să fiu şi mai încântată şi de care şi alţii să fie încântaţi. În plus, faptul că am devenit un model pentru alţi oameni, m-a făcut să trag de mine şi să arăt că se poate ca şi când factorul timp era cel mai important în această poveste. Am uitat că mintea şi organismul au un ritm care trebuie respectate, am uitat că deşi iubesc mişcarea, există o limită până la care pot să fac anumite lucruri pentru că, pe lângă sport, viaţa mea este alcătuită din multe alte aspecte, televiziune, proiecte personale, un timp al meu în care e nevoie să reflect asupra persoanei mele şi lucrurilor pe care le fac, dar mai ales a utilităţii şi sensului tuturor acestora în viaţa mea.

Însă corpul şi mintea mea n-au uitat nimic, motiv pentru care, iată, medicul mi-a confirmat azi că bateriile mele au ajuns la capăt, adică sunt epuizată. I-am povestit cum a arătat viaţa mea în ultima jumătate de an, ce am reuşit să fac, cum alţi oameni m-au privit ca pe un exemplu, cum toată această creştere a mea a venit şi cu veselie şi încântare, dar şi cu presiune şi un stres psihic din cauza faptului că am crezut că nu trebuie să dezamăgesc. Deci, să am perioade de oboseală mi s-a părut mereu un moft şi, în nici un caz, eu nu am voie să fiu obosită pentru că am munţi de cucerit şi treabă de făcut.

Ei, bine, nu e chiar aşa!

motivation

Cred că pentru aceia dintre voi care se simt inspiraţi de drumul meu scriu textul ăsta. Vreau să ştiţi că dacă sunt o sursă de motivaţie pentru voi, treaba asta mă bucură imens, însă ţineţi minte că răbdarea este factorul cel mai important. Chiar şi oamenii pe care voi îi credeţi buni şi foarte buni şi care pot să facă în ochii multora orice şi oricând se confruntă cu lipsa de energie, lipsa de chef, demoralizare, oboseală, sictir. Că oricât de pasionaţi suntem de ceea ce facem, câteodată suntem forţaţi în manierele cele mai ciudate să ne distanţăm de ceea ce facem şi să înţelegem că paşii mici sunt cheia marilor succese, că să alergi ca un disperat după ceea ce vrei nu e o soluţie pe termen lung, că a face o cursă contra cronometru e important dacă te cheamă Ileana Schwarz şi vrei să treci prima linia de sosire la triatlon (ceea ce fata asta va reuşi, fiţi cu ochii pe ea).

Există o linie fină între găsirea pretextelor ca să nu faci ceva şi motivele reale pentru care nu mai poţi să faci ceva. Evident, vorbesc despre cea din urmă situaţie, dar în sinea lui fiecare om ştie când e vorba de una şi când de cealaltă. Într-o lume a pozitivismului şi optimismului fără margini, eu sunt omul moderaţiei şi a liniei de mijloc, situaţiile nu sunt nici albe, nici negre şi când vine vorba despre drumul spre succes, cred că un discurs ca acesta, al zidului de care te loveşti şi stările de neputinţă care te însoţesc din când în când ar relaxa multe spirite şi le-ar încuraja pe şi mai multe să înceapă o călătorie de care se îndoiesc pentru că au impresia că într-o asemenea călătorie trebuie să fii o rachetă cu reacţie al cărui drum drept până la ţintă este răspunsul.

Nu e aşa, iar eu mă pun mărturie pentru asta. To keep it real înseamnă să fii onest vizavi de toate aspectele unui drum la sfârşitul căruia vrei să ieşi o variantă mai bună a ta. Şi asta ar putea dura, câteodată, ani întregi!

Anunțuri
Standard

2 gânduri despre „O minte puternică înseamnă să ştii să faci faţă suişurilor, dar mai ales coborâşurilor

  1. Yep, am trecut si eu prin starea asta, acum am mai „indulcit” un pic lucrurile fara sa simt ca am pierdut controlul. Mai remixam.. semestrial, asa.. cat sa nu ne plictisim, no shame about it! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s