Uncategorized

Dana Berghes: un om bun la toate

Ceea ce tocmai ai vazut este interviul pe care Dana Berghes­ l-a realizat si inclus in proiectul ei de cercetare pentru lucrarea de licenta care s-a numit “Comunicare si promovare pentru muzicieni independenti din Romania”. A absolvit specializarea “Comunicare si Relatii Publice” in cadrul Facultatii de Litere a Universitatii Bucuresti in iunie 2014 cu nota 7. A fost singura dintre cele 4 facultati incepute in decursul a 6 ani pe care a si absolvit-o.

“Cand am vazut ce nota am primit, am ramas interzisa. M-am dus acasa, mi-am luat un pahar cu gheata si cu o mana am turnat amaretto si cu cealalta whiskey. Mi-am facut cel mai mare cocktail Godfather pe care l-am baut vreodata. Cand mama m-a intrebat daca sunt bine, am izbucnit in plans si i-am spus ce s-a intamplat”, povesteste Dana Berghes, un om care a luat aproape intotdeauna premiul I la scoala si care a fost de nenumarate ori olimpica nationala la limba germana. De data aceasta insa, nepasarea profesorilor ei pentru subiectul pe care l-a ales si pentru modul inventiv in care si-a prezentat tema a facut-o pe Dana sa se indoieasca de ceea ce stie si poate. Asa se face ca, desi a avut oportunitatea sa plece la master la studiourile Babelsberg din Potsdam, n-a mai avut energia sa se pregateasca pentru asta. “Daca nu sunt suficient de buna sa reusesc?”, s-a intrebat ea.

Insa experienta de la licenta a fost inlocuita fericit cu admiterea la masterul de “Studii Vizuale si Societate” de la SNSPA. ”Inscriere online, informatii puse la punct, un interviu mai mult decat agreabil, ca apoi sa descopar profesori incredibili cu care imi face o placere imensa sa discut indiferent de context, subiect, loc. Incep sa nu ma mai intereseze dezamagirile din trecut, simt ca in final sunt undeva unde mi-e bine. Materiile sunt misto, bibliografia e o placere, totul face parte din prezent si din realitatea imediata.”

dana

Dana Berghes fotografiata de Larisa Balta.

In Bucuresti, Dana Berghes e o figura populara in cultura underground si hiperactiva. Mereu face cate ceva. Azi e manager la Terasa Baraka, Booking Agent si PR al trupelor din familia Subcarpati, manager al Marei, colaborator de booking pentru Suie Paparude si Silent Strike si se ocupa de rubrica de muzica la revista online Sub25.ro. Dar e suficient daca retii despre ea ca stie tot ce misca in muzica underground din Romania si nu numai. Asta pentru ca a impresariat artisti, muzicieni, trupe, a organizat evenimente, a facut PR pentru branduri de muzica si asa mai departe. Cum s-ar zice, mananca orasul asta pe paine si stie tot ce misca-n el!

Insa Dana n-a fost dintotdeauna omul ala care iese in oras 24/7. Dimpotriva! Asta se intampla, constant, din 2008. Pana atunci, Dana a fost mai degraba preocupata sa invete, sa ia 10 pe linie, sa incerce sa isi cultive o minte sclipitoare. Faptul ca a fost mereu prima din clasa a ajutat-o sa se protejeze cand s-a confruntat cu rautatea colegilor. E o trauma pe care a dus-o cu ea ani de zile, mai ales ca asta e una dintre primele amintiri pe care le are cu Bucurestiul – diferenta de comportament si relationare fata de ”acasa” – pe care a descoperit-o in clasa a II-a.

“Tata a fost vizionar si a hotarat sa ne mutam cu totii – eu, mama si cu el – de la Braila in Bucuresti, astfel incat eu sa am acces la cea mai buna educatie. Plecam din orasul meu natal unde aveam o viata echilibrata cu prieteni, colegi si bunici si veneam intr-un loc nou unde nu stiam pe nimeni. In prima zi de scoala in Bucuresti, am intrat in clasa si niste copii mi-au spus ca mi-au pastrat un loc special langa o colega pe care toata clasa o considera antipatica. A fost un fel de mesaj din partea lor ca daca tot m-am trezit sa vin in capitala, de la coada vacii, atunci stiu ei pe cineva potrivit pentru mine langa care sa stau. In plus, imi desfaceau capacul de la sticla cu apa, care se varsa peste carti si caiete in ghiozdan sau imi murdareau lucrurile. Sunt doar cateva dintre pataniile de care am avut parte”, isi aminteste Dana, care spune ca atunci a decis ca isi va concentra toata energia ca sa ii intreaca la carte. ”Nu am idee ce as fi facut daca mama nu si-ar fi creat o prezenta atat de puternica in viata mea, in perioada respectiva.”

Dana si-a dorit sa fie independenta cat mai repede, asa ca a inceput sa faca primii bani la 16 ani, din meditatii la istorie si la germana. Era in clasa a 9-a la Liceul Ion Luca Caragiale si intrase cu cea mai mare nota din an dupa ce, la Capacitate, luase fara probleme 10 la istorie, o materie care i-a placut si datorita informatiilor, si datorita profesoarei, o femeie pe care si azi o considera exceptionala. Asa ca atunci cand o prietena cu un an mai mica i-a spus ca are nevoie de ajutor la istorie pentru ca isi dorea o medie mare ca sa intre la Colegiul Sf. Sava, Dana i-a sarit in ajutor si cu ceea ce a invatat de la ea, nota cea mai mare obtinuta de prietena ei la examenul de Capacitate a fost la istorie.

“Abia la 13 ani mi-am facut prima prietena adevarata in Bucuresti, pe Smaranda, care imi este ca parte din familie acum. In liceu, am fost intr-o liga in care nu ma mai atingea nimeni, ba izolata printre carti, ba suficient de nepopulara incat sa am relativ putini prieteni. Invatatura a fost mecanismul prin care am putut sa fac fata noii mele vieti aici”, recunoaste Dana. Cand colegii de liceu au inceput sa iasa noptile in oras, tatal ei a spus ca “nu asa devreme se consuma night life-ul”, motiv pentru care Dana a avut o adolescenta tarzie in Bucuresti, care a inceput la 19 ani. Cu toate astea, despre tatal ei spune ca este cel mai misto om de pe fata pamantului, ca-l admira si-l respecta. El este cel care i-a facut cunostinta cu muzica.

dan

Dana Berghes si Dan Basu la Terasa Baraka.

Foto: Facebook.

Dana isi aduce aminte de un moment din familie cand erau cu totii in jurul mesei, la cina. Era finalul unei zile grele de munca si scoala. Pentru ca parintii faceau parte din valul de antreprenori de dupa `89, plutea uneori in aer o senzatie de instabilitate. In acea seara, cina a contat mai putin. “Era la moda Laura Pausini, eram mica, tata avea o multime de casete, cu o gramada de muzica. A pus Strani Amori si ne-am fatait prin sufragerie. Ne-am inviorat cu totul, ne-am bucurat pur si simplu unii de altii”, povesteste Dana. Tot tatal este cel care i-a facut cunostinta cu Pink Floyd, cu Janis Joplin sau Nirvana si cel care a dus-o la concertele de jazz din gradina Green Hours, pe Calea Victoriei.

Avea 19 ani si era in Vama Veche cand l-a cunoscut pe Jiji, carciumar si fost manager al trupei Omul cu Sobolani. Datorita lui a intrat in meseria asta cu organizarea de evenimente. Jiji a acceptat s-o ia ucenica si s-o invete tot ce stie despre promovare si PR cand vine vorba de muzica. “Prima noastra intalnire de lucru a fost intr-o dupa-amiaza de luni, la ora 17.00, la Intercontinental, cand am impartit flyere”, rade Dana. A invatat cum se fac lucrurile din aproape in aproape si-a ajutat-o faptul ca ii placea si-o ducea capul. Dupa perioada asta de invatare, in anul 2010 a avut parte de ceea ce Dana numeste “the big breakthrough”: a facut parte din echipa de comunicare a festivalului Street Heroes.

“Habar n-aveam termenii specifici domeniului. La intalnirile de lucru, cautam pe Google-ul de pe telefon ce inseamna tot felul de denumiri pe care ceilalti le foloseau fara probleme si din care eu nu pricepeam nimic”, rade Dana si spune ca avantajul ei a fost ca era super conectata cu skaterii, grafferii, artistii din zona underground, ii stia pe ei, le stia limbajul, muzica, gusturile si atunci putea foarte usor sa comunice si cu ei, si despre ei. De atunci, pentru Dana au inceput sa curga proiectele.

baraka

Dana Berghes la Terasa Baraka.

Foto: Facebook

“Pur si simplu am satisfactia imensa ca am contribuit la evenimente care au un efect pozitiv pentru un numar mare de oameni. In plus, faptul ca trebuie sa duc sticle cu apa pe scena artistilor sau sa-i temperez pe fotografi, imi ofera adrenalina care imi place de mor si asa stiu, inca o data, ca asta e ce vreau sa fac.” Dana a colaborat la crearea de evenimente independente, a lucrat la Atelierul de Productie, Colectiv, Tralala, Goblin, Turbohalle, Good Life, la Delta Music Fest, la Music Channel, unde a fost brand manager, chiar si la Romanian Music Awards, in 2014, unde au participat in jur de 40.000 de oameni. A lucrat cu Gojira, Kazi Ploae, Chimie, Flou Rege, cu DJi, cu fotografi, ilustratori, graficieni si regizori. A incercat si in publicitate, dar nu a rezistat mai mult de 6 luni nicaieri. A experimentat industria muzicala din toate unghiurile si cand vorbeste despre asta stie pe propria piele cum stau lucrurile. Lipsa de experienta nu a intimidat-o si a produs si un videoclip pentru Silent Strike, la piesa Carousel de pe EP-ul omonim. ”De cand am facut un curs de scenaristica, mi-am imaginat facand un clip. E minunat sa ai relaxarea sa iti faci hatarul. Si oamenii cu care sa colaborezi, prezenti si pregatiti, in jurul tau.”

“Imi place sa cred despre mine ca sunt o unealta de intermediere, ca alt nume nu am sa-mi dau, ce fac eu nu exista in nomenclatorul de meserii.” Dana crede ca atunci cand vine vorba despre entertainment si petrecerea timpului liber, Romania e cu 5 – 10 ani in urma fata de ceea ce se intampla in Vest, “acolo oamenii sunt curiosi sa mearga in locuri noi si sa asculte trupe pe care nu le stiu, aici, daca grupul de prieteni nu consuma deja un artist, nu prea va fi interesat de cineva nou doar ca sa vada cu cine are de-a face. In plus, noua ne e si rusine sa defilam cu propriile noastre gusturi – asta daca ni le-am format, desigur.”

“Am o viata cum imi doresc! Ma trezesc la 11-12 ziua, fac cafea, stau cu laptopul in brate, pe canapea, in pijamale, raspund la mailuri, pregatesc postari pentru Facebook, merg apoi la studio sau prin carciumi, depinde unde am treaba, apar oameni din senin, hai, mai, sa mergem nu stiu unde, este un dolce far niente continuu. Am nevoie de genul asta de relaxare si stres pozitiv ca sa fiu fericita!”

In anul 2012, Dana Berghes a fost nominalizata de revista Forbes printre cei 100 de trendsetteri si formatori de opinie pe care trebuie sa-i urmaresti daca vrei sa fii la curent cu ce misca-n tara asta.

Anunțuri
Standard

5 gânduri despre „Dana Berghes: un om bun la toate

  1. Asteptam de multa vreme un material de genul. O stiu pe Dana cam de cand am aflat de Sub25 si ii citeam recomandările de fiecare data pentru ca s-a intamplat sa fim pe acelasi film. Super portret, Andreea. Sunteti amândouă grozave, genul ala de role model a cărui evolutie sa o tot urmăresti.

  2. Samina Roxana zice:

    E dragut cand vezi doar partea plina a paharului. Dar aceeasi persoana a gafat grav in mod repetat cu atat de multe evenimente din peisajul bucurestean… Vezi PR exemplar la deschiderea Turbohalle si multe alte exemple. Bravo ei ca rezista, dar nu se ridica la multe dintre job-urile pe care le-a avut, din pacate.

  3. Dana Berghes zice:

    Stiu si eu ca mai dau gherle, nu am nicio rusine sa recunosc. Nu ma laud cu nimic. Asta e realitatea mea si incerc sa invat o meserie pe care am prins-o din zbor. Amatorismul e total asumat, nu am pretins niciodata ca sunt altceva decat par. Totusi, la Turbohalle a fost
    o echipa „ascunsa” care a rulat mecanismul, eu doar am fost tinta usoara de luat la alergat, deci in acel caz nu am ce sa imi asum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s