Uncategorized

The pursuit of happiness: Cori Grămescu

O cunosc pe Cori Grămescu de câțiva ani, încă dinainte de a avea sala ei de sport, LadyFIT, ori renumele de specialist în domeniul sportiv (că vorbim de mișcare, nutriție, coaching). Așa că n-am ales să fac interviul ăsta cu ea pentru niciunul dintre motivele de mai sus. Ci pentru că semăn cu ea din cel puțin două puncte de vedere: 1. suntem la fel de neliniștite când vine vorba de întrebarea: CARE E SCOPUL? De ce sunt aici, ce naiba am de făcut, nu înțeleg nimic, pentru ce toate astea?; 2. amândouă am încercat tot felul de filosofii de a trăi ca să răspundem cu succes la prima întrebare, însă am căzut de acord că cel mai simplu e să fii așa cum ești pentru că, oricât am încercat, fiecare în felul ei, să ne îmblânzim propria natură, am dat de fiecare dată greș cu asta. În plus, Cori mai are o calitate rară, este dintre oamenii care nu pretind că au răspunsurile și asta o face foarte agreabilă. În fața ei, e ușor să te simți confortabil cu propriile neajunsuri, fără să ai sentimentul că trebuie să îți ceri scuze din cauza lor sau să promiți, cu limbă de moarte, că vei face tot ce poți să te îndrepți. Pe scurt, Cori crede în ideea: relax, there is no competition, we are all crazy!

cori2

Când ai fost ultimată dată fericită?

Am fost fericita azi, pentru ca am alergat la pranz, in parc, impreuna cu unul dintre clientii mei de la consiliere. M-a incarcat linistea lui, m-am simtit fericita ca nu trebuie sa chiulesc pentru a-mi face mofturile si am fost fericita pentru ca nu ma mai doare glezna. Sanatatea, si fericirea ca suntem sanatosi, e o treaba peste care trecem prea usor cu vederea, iar adevarul e ca simplul fapt ca nu sufar de vreo boala, ca am o casa draguta si un job care imi place ma fac fericita. Dar mi-a luat mult sa ajung aici.

Ne naștem fericiți sau învățăm să devenim fericiți?

Invatam, mai ales daca avem un fond inclinat spre nefericire. Mantra tineretii mele a fost ca „oamenii inteligenti nu pot fi pe deplin fericiti”. Credeam ca daca am un nivel intelectual si cultural peste medie si o aplecare spre introspectie e imposibil sa fiu deplin fericita. Cautam din ce in ce mai multe conditii care trebuiau sa se intample simultan pentru a fi fericita. Adevarul e ca am invatat sa fiu fericita, fara sa fi fost un copil sau un adolescent fericit. Am invatat, si inca practic, sa vad partea buna a situatiilor, sa iau in calcul si aspectele pozitive ale oamenilor de care nu sunt in mod natural atrasa ori sa fiu pozitiva cand trebuie sa fac „chestii” care nu imi plac ori de care nu am chef.

Care a fost cel mai fericit moment din viața ta?

Pana acum, cel mai fericit moment din viata mea a fost unul de profunda recunostinta pentru viata mea, intr-o situatie extrem de delicata in plan personal. Am simtit atunci ca am o sansa reala sa imi rescriu planul de viata, ca am ocazia sa o iau de la inceput in adevaratul sens al cuvantului, pornind de data asta cu o fundatie trainica. Am simtit recunostinta pentru ca am intalnit oamenii care m-au modelat prin trecerea lor prin viata mea in ceea ce sunt astazi si, totodata, o fericire profunda pentru ca sunt sanatoasa, ca am perspective, ca am un plan (chiar daca era neclar in detalii la vremea respectiva) si ca nu am credite la banci. Adica nu ma leaga nimic in decizia mea de a face sau de a nu face ceva. Am inteles atunci ca libertatea, sanatatea, perspectivele si autenticitatea sunt lucrurile care pe mine ma fac fericita.

cori 4

 Ce însemna să fii fericit la 20 de ani și ce înseamnă să fii fericit acum, la 30?

La 20 de ani eram nefericita. Imi conditionam episoadele de fericire de implinirea anumitor obiective, care erau din ce in ce mai multe, mai ambitioase si apareau din ce in ce mai frecvent. Practic, la 20 de ani alergam dupa fericire din obiectiv in obiectiv si nu concepeam ca exista alta varianta. Eram blazata, autosuficienta si sigura pe mine. La 30 de ani am, in general, o stare difuza de bine si fericire doar pentru ca sunt eu insami asa cum sunt. Sigur ca am si perioade proaste si frustrante, ca doar nu traiesc in vreun Shangri-La emotional, dar chiar si atunci ma simt bine in legatura cu mine. Nu imi mai leg fericirea de persoane sau situatii externe, caci starea mea de fericire are legatura doar cu mine. Sigur ca mediul extern imi potenteaza starea, dar nu mi-o schimba intr-un sens profund.

Ce este pentru tine fericirea?

Acum, pentru mine fericirea inseamna echilibru emotional, optimism moderat si realism bine intentionat. Echilibru emotional pentru ca in ultimul an din viata m-am eliberat, prin terapie, de o depresie care mi-a umbrit multi ani din viata. Tot in terapie am invatat sa imi explorez si sa imi constientizez emotiile, iar de la o vreme incep sa si functionez bine in viata de zi cu zi cu acest proces. Optimism moderat pentru ca am invatat sa verific permanent realitatea si sa fac o analiza critica a planurilor mele, in asa fel incat sa nu devin exagerata in asteptarile privind un proiect sau o persoana. Realism bine intentionat pentru ca incerc sa vad aspectele pozitive din fiecare om si situatie impreuna cu cele negative. Si asta ma ajuta mai ales in etapele in care lucrurile merg prost, cand interactionez cu persoane cu care nu am o chimie deosebita sau vreo afinitate.

Cum s-a transformat, în timp, percepția ta asupra fericirii?

Cand eram mica faceam o glorie personala din faptul ca eram mereu acra, am fost acel copil mereu serios, adolescent rebel si blazat si tanar adult cu un bagaj de viata mai mare decat al generatiei sale. Nu-mi doream sa fiu fericita, imi doream sa bifez „chestii” pe care sa le traiesc/fac, in cautarea unei imagini idealizate a unei fericiri „picture perfect”. Cand m-am lovit cu adevarat de depresie si mai ales de procesul terapeutic, mi-am schimbat, fara sa vreau, paradigma emotionala spre un sentiment pozitiv care este neconditionat. Mi-e bine si cand sunt fericita, dar cand nu sunt fericita nu e atat de rau.

cori

Societatea, azi, a făcut din fericire o prioritate, pare că, dintr-o dată, lumea e într-o cursă contra cronometru să obțină starea asta. E așa importantă fericirea ca stare absolută de-a fi?

Cred ca e supralicitat teribil conceptul de fericire, mai ales ca ni se vinde si in sens de „film american”, cum spun eu. Fara sa pretind a avea vreo parere avizata, pentru mine nu mai e atat de important sa alerg dupa fericire. Cred ca am fost invatati sa ne ferim de durere in toate formele ei, cu orice pret, si asta ne face slabi, conditionabili si nefericiti. Nu e nimic fundamental gresit sa parcurgi o stare de durere emotionala si fizica, atata vreme cat o traiesti, o simti si o lasi sa se manifeste. Noi am fost invatati sa „intelectualizam” emotiile, nu le mai traim si astfel ne negam, intr-o mare masura, dreptul la fericire.

 Ai depus vreodată atât de mult efort să fii fericită ca apoi să constați că demersul ăsta te-a secat de energie?

Am muncit foarte mult in procesul meu terapeutic. 4 ani de sedinte de terapie, zile intregi in care abia reuseam sa functionez in programul meu zilnic. Si da, la un moment dat, insusi procesul terapeutic m-a secat de energie, pentru ca incercam sa aplic aceleasi mecanisme din viata mea si in terapie. A durat ceva pana am gasit cai alternative, pe care apoi le-am scos din cadrul terapeutic si le-am implementat in viata de zi cu zi. A fost un proces dureros in cea mai mare parte a timpului, cu rare dar notabile insight-uri care mi-au deschis sufletul.

Trei ritualuri zilnice care te fac fericită.

Ma fac fericita dusul de dimineata si espresorul meu. Ma trezesc limpede si energica si asta imi place foarte mult, pentru ca inainte aveam nevoie de vreo 90 de minute de uitat in gol ca sa incep sa imi revin si sa imi pot incepe ziua. Asa ca sunt foarte fericita cand ma spal rapid, sunt energica si am chef de viata si imi place foarte mult mirosul de cafea proaspat rasnita.

Ma face fericita sa ma imbrac frumos, imi descopar feminitatea si asta imi place, pentru ca multi ani am uitat de latura asta a mea. Imi place sa stau in casa imbracata in matase, intr-un soi de cochetarie feminina pe care nu o stiam prezenta in sufletul meu.

Ma fac fericita serile in care citesc, in linistea racoroasa a casei mele. Imi place sa fie ordine, sa fie totul curat si frumos mirositor si imi inchei ziua in tacere, cu o carte buna si un pahar de vin alb.

cori 3

Te faci fericită sau te bazezi pe alții să te facă fericită?

Sunt fericita. Nici nu ma fac, nici nu ma astept ca altii sa o faca. Uneori sunt mai fericita, cand mi se intampla lucruri frumoase, alteori am o stare neutra sau sunt sunt de-a dreptul nefericita si e in regula. Cand traiesc o durere, o traiesc profund, plang, o consum si apoi, trece. Emotiile, doar ele insele, nu au cum sa faca rau pe termen lung. Sigur ca uneori dor, dar daca nu le atasez ganduri, convingeri si actiuni ori decizii, nu produc efecte pe termen lung. Mi-a luat enorm sa invat asta si sa imi dau voie sa traiesc si starile negative, fara sa ma gandesc, fara sa le intelectualizez.

Când a fost ultima dată în care ai spus: ”de azi, numai fericirea mea contează”?

Nu am spus asta niciodata, pentru ca sunt un om moral si realist. Nu conteaza doar fericirea mea, imi doresc sa ii fac pe cei din cercul meu intim sa se simta bine si, pe cat posibil, sa le ofer experiente placute si memorabile atunci cand petrecem timp impreuna. Imi respect oricum limitele si le respect si pe cele ale celorlalti cat de bine pot (si cat de bine le comunica ei) si cam asta e tot.

 

 

 

 

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s