Uncategorized

Dependența de mâncare prin ochii psihoterapeutului

Un proces de slăbire și remodelare corporală este un eveniment benefic în viața unui om atâta vreme cât este dorit, asumat și însoțit de supravegherea unui specialist. Însă ce se întâmplă atunci când rămânem pe cont propriu? Fiecare om are propria sa experiența, deci și eu o am pe a mea. În ceea ce mă privește, principala provocare constă în a-mi înțelege organismul, nevoile alimentare pe care le are și felul în care împac acest aspect cu dorința mea de a mânca sănătos. De ce îmi fac atâtea griji în legătură cu asta? Pentru că, așa cum spuneam, am fost un om gras și nu mai vreau să mă întorc acolo, dar îmi este teamă că asta se va întâmpla. Știu că am o obsesie în legătură cu mâncarea și încerc să rezolv treaba asta. Partea bună este că felul în care mănânc pe cont propriu, în ciuda îndoielilor mele, este unul echilibrat. Însă momentele în care mănânc pâine sau ceva dulce ori beau un pahar în plus de alcool se transformă în ”aoleu, asta înseamnă automat 5 kilograme în plus”. În mod cert, nu îmi doresc ca viața mea să se învârtă în jurul acestor aspecte, de aceea vorbesc cu oameni care cred că mă pot ajuta pentru că înțeleg dimensiunea psihologică a problemei mele. Astfel, am vorbit cu psihoterapeutul Mihai Bădică despre cum arată, de fapt, schimbarea în viața unui om care nu doar că a avut probleme alimentare, dar stilul de a se hrăni i-a afectat și aspectul fizic.

food 1

În procesul de slăbire și remodelare corporală învățăm, inevitabil, un alt fel de a mânca, unul care se bazează pe principii sănătoase. Cât timp urmăm o dietă sub îndrumarea și observația specialistului, totul pare în regulă. Dar odată lăsați din nou pe cont propriu, ne e greu să ne însușim, cu adevărat, noul drum. De ce nu este atât de simplu să ne dezvățăm de un stil de a mânca și să-l înlocuim cu un altul despre care știm că ne face bine?

Pentru că înlocuirea unui fel de a mânca va atrage schimbări în întregul stil de viață. Pentru că înlocuirea sau modificarea unui comportament presupune trecerea persoanei printr-un ciclu al schimbării. Prochaska și Di Clemente sunt autorii unui model transteoretic al schimbării.

Persoanele care se confruntă cu schimbarea unui comportament vor parcurge în mod repetat stadiile din ciclul schimbării, adunând o serie de cunoștințe despre propriul comportament, despre abilitățile pe care le posedă și despre situațiile de risc. De cele mai multe ori, recăderea reprezintă o oportunitate de învățare, nu un eșec. În general, specialiștii promovează această perspectivă asupra recăderii ca proces și nu ca măsură a eșecului. Această idee este foarte importantă din punct de vedere terapeutic.

În dietele care însoțesc procesul de slăbire și remodelare corporală, ”plăcerea” gustului și a alimentelor preferate e o dimensiune la care învățăm să renunțăm. Chiar dacă nu dispare cu totul, cu siguranță nu mai e o prioritate. Cum poate să gestioneze un om, eficient, bătălia asta dintre ”plăcere” și ”obiectiv sănătos”?

Cred ca e important să ne înțelegem „plăcerile”. De cele mai multe ori, plăcerea presupune eliberarea de dopamină, dar există două componente ale plăcerii: una de tensiune și una de descărcare. Desi plăcerea apare propriu-zis în faza de descărcare, fiind urmată de relaxare, cred că cea care ne amenință de cele mai multe ori atingerea obiectivelor este cea de tensionare, iar în această fază, foaarte important este craving-ul, ca poftă sau dorință imperioasă, intruzivă în gândurile noastre și care cel mai adesea ne modifică dispoziția emoțională și ne determină schimbarea comportamentului. Eugen Hriscu și Magdalena Ioan listează câteva mituri despre craving (populare în rândul persoanelor care au tulburări legate de substanțe) și din a căror analiză reiese că, în realitate, craving-ul este o reacție scurtă, care urmează dinamica oricărei emoții și nu este o senzație continuă (această informație ne va ajuta să înțelegem că este nepericulos să lăsăm pofta să treacă, ea se va stinge); craving-ul nu apare din senin (ci este o consecință a unor factori activatori) și, de asemenea, craving-ul nu va crește la infinit. În general, oamenii care au o tulburare de comportament alimentar vor avea tendința de a catastrofiza „pofta”, dar în realitate, tehnicile de externalizare ale craving-ului sunt foarte eficiente (externalizarea presupune: conștientizarea stării, etichetarea stării – acum am un craving; detașarea de senzație – în loc să lupți cu senzația și să te supratensionezi, este mult mai eficient să privești de la distanță evoluția crescătoare , apoi descrescătoare a stării; surfing the craving – este o metaforă de descriere a procesului de detașare și externalizare a cravingului: cravingul este văzut ca un val care crește, apoi se stinge treptat, odată cu ajungerea la țărm).

În ceea ce privește o gestionare mai eficientă a conflictului dintre plăceri și obiectivele sănătoase, cred că, în primul rând, este important să ne cunoaștem plăcerile și poftele (cât durează, când apar, care sunt cauzele – gânduri raționale/iraționale asociate). Cum putem face asta? Prin automonitorizare, singuri sau în relație cu un specialist. De asemenea, este foarte important să generăm o listă cu activități sau comportamente alternative (care să ne producă plăceri ce nu intră în conflict cu obiectivul propus), dar și o listă cu gânduri alternative (de multe ori plăcerile noastre sunt suprainvestite sau sunt asociate cu o expectație pozitivă; EX: dacă mănânc o prăjitură acum, mă voi simți mult mai bine). Tehnici de relaxare, externalizare, decentrare sunt foarte eficiente în administrarea eficientă a craving-urilor.

Unii oameni sunt dependenți de droguri, alții de alcool, iar alții … de mâncare. Care ar fi particularitățile unui om care transformă mâncarea într-un panaceu, există asemănări între dependenții de mâncare și cei care-s dependenți de altele?

Analizând episoadele de recădere ale unor persoane cu diferite probleme de adicție (printre care și tulburări de comportament alimentar), Marlatt și Gordon vorbesc despe „Marele trio” = trei tipuri de situații de mare risc: stări emoționale negative (emoții dezadaptative). Furia, frica, tristețea sunt emoții firești, care facilitează adaptarea la realitate, atâta timp cât sunt adecvate cu situația ca dinamică și intensitate. Marlatt și Gordon consideră că aproximativ 35% dintre recăderi se datorează stărilor emoționale negative, respectiv a unor credințe iraționale legate de trăirea emoțiilor și a încercării oamenilor de a schimba rapid sentimentele. A doua categorie de situații de risc este reprezentată de presiunea socială (20% dintre recăderi). A treia este reprezentată de conflictele interpersonale (16%).

De cele mai multe ori, este vorba despre o reglare emoțională prin comportament, în condițiile existenței unor distorsiuni cognitive/gânduri iraționale.

food 2

Tot în contextul dependenței de mâncare și-a unui stil alimentar nou, ce anume ne poate face să cădem înapoi în vechile obișnuințe?

Factorii care determină recăderea, după Larimer&Marlatt, sunt factori determinanți imediați (situații de risc, adică orice situație care presupune o amenințare la adresa sentimentului de control și crește riscul unei potențiale recăderi; abilitățile pe care le posedă persoana; așteptările în raport cu propriul comportament) și factori antecedenți ascunși (dezechilibrul în stilul de viață; deciziile aparent irelevante; craving-ul).

În mod ideal, o astfel de schimbare începe lângă un profesionist în domeniu și are ca obiectiv final faptul că omul poate să fie autonom în ceea ce privește alegerile sănătoase pe care le face. Ce înseamnă această autonomie? Că facem totul perfect, că putem totuși să greșim sau că reușim să găsim o formulă potrivită pentru noi și, deci, un echilibru?

Eu mă feresc de perfecționism ca dracul de tămâie. În general, în perfecționism se pleacă de la asocierea unei performanțe cu primirea afecțiunii. Există un studiu referitor la dinamica factorilor de risc în bulimie, care susține că bulimia este rezultatul interacțiunii a trei factori: perfecționism, lipsă de încredere în propria persoană și insatisfacție corporală. Referitor la întrebarea ta, cred că autonomia este o consecință a asumării personale. Alegeri sănătoase sau nesănătoase, autentice sau nu, fragile sau antifragile. Sunt tentat să suprapun autonomiei, definiția lui antifragil: nu doar rezistă la șocuri, ci devine mai bun. Probabil că exagerez. Pe de altă parte, autonomia ca trăsătură de personalitate se referă la capacitatea de a controla propria viață, dublată de sentimentul de control (derivat de la self awareness). Mai aproape de libertate și de o formulă personală de echilibru decât de perfecționism.

see food

În final, ce alte elemente mai favorizează o reușită când vine vorba de schimbarea stilului alimentar într-unul sănătos?

Ar fi mai multe. De la capacitatea de rezolvare de probleme, stres la asertivitate sau luarea deciziilor. Interesantă este balanța TREBUIE vs DORESC. Pentru o intervenție în stilul de viață, este important să evaluăm această balanță pentru a identifica dezechilibrele între activitățile plăcute, care au motivații intrinseci și cele bazate pe motivații extrinseci (treburile, ceea ce trebuie să fac etc). În cazul celor care funcționează predominant pe TREBUIE, există riscul de a reechilibra balanța prin consumul de substanțe sau mâncat compulsiv sau autopremiere.

Cori Grămescu e personal trainer, personal coach și owner al sălii de sport pentru femei, LadyFIT Gym – first gym for delicate women. E ghidul și îndrumătorul meu în această perioadă pentru că mă ajută să îmi rezolv problemele cu alimentația și felul defectuos în care mă raportez la mâncare.

Fii la curent cu oamenii pe care îi întâlnesc și locurile pe care le vizitez pe pagina mea de Facebook. Ține aproape cu un simplu LIKE.

Standard

2 gânduri despre „Dependența de mâncare prin ochii psihoterapeutului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s