Uncategorized

Lumea Eleonorei

”Cine este persoana cu cel mai mult bun simț pe care ați întâlnit-o vreodată?”, întreb.

Eleonora Almosnino își lasă spatele să cadă pe spătarul scaunului. Închide ochii ca și când urmează să acceseze milioane de fișiere în căutarea omului care să se potrivească descrierii pe care am cerut-o. De fapt, Eleonora, în vârstă de 83 de ani, știe foarte bine pe cine urmează să nominalizeze la această categorie. Pauza pe care a luat-o nu este una de gândire, ci una de aducere aminte a celei despre care doamna din fața mea spune că a fost cea mai răbdătoare, recunoscătoare și blândă femeie care i-a ieșit vreodată în cale.

”A murit de cancer, mă ajuta la treburile gospodărești, era o țigancă, Florica o chema”, răspunde aceasta și lacrimile încep să îi curgă în cascadă pe obrajii brăzdați de anii pe care îi are, dar care i-au atins doar fața și trupul. Sufletul este mereu tânăr și femeia spune că poate să rezoneze la fel de bine și cu oamenii de vârsta ei, și cu tinerii de 18 ani, chiar dacă ”de vreo trei ani, de când am făcut 80, parcă sunt totuși situații în care diferența de ani ne desparte”. Florica se bucura pentru toate lucrurile mici și când primea ceva i se părea că lumea întreagă a conspirat ca să îi facă ei un cadou. ”Între toți oamenii din intelectualitatea în care m-am învârtit nu am găsit un om ca ea, oamenii simpli știu să iubească cu adevărat”, explică Eleonora.

Eleonora Almosnino este numele real al scriitoarei, poetei, ziaristei și profesoarei Nora Iuga, născută la 4 ianuarie 1931 și al cărei pseudonim literar a devenit identitatea după care o recunoaște, azi, toată lumea.

nora iuga scrie 2

Nora Iuga în apartamentul ei din cartierul bucureștean Titan.

*

În apartamentul ei de două camere din cartierul Titan, pe care l-a primit de la stat ”că am rămas însărcinată pentru că altfel nu aș fi avut unde să locuiesc” și unde odată trăia cu familia ei, soțul, George și fiul, Tiberiu (n.red. balerin), Nora Iuga se pregătește să termine un nou roman. ”Subiectul se întinde pe trei generații și-i implică pe membrii familiei mele și pe cei ai soțului meu, însă personajele sunt amestecate, rudele lui devin ale mele, ale mele devin ale lui și nu-ți poți da bine seama, de fapt, despre cine este vorba”, povestește scriitoarea care, toată viața, a scris cărțile de mână, cu pixul pe caietul dictando, apoi a transcris paginile la mașina de scris pe care o ține, nu știe nici ea de ce, în bucătărie acolo unde, practic, are un al doilea birou. Cartea va apărea la editura Polirom. Soțul ei, George Almosnino, personaj în carte, a fost, de asemenea, poet și a murit în anul 1994. La intrarea în blocul cu opt scări, M36, în care locuiește Nora Iuga există o plăcuță care explică succint că ”aici a locuit George Almosnino, poet, etc., etc.” Plăcuța mai vestește însă un detaliu pe care îl observ și pe care uit să-l împărtășesc cu scriitoarea: ziua de naștere a soțului ei este și ziua mea de naștere, 17 iulie.

nora iuga bate la masina

Nora Iuga și mașina de scris din bucătărie.

*

Nora Iuga are o mașină de scris nemțească și asta îi dă bătăi de cap pentru că îi ia o grămadă de timp să pună, de mână, diacriticele. A mai avut una înainte, dar s-a stricat, așa că acum lucrează cum poate. De laptop nici nu vrea să audă, nu are nimic împotriva tehnologiei moderne, doar că atunci când vine vorba despre scris se consideră de modă veche. Are un calculator portabil pe care l-a folosit o lună de zile, dar acum acesta zace în geanta lui și adună praful. Este unul dintre acele obiecte inutile pe care le avem cu toții în casă, dar pe care nu ne îndurăm să le dăm pentru că ”cine știe când o să am nevoie”.

nora iuga citeste

La biroul din sufragerie, Nora Iuga pune la punct detaliile ultimului ei roman.

*

”Cum arată lumea ideală pentru dumneavoastră?”, o întreb. ”Vai, dar ce întrebări frumoase îmi pui”, exclamă ea. Nu sunt întrebările mele, am ajuns la ea dintr-o întâmplare, am venit în locul unei colege să fac filmarea pentru o rubrică a unei emisiuni la care întrebările sunt standard. Dar Nora Iuga nu știe asta, iar eu mă bucur să fiu în preajma ei, este prima dată când o întâlnesc și de cum am intrat în casă am uitat că am de făcut o treabă și m-am cufundat în lumea ei despre care povestește atât de frumos. ”Întrebarea ta mă face să visez. În lumea mea ideală femei în minijup și femei în bikini umblă alături de femei în rochii cu crinolină sau femei cu bocanci grei și freze punk. Lumea mea ideală este un spectacol”, chicotește scriitoarea pe care propriile gânduri o fac să râdă cu poftă chiar și-atunci când nu le dă voce. Înțeleg ce simte pentru că rezonez cu stările ei. Și eu trăiesc mult în imaginație și pot să mă binedispun foarte ușor când mintea face analogii dintre cele mai ciudate și foarte amuzante.

nora iuga bate la masina 2

Un altfel de ”la gura sobei”: în bucătărie, Nora Iuga dă forma finală cărților sale.

*

”Bunica m-a învățat un lucru pe care îl aplic și azi: când îmi este greu, mă ridic din fotoliu, mă îmbrac, mă duc la piață și, de acolo, vin cu plasele pline, cu zeci de kilograme. Când intru în casă, simt că am făcut ceva util, că sunt vie, că viața merge mai departe. Să mergi înainte, ca om, înseamnă să depui efortul de a face lucruri care, cel mai adesea, sunt împotriva voinței tale. Așa crești”, spune Nora Iuga.

 

 

 

Anunțuri
Standard

2 gânduri despre „Lumea Eleonorei

  1. Pingback: O femeie foarte vie – Women R Us | Catchy

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s