comunicare, Oameni, Timp liber

Iubiri urbane

Fotografiile ei au fost publicate în toată lumea, din Anglia şi până în Singapore. Iubiri urbane e proiectul Nataliei Mîndru, originară din Republica Moldova, care îi caută pe îndrăgostiţii de pretutindeni şi poveştile lor. De la o mână de cupluri fotografiate în Bucureşti, Natalia a ajuns să călătorească şi-n alte ţări, unde îi descoperă pe cei ce iubesc şi transmit, natural şi autentic, ceea ce simt. Citeşte povestea unui om care-a crezut în şansa lui de-a face din dragoste un mod de viaţă!

NataliaMindru_01.jpg

Când a devenit fotografia meseria ta?

Povestea mea începe în copilărie, când îmi doream să devin jurnalist, însă părinţii mei îşi doreau altceva, probabil încă nu venise timpul să-mi valorific imaginaţia şi creativitatea pe care le-am avut dintotdeauna. Să nu uităm că în ţară mea natală, Republica Moldova, posibilităţile de exprimare a creativităţii erau incomparabil mai mici decât aici, în România. Astfel, în urmă cu 10 ani, am venit aici, la studii. Tot cam pe atunci a început şi povestea mea ca fotograf.

Îmi amintesc că, la început, am avut un aparat de buzunar Canon Powershot şi voiam să fac fotografii cât mai frumoase. Prin urmare m-am înscris la un curs de fotografie, deşi în acel moment nu mă gândeam să devin fotograf profesionist! La respectivul curs eram impresionată de colegii mei, care aveau echipament profesional, deţineau ceva cunoştinţe, unii aveau un minimum de experienţă. Eu eram pe dinafară! Timidă şi fără cine ştie ce tehnologie, m-am văzut nevoită să folosesc aparatul şcolii pentru a-mi continua visul. Ambiţia a fost cea care m-a ajutat să găsesc resursele interioare pentru a nu abandona!

Când fac ceea ce-mi place nu ţin cont de nicio barieră şi astfel am început să fac poze la botezuri, apoi la nunţi, fotografiam flori prin parcuri, pisici, oameni care stăteau pe bănci. Am învăţat mult, am perseverat şi am depăşit criticile celor care îmi recomandau călduros să mă orientez spre altceva, pentru că, în viziunea lor „fotografia nu-mi prea ieşea”. De altfel, nici familia nu era prea încântată de alegerea mea, însă am avut eu îngerul meu păzitor care m-a încurajat să merg mai departe şi astăzi trăiesc din fotografie, este meseria mea. Nu mă văd făcând altceva.

NataliaMindru_02.jpg

Profilul tău anunţă că fotografia de nuntă e specialitatea ta. Cu toate astea, proiectul tău ”Iubiri urbane” pare să fie locomotivă imaginii tale. Cum a început povestea acestor fotografii?

Fotografia de nuntă este un examen greu pentru un fotograf profesionist. A face fotografii la o nuntă nu înseamnă să surprinzi simple ipostaze de la eveniment. Important este  să  captezi  o poveste, o emoţie, să înmagazinezi în imagine o frântură din viaţă unei familii. Imaginile de nunţi au fost contextul în care mi-a venit ideea proiectului Iubiri urbane. Există o logică firească a lucrurilor, eu analizez şi încerc să imortalizez legăturile dintre oameni, trăirile lor, formele de expresie pe care le aleg subiecţii. De multe ori, observ fără a intră în legătură directă, din acest motiv am şi creat serii fotojurnalistice pe care mi-am propus să le continui şi în viitor.

Iubirile urbane au început să fie vizibile din luna februarie a acestui an, când site-ul Feature Shoot, dedicat proiectelor fotografice, a remarcat muncă mea. Apoi articolul a fost preluat de alte site-uri. Totul a devenit viral. Peste noapte aş putea spune m-am trezit cu sute de mesaje din toată lumea. Fotografiile mele au fost publicate în articole din peste 20 de  ţări până acum şi asta doar din ce am reuşit să contorizez eu, însă este posibil că materialele jurnalistice despre creaţia mea să fie răspândite şi mai mult la nivel internaţional.

Proiectul a devenit locomotivă imaginii mele de puţin timp. Inspiraţia de a fotografia cupluri în intimitatea lor mi-a venit anul trecut. Aveam în minte multe secvenţe din filme şi tot mă gândeam ce frumos ar fi să le recreez în fotografii. M-am uitat prea mult pe Magnum Photos, pe National Geographic, Feature Shoot. M-am uitat şi am analizat fotografiile care au rămas în istorie. Mi-am adus aminte de visul meu de a deveni jurnalist. Îmi trăiesc visul din adolescenţă la 33 de ani. Şi m-am întrebat: De ce nu aş face asta? Niciodată nu este târziu să visezi şi să îţi indiplinesti visele. În clipă în care avem un vis trebuie să luptăm pentru a-l realiza!

Am întâlnit oameni care m-au încurajat să mă gândesc la ce vreau să fac în viaţă, cum pot să-mi exprim ideile, să-mi analizez fotografiile, să răspund sincer dacă îmi plac. Evit clişeele şi cadrele pe care le vedem de multe ori pe net. Pot şi am dovedit că am puterea de a crea ceva nou!

NataliaMindru_10.jpg

Urmărind oamenii din Bucureşti, cu viaţă lor cotidiană, mersul la serviciu, la cumpărături, prin parc, m-am întrebat cum se îndrăgostesc, cum îşi găsesc sufletele pereche? Cât de intense, de reale sunt poveştile lor de iubire? Am pornit timid. Am avut noroc cu primul meu cuplu. Am explicat ideile mele, ei au acceptat. Eu eram foarte emoţionată!  Cum să intru în casa oamenilor şi să fac fotografii intime? Să le fac frumos, delicat, natural? Ca în filme.

Apoi, treptat-treptat, am găsit alte cupluri. Am prins curaj, vroiam să fac din ce în ce mai mult. Deşi era că un experiment, nu ştiam ce va ieşi în final, eram foarte încântată! Am încercat diferite obiective, diferite locaţii, jocuri de lumini şi umbre, totul era o provocare. Un singur lucru m-a ghidat de la bun început, să surprind frumuseţea dragostei. Când cream primele cadre Feature Shoot mi se părea un vis imposibil, dar precum spunea actorul Kirk Douglas,”când nu urmăreşti celebritatea şi succesul, atunci vor apărea.”

Care sunt pentru tine caracteristicile unei iubiri trăite în oraşele anului 2016, aşa cum le vezi prin aparatul tău foto?

Nu aş putea să caracterizez iubirile urbane într-un mod diferit de iubirile rurale, de exemplu. Eu sunt o persoană urbană, şi asemeni mie, foarte mulţi oameni se pot exprima mult mai bine în oraşele care sunt efervescente, în care viaţa se derulează într-un ritm dinamic, iubirea fiind cea care ne face să ne regăsim emoţiile, să trăim frumos. De aici vine denumirea Proiectului.

NataliaMindru_18.jpg

Ce fel de cupluri îţi atrag atenţia şi ce anume din energia care circulă între două persoane îndrăgostite îţi spune: trebuie să le fac o fotografie?

Eu am pornit ambiţios crezând că pot într-un an să găsesc 50 de cupluri. Nu s-a întâmplat aşa! A fost greu, pentru că găseam cupluri care simţeam că mă inspiră, dar ei nu acceptau. Ori programam şedinţa foto şi ei nu mai răspundeau la telefon. Am comunicat cu foarte multe cupluri, cu unii am reuşit să creez fotografii, cu alţii nu. Nu ştiu de ce i-am ratat pe unii. Probabil, iniţial, din cauza lipsei de vizibilitate a proiectului, de încredere, nu a existat o chimie între noi. Recunosc, a fost greu şi în continuare este greu. Mai ales pentru că nu vreau cantitate. Vreau să rezonez cu aceşti oameni, să intru în lumea lor, este vorba de anumite energii, trebuie să-i fac să se simtă relaxaţi, să ne acceptăm reciproc, eu am nevoie de o anumită stare.

Ascult foarte multă muzică înainte de şedinţ[. Am nevoie de povestea lor, unii îmi spun 2 cuvinte, alţii înşiră câteva pagini. Îmi imaginez anumite lucruri. Mă uit la poze, filme, citesc. Ei îmi trimit nişte imagini din apartamentul lor, pe care le studiez cu atenţie. Mă pot inspira, dar şi încarca multe lucruri, am un spirit de observaţie foarte dezvoltat. E ca un puzzle, treptat adunăm piesă cu piesă până compunem imaginea finală.

Simt o anumită compatibilitate între ei, se potrivesc sau nu se potrivesc. La un moment dat, în capul meu, se întâmplă un click şi spun da! Am un simț al meu despre frumuseţe, relaţie, dragoste, estetic. Am avut şi cupluri pe care le-am refuzat. Pur şi simplu nu simţeam, nu îmi imaginăm ce aş putea să fac cu ei. Înţeleg că dragostea lor este mare, dar ceea ce fac nu e un lucru tehnic, automat. Nu am un răspuns logic pentru ei. Mai degrabă, nu i-am simţit, nu mi-au transmis suficientă energie, nu am văzut armonie între ei.

NataliaMindru_16.jpg

Unul dintre criteriile importante ale acestui proiect este diversitatea – de vârstă, rasială, orientare sexuală. Din păcate, în România, mi-am dat seama că stăm prost la capitolul expunere. Ce cuplu gay din România ar vrea să fie fotografiat în momentele lor tandre şi apoi să aibă o postare pe internet? Nu am găsit acest cuplu. Ce cuplu trecut, de exemplu, de 40 de ani în România se simte realaxat să accepte să fie fotografiat şi apoi expus?

Am citit multe comentarii de genul că nu am diversitate. Ar trebui să fotografiez şi alte naţii, şi cupluri mai în vârstă, şi cupluri LGTB. Ştiu, vreau să fac asta, am toată deschiderea. Proiectul meu este în desfăşurare şi încă nu şi-a atins apogeul!

Ai cunoscut multe cupluri până acum aşa că spune-mi te rog cum li se pare ca iubirea lor să fie ”cuprinsă” într-o imagine şi care sunt reacţiile pe care le primeşti după ce se văd şi ei aşa cum i-ai văzut tu şi aparatul tău?

Am avut noroc sau probabil i-am selectat cu inima. Cuplurile fotografiate de mine au avut acea deschidere absolut necesară şi au înţeles despre ce e vorba de la bun început. Înainte să ne cunoaştem! Ne-am potrivit ca viziune, vise, „nebunie”. Eu nu încerc să conving pe nimeni să participe în Proiectul meu. Eu nu aduc argumente, nu stau la poveşti ore în şir, nu aştept să se hotărască. E foarte simplu. Ori înţelegi despre ce este vorba, îţi place acest gen de fotografie, vrei să surprinzi dragostea în imagini, ori nu înţelegi, nu simţi, nu te interesează. Există cupluri, dovadă fiind Proiectul meu, pentru care nu contează că e cineva lângă ei şi îi fotografiază. Ei trăiesc momentul! Există cupluri care, la fel, se iubesc foarte mult, dar nu vor expunere, vor să păstreze momentele de dragoste doar pentru ei. Trebuie să simţi că vrei să faci asta. În momentul în care încerci să convingi pe cineva, este o punere în scenă, nu mai este nimic natural.  E foarte greu să-i fac să se simtă comod, relaxaţi. Eu nu am nevoie de astfel de imagini. Sunt foarte relaxată în această privinţă.

NataliaMindru_15.jpg

Mi-ai spus că publicaţii din afară au scris deja despre ţine şi despre proiectul tău. Despre ce publicaţii este vorba şi de ce crezi că, tot mai mult, oamenii vor să facă ştiri pozitive şi, mai ales, poveşti de dragoste, de prietenie, de apropiere şi acceptare între oameni?

Metropotam.ro a fost primul site care a scris despre lucrările mele. M-a ajutat foarte mult, eram la început. Nu aveam foarte mult material, dar aveam o idee interesantă şi o ambiţie pentru acest Proiect. Eu voiam să adun mai mult material şi apoi să încep să caut persoane interesate să promoveze Proiectul. Mă gândeam oare cum să găsesc cupluri în alte ţări? Cum să abordez oamenii? Ştii, uneori îţi pierzi încrederea că planul, visul tău se poate realiza. Pur şi simplu ţi se pare imposibil. Dar din încăpăţînare sau nebunie, tot încerci şi încerci, şi, dintr-o dată, ceva se întâmplă, şansele se rearanjează şi totul devine real şi posibil.

Aşadar,  s-a întâmplat să fiu descoperită de Feature Shoot. Apoi am fost contactată de mai multe publicaţii – Daily Mail, Huffington Post, Îl Post din Italia, P3 din Portugalia, My Modern Met, Cosmopolitan. Articolele au fost preluate de multe site-uri. Prima dată în viaţă mea am dat căutare pe Google „Natalia Mîndru” şi am fost uimită să găsesc proiectul meu prin Singapore, Hong Kong, Brazilia, Grecia, Georgia. Interesant cum s-a răspândit!

Această vizibilitate m-a ajutat foarte mult. Anul acesta merg să fotografiez cupluri şi poveştile lor în Budapesta, Paris, Veneţia, Lisabona, Londra, Munchen. În acelaşi timp sunt în discuţie şi cu alte destinaţii. Sunt nerăbdătoare, curioasă, am emoţii! Dar prin Proiectul meu am învăţat ceva: să nu-mi fie frică şi să nu caut scuze. Am temeri, dar nu mă las copleşită. Eu cred în ceea ce fac. Ştiu ce vreau de la acest Proiect, chiar dacă am idei imposibil de realizat. Eu încerc şi trebuie să reuşesc!

Trăim într-o lume dominată de imagini şi poveşti din ce în ce mai neplăcute, crime, atacuri teroriste, războaie în multe ţări, foamete. Uităm să ne mai gândim şi la poveşti frumoase, la poveşti care ne fac să fim mai buni, mai înţelepţi, mai umani! De ce oamenii au nevoie de poveşti de dragoste? Pentru că poveştile există! Pentru că foarte multă lume se regăseşte în acest gen de fotografie. Fotografiez oameni reali. Îi ghidez, este adevărat. Dar îi las să facă ce vor ei. Mă învârt prin camera, îmi caut unghiurile mele, experimentez, ei nu prea au treaba cu mine.

NataliaMindru_19.jpg

Ce îţi doreşti să se întâmple cu aceste fotografii?

Cele mai frumoase imagini ale acestor poveşti vor fi adunate într-un volum/album foto (sau mai multe) tipărit, pe care îl voi lansa oficial în cadrul unei expoziţii. Îmi doresc că evenimentul să se desfăşoare în toamna acestui an, în cadrul acestuia urmând a lansa primul volum. Apoi, anual, să ofer publicului câte un nou volum. De asemena, lucrez la stabilirea unor colaborări cu sponsori pentru a putea derula în continuare acest proiect şi pentru a lansa albumul, mai ales că nu doresc că cuplurile fotografiate de mine să plătească.

Urmărește-o pe Natalia Mîndru și proiectul ”Iubiri urbane” pe conturile ei de social media.

http://www.facebook.com/PhotomiconaPhotography
https://www.instagram.com/photomicona/
http://www.photomiconablog.com/iubiri-urbane/

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s