Uncategorized

Căței în munți

Încă n-am animal de companie! N-am avut niciodată, dar știu că o să am. Nu știu de ce ezit încă să adopt un câine, cred că nu mă simt pregătită. Poate că mă gândesc la prea multe când, de fapt, situația e cu mult mai simplă. Îmi imaginez un partener de joacă vesel și sensibil, așa, ca mine, cu care să ies în parc și cu care să călătoresc. Timpul mi-ar permite să mă ocup de el, lucrez pe cont propriu, umblu mult, așa că aș putea să-l iau peste tot. Mă uit în fiecare zi pe pagini de adopții, îmi plac fotografiile cu oameni și câinii lor care cutreieră lumea și mă gândesc că, într-o zi, o să fiu chiar eu tipa din pozele la care mă uit cu atâta bucurie.

În plus, un câine mi se pare pretextul perfect pentru care să ieși din casă. Ai, n-ai treabă, cuțu trebuie să se plimbe, să-și facă de lucru, în fine, să facă ce face un cățel. Pe urmă, dacă tot ești afară, dai și-o tură de parc, două, trei, patru, alergi încolo și încoace că asta îl distrează pe patrupedul tău, mai arunci o minge cât colo și spre a-ți lua avânt îți miști corpul ca la Olimpiadă și uite-așa ți-ai făcut antrenamentul. Pe scurt, pe lângă că un cățel are grijă de inima ta, îți pune și corpul la treabă.

Până când va veni și ziua mea și-a câinelui care-mi e predestinat, am ales cele mai frumoase fotografii cu căței colindători care, probabil, au văzut mai multe decât mine până la vârsta asta.

1

2.jpg

3.jpg

4

7.jpg

8

9

10.jpg

11

12

13.jpg

Keep it flawless,

semnatura andreea vasile

Standard

2 gânduri despre „Căței în munți

  1. Alexandra zice:

    Buna Andreea! In cazul meu a fost simplu😊 Dupa 1 an de voluntariat la un adapost de caini, plimbari sambata pentru a socializa cateii, intr o zi de vineri, obisnuita, prietenul meu mi-a facut un catelus, cadou. Din acel moment, fac pe ploaie, pe ninsoare, pe vreme insorita, aproximativ 40 km pe saptamana. Weekend-urile, sunt unele mai frumoase ca celelalte, cu plimbari lungi, in paduri, pe munte, doar de dragul catelului nostru! Iar la adapost nu am incetat sa merg. Primul pas e mai greu, atat cu mersul la adapost cat si cu adoptia unui catel. Bafta in luarea deciziei… Stiu sigur ca undeva acolo, un suflet te asteapta, si fii sigura ca ii vei schimba viata, insa o vei schimba si pe a ta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s