Uncategorized

Cum alegem informația corectă

info

”Prezența românilor în mediul online în ultima săptămână este cea mai ridicată din toate timpurile. BBC titra că în România a început „revoluția digitală”. Uniţi de aceeaşi dramă, dar și de dezamăgirile din ultimii 26 de ani, sute de mii de persoane au postat şi distribuit informaţii cu scopul de a-şi ajuta semenii”, anunța postul Digi24 zilele trecute prin intermediul unui reportaj intitulat ”Revoluția digitală”, difuzat în cadrul emisiunii Bonton.

Acest număr mare de oameni în mediul on-line și, cu precădere, pe Facebook într-un context – incidentul de la Colectiv – care a ”angajat” în discuție, în linii mari spus, pe toată lumea, a însemnat că informația care a circulat a fost IMENSĂ și FOARTE DIVERSĂ. Pe scurt, oricine a avut o opinie, obiectivă sau subiectivă, a postat-o sau a împărtășit-o, prin vocea altora, pe Facebook. Sigur că opiniile subiective le-au depășit numeric pe cele obiective și am avut astfel de-a face cu o inflație de emoție, de altfel, de înțeles.

Ca toată lumea, și eu am avut de înotat în aceeași ”mare” de informație pe care am încercat să o dau mai departe în mod cât se poate de rațional și cu un scop utilitar. Ca om care m-am implicat în comunicarea informațiilor și nevoilor Centrului de Transfuzie București, ceea ce s-a întâmplat acolo e ceea ce m-a interesat în primul rând deopotrivă cu o selecție atentă de mesaje pe care le trimit, care să fie pur informative și cât mai puțin emoționale. M-au interesat calitatea și precizia informațiilor, nu cantitatea lor.

Una dintre întrebările pe care le-am primit în aceste zile a fost legată de CREDIBILITATEA informațiilor pe care le citim, ce anume luăm de bun din tăvălugul de știri, opinii, frânturi de povești care ni s-au arătat prin fața ochilor în aceste zile. Voi încerca să răspund la această întrebare cu mintea jurnalistului pe care, de altfel, am și folosit-o în aceste zile în detrimentul identității mele pe persoană fizică, altfel la fel de marcată și impresionată de tragedie ca toată lumea. Mi se pare că pot să ofer din experiența mea din aceste zile cu atât mai mult cu cât mulți oameni, de obicei 35+, au tendința să creadă că, pe Facebook, tot ce zboară se și mănâncă și că intenția tuturor oamenilor de pe această rețea de comunicare este să ofere informația bună. Chiar și dacă astfel stau lucrurile, adică există o intenție bună, în realitate discernământul este un ”instrument” care se antrenează în timp și care este, pentru mine, o combinație între faptele verificate și intuiție.

Așadar, cum recunoști o informație valoroasă?

Cine e sursa?

Când citim o informație contează sursa. Există surse credibile și surse necredibile. Chiar dacă o informație e luată de pe un site cu texte ce par jurnalistice, nu înseamnă că acea informație este și adevărată. Pentru mine, în aceste zile, sursele credibile au fost site-urile și paginile de Facebook ale instituțiilor statului care, oricât de blamate, rămân surse sigure. Astfel, preferata mea a fost pagina de Facebook a Departamentului pentru Situații de Urgență. Pe urmă, în legătură directă cu centrul pentru donarea de sânge, am urmărit, chiar dacă am fost la fața locului, paginile Centrul de Transfuzie Sanguină București, Și eu donez și Doneazăsânge.ro. Pentru știri de ultimă oră am stat cu ochii pe Digi24. Iar pentru motivele care au dus la incidentul de la Colectiv și contribuția autorităților la acest incident prin facilitatea corupției în ceea ce privește reglementările, actele și proasta îndeplinire a sarcinilor, am urmărit anchetele jurnalistului Cătălin Tolontan.

DACĂ E VORBA DE O PERSOANĂ CARE OFERĂ INFORMAȚII, CUM ȘTIU CĂ ELE SUNT ADEVĂRATE?

Aici e vorba despre persoanele care au fost în centre de transfuzie ori în spitale și care au scris, în timp real, despre nevoile de acolo. Câteodată, aceste nevoi s-au bătut cap în cap. E de înțeles pentru că atunci când sunt mulți oameni, fiecare ajunge la un anume timp într-un loc și dinamica face ca lucrurile să fie în permanentă schimbare. De aceea, în această perioadă, am ales să mă concentrez numai pe CTS și să identific ce alți oameni de încredere furnizează informații utile pentru că se concentrează pe un singur loc sau, oricum, pe locuri puține. Am fost cu ochii pe Laura Jigău de la Fundația Estuar și pe Oana Botezatu care, deși a ”înotat” într-o mare de informație, a gestionat bine legătura dintre oameni. Când nu am fost sigură de o informație pe care aș fi vrut să o dau mai departe, am luat legătura cu omul la care am văzut-o și am întrebat cine este el, care e calitatea în care scrie lucrul respectiv, de unde are informația și dacă ea poate fi verificată. Sigur că un asemenea interogatoriu e greu de făcut de toată lumea, dar dacă vrei să fii sigur de ceva, mai bine întrebi.

doar pentru că o persoană are vizibilitate nu înseamnă că are și autoritate

Mulți oameni cu imagine, dar care nu au neapărat o autoritate în piață când oferă o informație, au trecut în aceste zile ca având răspunsurile la tot felul de întrebări. Dacă au cercetat anumite probleme pe cont propriu din curiozitate sau implicare sinceră, asta e mereu foarte bine, însă adesea felul în care au comunicat mai departe concluziile lor au fost făcute într-o manieră care, mai degrabă, a agitat apele. E firesc ca oamenii care-s vizibili să aibă și o voce care e ascultată. Și chiar dacă omul e rațional și adesea pertinent în argumente, asta nu înseamnă că poziția lui e mereu corectă. ORICE om greșește și, deci, NU tot ce spune e și adevărat doar pentru că o spune el, cu calitatea publică pe care o are.

tonul

Când vrei să identifici o informație corectă, tonul e important! Informația are această caracteristică de a fi neutră în ton, informația …. informează. Unde există emoție, există și șansele ca tonul să inflameze: să devină revoluționar, acuzator, mobilizator, certăreț etc. Iar asta s-a întâmplat și-n aceste zile când, pe lângă situația de facto, și pentru mine cea mai importantă, incidentul propriu-zis, victimele lui directe și colaterale și rezolvarea problemelor acestora, au intervenit o grămadă de situații adiacente care, din nou, în opinia mea mai puteau să sufere amânare. Nu le voi numi, pentru că, oricum, le-am evitat și-n comunicarea pe Facebook.

teoria conspirației

Este ușor să te lași sedus că întotdeauna e ceva mai mult, ceva ascuns, ceva care scapă vederii. Probabil că, de multe ori, e cazul, dar că în lipsa unor fapte și dovezi concrete, să răspândești astfel de informații nu face decât, cel mult, să întrețină o zvonistică și poate un sentiment de paranoia. Pentru că și-n situația de față teoriile conspirației au început să curgă gârlă și relativ repede, cred, și aici e doar o opinie care ține de structura mea psihică, că e important să ne detașăm de astfel de informații care, până la vreo probă contrarie, rămân de domeniul senzaționalului și atât.

În concluzie

Mintea e și prieten, și dușman. Când nu știi foarte bine la ce te uiți, cel mai simplu e, ei, bine, să iei distanță. Pur și simplu lași informația aia în pace și, pe lângă cap, o mai filtrezi și cu flerul. Deci, prin exercițiu, putem să ne antrenăm să alegem informațiile care par cele mai în regulă și pentru un început bun, mă reîntorc la sursele oficiale. De acolo, e doar o chestiune de interes personal și responsabilitate în legătură cu ceea ce dăm mai departe!

Later edit: Florin Bădiță a creat o listă a site-urilor care propagă informații mincinoase despre incidentul de la Colectiv.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s