Uncategorized

Cafe Athenee Hilton [recenzie de restaurant]

Am fost invitată de un prieten bun (și expat) să mâncăm prânzul la Cafe Athenee Hilton, un loc unde nu ajung pentru prima dată, pentru că am mai avut ocazia să merg acolo tot datorită lui, dar este prima oară când mă duc hotărâtă să privesc totul cu alți ochi pentru o … recenzie. 😀

hilton

Interiorul Cafe Athenee Hilton

Am ajuns prima la locul întâlnirii și am dat, ca întotdeauna, peste un personal cu maniere impecabile. După ce m-au salutat și m-au întrebat cum îmi merge (amabilitate pe care am întors-o, desigur), m-am așezat la masă și imediat un ospătar a venit să mă întrebe ce doresc să beau. Am comandat o cafea și o limonadă și am spus să revină când va veni partenerul meu pentru că vom mânca. Am primit băuturile în câteva minute, pe o tavă, cu șervețel, linguriță, prăjiturică și tot dichisul, un deranj prea mare pentru ceea ce consumam, însă acestea sunt serviciile într-un hotel de lux, așa cum se promovează Hiltonul, în care majoritatea clienților din cafenea erau turiști străini veniți în vacanță la București.

*

Meniul este divers și conține supe, salate, dar și feluri de mâncare compuse din carne și garnitură. Eu am comandat piept de pui la grătar cu sote de spanac, iar prietenul meu a luat o salată Caesar, cu porție dublă de pui, ceea ce mănâncă, de fapt, de fiecare dată când ne vedem acolo. De asemenea, a cerut și el o limonadă și după ce aceasta a fost servită, ne-am pus pe depănat povești mai ales că nu ne mai văzusem de câteva luni bune, probabil vreo patru, cinci.

*

hil pan

Hotelul Hilton fotografiat din fața Ateneului Român. Cafe Athenee este unul dintre cele trei locuri unde poți mânca sau bea pe care hotelul Hilton le găzduiește. Celelalte două sunt Roberto’s (terasa care se vede din Calea Victoriei și care are un chef italian pentru că specificul locului e italienesc) și English Bar-ul (care se află în incinta hotelului).

Până să vină felurile de mâncare comandate, am fost serviți cu baghete proaspete cu semințe și un cub de unt, dar niciunul dintre noi nu a mâncat această intrare (eu pentru că mă simt în formă maximă cu alimentația Limitless și vreau ca luna asta să fiu mai catolică decât papa în numele six pack-ului la care râvnesc, iar prietenul meu pentru că, și el, e un fitness maniac, dar și pentru că his guilty pleasure e ceva dulce, nu pâinea).

*

Când au sosit bucatele, m-am bucurat, din nou, de cel mai bine făcut și gustos pui pe care l-am mâncat vreodată în oraș. Nu știu sincer ce pun în el, ce-i cântă, cu ce îl dezmiardă, însă de fiecare dată este fraged, suculent și incredibil de aromat. La fel de bun a fost și sote-ul de spanac, în aparență o garnitură absolut banală, dar oricât aș încerca să îl fac și eu acasă așa, nu va avea niciodată gustul de acolo. Mă gândesc adesea că este vorba de un trick absolut banal care face ca gustul să devină dumnezeiesc și că dacă l-aș afla m-ar amuza teribil să știu cât e de simplu, dar până se va întâmpla asta, rămâne misterul bucătarului, nu-i așa? Prietenul meu a avut același pui în salata lui, despre care vă pot spune că, pentru că am încercat-o în alte dăți,  e una dintre cele mai bune Caesar mâncate vreodată. Salata vine cu un dressing separat, care cred că e la fel de bun, însă care nu știu ce conține pentru că nu l-am încercat niciodată. 😀

*

La final am mai comandat câte o cafea și o apă și personalul de acolo avea grijă să fie prezent la masă ori de câte ori paharul cu apă părea să ajungă la final, ca să ne mai toarne încă unul. Repet, Hilton este un loc unde politețea este la ea acasă și de-o manieră prietenoasă, neintruzivă, fără ”texte” deștepte, ci simplu și la obiect.

*

Nota de plată intuiesc că a fost undeva la 150 de lei, pentru că am fost invitată, nu am fost lăsată să plătesc, ceea ce face ca locul să fie un middle spre up din punct de vedere al prețurilor, însă îl recomand cu toată căldura, experiența culinară e o plăcere chiar dacă meniul nu are nimic sofisticat, personalul este super, iar acum, pe temperaturile astea, acolo poți găsi un aer răcoros și plăcut fără să te simți ca-n Alaska așa cum se întâmplă în locurile în care aerul condiționat bate atât de tare că pare că te confrunți cu un vânt de iarnă specific țărilor nordice.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s