Uncategorized

De ce scriu tot mai rar pe blog?

Unknown-You-Cannot-Change

 

Tăcerea e de aur, spune vorba. Și când nu mai ai mare lucru de spus, tăcerea se dovedește a fi cea mai bună cale.

Dar mai este ceva.

Lipsa de noutate și de relevanță face ca piața asta de comunicare să fie foarte plictisitoare. Știu, se scrie mult, se scrie în online, se scrie în publicații independente, se scrie pe bloguri, se scrie pentru campanii, poveștile sunt, ca de obicei, peste tot. Și, cu toate astea, nu este de ajuns. Dacă ar fi de ajuns tot scrisul ăsta ar putea să miște ceva – un public care cumpără, publicitate care să-și dorească să fie în spațiile astea, o constanță, pur și simplu, în această lume a comunicării. Pe undeva, lumea nu mai pune botul, nu mai e suficient să scrii ceva frumos, ceva ce, în esență, poate să fie adevărat, poate să miște o mână de cititori, poate să fie corect tehnic. Este nevoie de ceva mai mult și la acest ceva mai mult mă gândesc și eu: oare despre ce este vorba?

*

Mult timp m-am gândit de ce oamenii care scriu pentru reviste mari din afară ca Esquire ori Vanity Fair au o anumită vârstă, de obicei peste 35, 40 de ani. La acea vreme consideram, de pildă, că eu sunt o tipă care are condei și spirit de observație și asta ar trebui să fie de ajuns, nu? Am stat pe lângă oameni care scriu bine, am învățat tehnică, am învățat imagine, dar uite, stau acum, la aproape 30 de ani și spun că asta nu mai e de ajuns, că e nevoie de ceva în plus. Cu gândul la scriitorii din afară, răspunsul pe care l-am găsit e că oamenii ăia au experiența vieții trăite, a unor întâmplări prin care au trecut și care-i ajută ca atunci când scriu să nu fie doar niște triste dări de seamă, un mimetism al unor adevăruri în aparență înțelese. Nu, oamenii ăia chiar au înțeles ceva despre natura umană fiindcă s-au lovit, prin însăși propriile vieți, de diversitatea de situații care face ca existența să nu poată fi pusă în alb și negru, ci explicată, cu sens, în toate nuanțele.

*

E nevoie să căutăm mai mult în noi înșine. Să ne întoarcem la aparent banalele interogații: cine sunt și care este rolul meu? Poate că, o vreme, să simulezi înțelegerea, așa cum mulți fac oricum în fiecare zi, a funcționat. A funcționat să scrii crezând că pricepi ce se întâmplă în jur, dar tocmai ceea ce a funcționat odată se dovedește a nu mai fi suficient pentru că, într-un fel, cei mai mulți oameni rămân la suprafață. Că e vorba de jurnalism, publicitate, blogging ori alte zone de comunicare, suprafața asta pur și simplu nu mai funcționează, nu mai merge să dai senzația că știi și, tot pe burtă, să speri că nimeni nu-și va da seama.

*

Comunicarea, ca industrie, a devenit un loc plictisitor pentru că lumea vorbește cu pretenția că spune mare lucru când, de fapt, nu spune mare lucru. Sau nu mai spune mare lucru. Sau acum vedem că ce-a fost odată mare lucru, azi nu mai înseamnă nimic. Nu mai înseamnă nimic pentru că deși lumea mimează interesul, sau entuziasmul, sau implicarea, cu toții cască în sinea lor. Pentru că aproape nimic nu îi mai atinge și mie mi se pare corect că se întâmplă asta, ba chiar așteptam momentul ăsta în care nimic să nu mai funcționeze și oamenii să se simtă forțați să facă ceva. În orice caz, eu mă simt forțată să fac ceva. Un prim pas e ăsta: să sap mai mult în mine, să scot la suprafață niște adevăruri personale, iar ce scriu apoi să aibă relevanță, din nou, pentru că vine dintr-o adâncime a mea pe care am confruntat-o, asumat-o și asimilat-o. Nu știu cât durează un proces d-ăsta, dar nu mă grăbesc nicăieri.

*

Nu poți să creezi content puternic dacă nu știi cine ești, dacă nu scrii din zona ta cea mai vulnerabilă, acolo unde ajungi după ce dai toate straturile la o parte: dai la o parte convenții, dai la o parte lucrurile pe care se așteaptă lumea să le citească, dai la o parte reguli, dai la o parte o întreagă lume despre care oricum toți ceilalți știu deja și pe care, prin felul în care se scrie azi, nu facem decât să o reluăm iar și iar ca pe o moară stricată. Scriitura de tip self-help, motivațională, inspirațională și tot așa e praf în ochi. Știu, am scris și eu în acest stil, și-am crezut mereu în ce am scris, doar că nici asta nu mai e suficient. Poate că eu am scris despre toate astea dintr-o zonă a experienței directe, dar capitolul s-a încheiat și cel pe care vreau să-l deschid trebuie să vină dintr-o zonă și mai grea, care să aibă legătură cu autoanaliza aia reală dureroasă. Și-atunci cuvintele vor conta din nou.

*

Este nevoie să ne întoarcem poate, cu toții, la școala experienței înainte de a mai așeza pe foi, reale ori virtuale, toate prostiile lipsite de semnificație cu sentimentul că am scris textul vieții noastre. Pentru că nu l-am scris. Dacă am scrie astfel de texte, lumea ar rezona imediat, ar rezona onest, nu din politețe, sau reflex, sau senzația că cineva, prin scriitura sa, i-a confirmat credințele și deci e pe drumul cel bun. Nu există un drumul cel bun, nu există un fel de-a face ceva, există sinceritate și din aia se naște tot, că e vorba de scris sau orice altceva. În încercarea de-a găsi ce-am eu de făcut în zona asta ca să conteze și ca să contez, am scris acum câteva luni niște cuvinte peste care am dat azi și în care cred din toată inima:

”For succesful communication, it is the deepest side of us that needs to be explored and needs to be brought out to life. Unless we do that, all that exists it is just a pile of boring, useless crap: it does not mean anything, it has no value, it does not help anyone grow, become better or wiser”.

Standard

Un gând despre „De ce scriu tot mai rar pe blog?

  1. Stefan Neamtu zice:

    Treaba asta nu are foarte multa legatura cu cel care citeste? Cu nivelul lui de intelegere? Eu am inteles cum totul este centrat la unul din capete cand de fapt comunicarea este o treaba atat de bidirectionala…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s