Timp liber

De-o zi: Slatina

Îmi aduc vag aminte cum Ana și cu mine ne-am decis să mergem până la Slatina ca parte din călătoriile noastre de-o zi (deocamdată) din weekend în care vrem să vedem ce mai e prin țară și, mai ales, prin locurile în care, în mod obișnuit, mai nimeni nu s-ar deranja să meargă. Un exemplu clar în acest sens e reacția celor mai mulți dintre prietenii noștri când le-am spus unde mergem – Și ce faceți la Slatina? – dar și răspunsul unui algeriano-francez cu care am băut vin într-o zi și care umblă mult prin țară cu business-ul lui – Dacă vrei să știi unde NU poți să faci nimic în Slatina, îți spun eu. Cu toate astea, mi se pare că ne-am hotărât spre destinația asta după ce am citit că Centrul Vechi din Slatina a fost refăcut. O informație parțial adevărată pentru că ceea ce a fost refăcut este drumul pietonal, însă clădirile, majoritatea monumente istorice și clasate ca atare, sunt încă în paragină și așteaptă schimbarea la față.

conac radomiresti

Conacul Brătășanu, comuna Radomirești, Olt.

foto: Ana

Până am ajuns însă la Slatina ne-am oprit pe drum la conacul Brătășanu despre care Ana, pasionată de relicve, a spus că e de văzut. Totuși, când am ajuns acolo, situația arăta cu mult mai rău decât în poze și, despre asta, fusesem anunțate de un domn de la birtul la care ne oprisem să luăm un vin pe care plănuisem să-l bem la conac, pe iarbă, ce frumos! Asta nu s-a mai întâmplat pentru că locul, o fostă moșie care se întindea pe mii de hectare, era grav dezafectat, cu o clădire care stătea să cadă, mult gunoi aruncat la întâmplare și prea multe cuiburi de ciori care croncăneau ca-ntr-un film horror și despre care Ana a zis că nu prevestesc nimic bun (”Cum adică de ce, Vasile? Ciorile mănâncă leșuri. Da, și de oameni!”).

foto adi

Conacul Brătășanu și ce-a mai rămas din el.

foto: Adi

După 6 ore (nu știu să zic exact pe ce drum am luat-o, cert e că ne-am abătut o grămadă, ne-am oprit să facem poze și-am fost opriți de poliție într-un sat obscur pentru o infracțiune închipuită și ținuți în loc cam 40 de minute, dar asta e altă poveste), am ajuns în cele din urma la Slatina. Slatina e orașul natal al lui Vlad Tănase (unul dintre participanții și finisher-ii 6633 Ultra) și al lui Marius Constantin (singurul skater care se dă freestyle la divizia pro din România și care s-a calificat la Campionatul Mondial din Canada; azi află dacă și-a luat viza, să-i ținem pumnii a luat viza, yay!).

centrul vechi

Centrul Vechi din Slatina are drumul refăcut și clădirile, monumente istorice, încă în așteptare.

foto: Ana.

Ne-am oprit în Centrul Vechi din Slatina unde strada principală se numește tot Lipscani, ca-n București, ca să descoperim … nimic. Sau nu chiar! Pentru că ambele străzi care formează acest centru sunt pline cu birouri notariale, avocați, legalizări și tot așa. Asta pentru că, tot acolo, se află Judecătoria Slatina. Însă în viața mea n-am văzut atâta justiție în atât de puțin spațiu și, de la sine înțeles, m-am întrebat de ce strada nu a fost redenumită ca … Dreptății.

IMG_20160326_214406

Adi în Centrul Vechi verifică dacă e cineva acasă.

foto: eu.

Centrul Nou însă e ceva mai animat și acolo poți să-i întâlnești pe skaterii locului. De la Marius, care, ca de obicei, era la datorie înconjurat de prietenii lui, am aflat că-n Slatina urmează să se construiască cel mai mare skatepark din Europa, de peste 7000 de metri pătrați și că primăria e foarte implicată în proiectele pentru tineri, pe care-i ajută, concret, de ani de zile. Tot aici, pe drumul spre Dealul Grădiște (poza de cover e o panormă de pe Deal, unde se află și Casa Căsătoriilor), sunt ziduri de beton cu grafitti făcute de elevi de liceu într-un concurs cu premii care are loc anual și care e susținut tot de autorițăți.

IMG-20160326-WA0020

În drum spre Dealul Grădiște.

foto: Ana.

La bodega la care ne-am oprit să bem o bere (4 lei halba), ne-am lălăit într-atât că am decis că e timpul să plecăm spre casă după ce terminăm pauza. Era deja ora 18.00. Adi ne-a făcut o surpriză și-a dat o fugă până la cofetăria ”Atletul albanez”, despre care citisem de acasă, ”cunoscută ca fiind singura firmă privată din România, care a funcționat neîntrerupt pe perioada regimului comunist”, unde înghețata și braga sunt vedetele. Datorită lui Adi, braga e acum în frigider, rece și bună.

slatina apus

Apus de soare în Slatina.

foto: Ana.

Ne-am întors acasă în numai 3 ore, pe autostrada București – Pitești.

Cam asta a fost și cu Slatina, pe data viitoare!

12919540_10153480695217361_2033971286_o

De la stânga la dreapta: Adi, Ana, eu.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s