Uncategorized

Durerea și performanța sportivă

Când m-am înscris pentru prima dată în programul Limitless am făcut-o și pentru că aveam o suferință sufletească și psihică de care nu știam cum să scap. Am știut că un program intens de antrenament va reuși să reducă zgomotul, poate până la tăcere și, în plus, am vrut să pun acea suferință la treabă. Nu aș fi fost primul om din lumea asta care se folosește de propria durere ca să construiască ceva nou, ca să se redescopere, ca să revină într-o nouă formă. Pe măsură ce ședințele de antrenament au început să se adune și durerea psihică cu care m-am dus în program a fost înlocuită de cea fizică, ce vine odată cu efortul intens, m-am întrebat dacă există, cu adevărat, vreo legătură între durere și performanță. Ce înseamnă să fii un sportiv bun?

set

În sport, acela care lucrează bine cu durerea are sorții de izbândă cei mai mari

În cartea ”Iron War”, tradusă în limba română la editura Preda Publishing, putem citi despre povestea duelului sportiv dintre Dave Scott și Mark Allen, triatloniști de excepție care în anul 1989 au făcut la Kona, în Hawaii, o cursă care a intrat în istorie. Nu am să vă spun cine a câștigat, dar vă spun că, până în acel an, Dave și Mark s-au tot întâlnit pe la competiții, prin lume. Mark le câștiga pe majoritatea, însă Dave domina concursul cel mai râvnit de aceia care voiau să fie considerați ”the real deal„ în sportul de anduranță, Ironman-ul din Hawaii. Practic, niciuna dintre victoriile lui Mark nu contau atâta vreme cât el nu reușea să-l învingă pe Dave în singurul concurs spre care, în fiecare an, privirile se întorceau cu nerăbdare și interes. Ce îl împiedica pe Mark să câștige?

mark

Mark Allen a făcut istorie în 1989 la Ironman-ul de la Kona, din Hawaii, una dintre cele mai dure competiții de triatlon din lume

Dăm timpul înapoi până în perioada în care Mark era la liceu și făcea înot. Cu toate că în timpul pregătirii de zi cu zi avea rezultate nemaipomenite, când venea momentul concursurilor, claca. Pur și simplu vedea un zid în fața ochilor și nu mai putea să facă nimic. Își spunea că nu este suficient pregătit, că este slab, că oricine altcineva este mai bun decât el. Gândirea asta l-a ținut mereu în loc și este unul dintre motivele pentru care nu a devenit niciodată un înotător cunoscut. Aceeași senzație o avea și la Kona de fiecare dată când Dave îi sufla în ceafă, pur și simplu nu știa ce să facă să-l întreacă pe tipul ăsta, cum să fie mai bun decât el. Deprimat după competiție, Mark obișnuia să-și jure că nu va mai participa niciodată la ea pentru că e o prostie, pentru că doare, pentru că efectele post concurs pentru minte și trup erau dezastruoase. Ajungea acasă unde bea compulsiv alcool, mânca fără măsură, zăcea pe canapea și-și spunea că nu e făcut pentru asta. Cu toate astea, în fiecare an, când competiția de la Kona se apropia din nou, Mark o lua de la capăt cu antrenamentele. Ceva mai puternic decât el însuși îl atrăgea din nou în competiție. Dacă totuși, într-o zi, va izbuti?

pain 2

Să știi să fraternizezi cu durerea este una dintre cele mai importante aspecte în sport

Triatlonul este un sport de anduranță în care sportivii care-l practică vorbesc despre el în termeni de … durere. Nu cel mai determinat rezistă. Nu cel care s-a antrenat cel mai mult rezistă. Nu cel cu o strategie de atac perfectă rezistă. Ci acela care se înțelege cel mai bine cu durerea. Într-o cursă care însumează 226 de kilometri de înot, pedalat și alergat, să știi să faci față durerii, să o simți cum te rupe, dar să reușești să treci peste asta pentru că știi că ea este o chestiune provizorie este ceea ce te poate ajuta să fii învingător. Iar asta nu înseamnă neapărat să fii primul care trece linia de sosire sau care urcă pe podium, ci să termini cursa pe picioarele tale.

*

Aseară am avut un antrenament greu, și fizic, dar mai ales psihic, în care Vali ne-a spus că așteaptă performanță de la noi, că prezența antrenorilor nu mai trebuie să fie motivul pentru care noi facem foarte bine exercițiile, că noi cu noi trebuie să avem această luptă în care de bunăvoie să ne împingem limitele durerii cât de mult putem ca să executăm antrenamentul cât mai bine. ”La Performance știți deja să lucrați cu durerea”, ne-a spus el. Și-atunci mi-am adus aminte de toată povestea asta cu Mark Allen, Dave Scott și Kona, că aceia care o scot la capăt sunt aceia care pot fi prieteni cu durerea, fără să se mai lase ”îndoiți” de ea. Care înțeleg că durerea este inevitabilă și că trebuie să treci PRIN ea. Sunt zile și zile și abilitatea de a performa la capacitate maximă mereu este imposibilă, însă mindset-ul nu trebuie să-l uităm niciodată: că durerea, deși neplăcută, nu este un inamic, ci un barometru al progresului. Că sportivul, amator sau profesionist, și durerea sunt într-o relație inevitabilă și dacă nu reușesc să se înțeleagă, combinația dintre om și sport n-are șanse mari de izbândă. Evident, nu vorbesc aici de sportul de agrement, de acel exercising, de cele 30 de minute pe zi pentru o viață sănătoasă, ci de training, de antrenamentul acela serios în urma căruia pleci epuizat din sala de sport și din cauza căruia nu poți dormi în noaptea care vine pentru că te doare tot corpul.

Există o legătură între durere și performanța sportivă? Răspunsul meu, pe care îl testez iar și iar pe propria piele, este: cu siguranță, DA!

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s