Timp liber

Asigurări

”I want it all and I want it now”, spune un vers al trupei Queen. În inima mea am știut dintotdeauna când trebuie să stau în loc, și când trebuie să mă mișc. Aș numi starea asta intuiție, dar e greu de explicat de ce cred în ea așa de mult și de ce, când simt ce simt, nu-mi bat capul să explic starea de spirit, ci mă conformez ei și acționez ca atare. Unii oameni se referă la intuiție ca la o stare vagă de-a lua o decizie sau alta, de-a se mișca într-o direcție sau alta, dar, pentru mine, ea a fost mereu și fizică, adică, nerespectată, intuiția s-a manifestat în mine prin stări de anxietate, tremur, câteodată chiar și mici probleme de sănătate, dacă tărăgănam să fac ceea ce în sinea mea știam că trebuie să fac.

Mulți învățători spirituali spun, fără să explice prea mult la ce se referă, că, orice ar fi, omul trebuie să-și urmeze vibrația. Oare ce vor să zică cu asta? În experiența mea, aș traduce acest lucru prin simplul fapt de a nu te dezice de tine însuți, de a-ți asculta adevărul personal și de a nu-ți fi teamă că azi vrei una, mâine alta, ca și când consecvența sau siguranța alegerii pe care o faci sunt chestiuni care nu pot suferi nicio schimbare. Dimpotrivă! Aș spune că unii dintre oamenii cu cele mai puternice îndoieli pe care i-am întâlnit sunt aceia care cred că odată alegerea făcută, nu e OK să-și dorească altceva, altcumva.

Am făcut un mare ocol prin această explicație legată de intuiție ca să arăt că-n ciuda faptului că o ascult și, deci, schimb lucruri în viața mea destul de des, a existat mereu o logică în tot ce am făcut. Cred, deopotrivă, și-n ce nu se vede, și-n ce se vede și îmi ascult busola interioară, dar adaptez treaba asta și la realitatea practică și-n sensul ăsta, de pildă, m-am gândit mereu la viitorul meu și la cum va arăta el dacă, de pildă, nu voi mai avea niciodată un job de la 9 la 17, nici salariu, deci nici pensie asigurată la bătrânețe. Ce voi face în cazul ăsta?

future

 

Priceperea mea într-ale finanțelor este minimă, însă la întrebările de bază pot da răspunsuri bazându-mă pe ce văd la cei din jur și pe ce mi se întâmplă mie. Când vine vorba despre România, cum bine știți și voi, m-am întrebat mereu la ce folosesc taxele pe care le plătim, unde pot să văd eu beneficiile pe care le am de pe urma lor și mă uit aici în principal la sistemul de sănătate, dar bănuiesc că el poate fi extins și la alte sisteme sociale pe care oamenii le folosesc. Așa că, inevitabil, m-am gândit la ce alegeri aș putea să fac ca să mă protejez pe cont propriu. În orice, mi se pare important să știi care e terenul de joc pe care ești, să-l accepți ca atare și să acționezi în consecință. Din nou, știu prea bine tendința multor oameni de a nega realitate și de-a se baza pe un soi de credință oarbă că lor nu li se va întâmpla nicio treabă rea.

Eu, pe de altă parte, cred că toate treburile rele se întâmplă mai ales atunci când nu ești pregătit. Părinții mei mi-au făcut o asigurare de viață și pensie privată prin primul an de facultate, apoi am preluat-o și plătit-o eu. Azi, la 30 de ani, cu o muncă pe cont propriu unde eu centrez, eu dau cu capul, văd și mai clar că reîntoarcerea mea într-un sistem social de stat cu salariu, pensie și beneficiile aferente, dacă pot ele fi numite astfel, nu prea se va mai întâmpla și, în plus, credința mea bazată pe ce văd în jur e că un astfel de sistem în România e oricum în pragul colapsului (e.g. bătrânii pe care-i vedem pe străzi nu sunt excepții de rea intenție, acreală și un fel de-a fi voit nașpa, să ne enerveze pe noi, ei sunt oamenii ăia care au muncit câte 30 de ani, ca să se târâie cu pensia minimă în ultimii ani de viață).

Așa că, deși cu siguranță nesigur la rândul său, sistemul privat l-am văzut drept colacul meu de salvare și când am împlinit 30 de ani mi-am mai făcut 2 alte chestii: încă o pensie privată pe 30 de ani cu o asigurare de sănătate pentru boli grave unde primesc banii înainte de tratament, nu după, cum se întâmplă de obicei și o asigurare de sănătate pentru spitalizare și operații, care-mi permite ca, în caz de nevoie, să mă internez și operez într-un spital privat din rețeaua celor cu care asiguratorii pe care i-am ales au legături și unde lucrurile decurg la fel de bine, dai un telefon, zici problema, și asiguratorii te trimit unde e cel mai potrivit, apoi tot ei decontează cheltuielile aferente. Practic, eu n-am nicio treabă cu hârtii, bani etc, sistemul privat face totul pentru mine.

DIGITAL CAMERA

În sistemul de stat, singurii bani cu care mai contribui sunt la sănătate, că, deh, în caz de ceva, tot în sistemul public ajungi și trebuie să te aibă în evidență ca contribuabil și tot așa. La pensie nu mai contribui. În rest, îmi plătesc taxele aferente firmei pe care o am, mă rog, forma legală pe care am ales-o ca să pot să emit facturi pentru ce lucrez și tot tacâmul. Gândirea mea a fost simplă și pe două direcții: 1. faptul că deciziile pe care le iau pentru mine se schimbă mereu, deci trebuie să mă protejez că-s ok indiferent de zonele în care mă învârt profesional; 2. avem un sistem public nașpa pe care nu te poți baza în caz de nevoie.

E o temă de reflecție importantă în opinia mea, cu siguranță viața și moartea sunt aspecte care, în principal, nu țin de voința noastră, așa că indiferent că apuci 80 de ani sau doar 40, siguranța personală, dar și-a celor din jur, e ceva la care, eu una, țin!

Anunțuri
Standard

8 gânduri despre „Asigurări

  1. Andreea zice:

    eu am 3 diferite. o asigurare cu pensie, dar ala e terenul meu de joaca, adica atunci cand am mai avut nevoie am mai intrat in el sa scot bani. o pensie privata in care nu voi intra deloc timp de 30 de ani care are si polita pt boli grave, care poate fi accesata oricand. si mai am asigurarea de sanatate, pt operatii si internare in spitale private din reteaua asiguratorului, dar care poate fi folosita si-n sistemul public, doar ca cu decontare de 80% in loc de 100%. cam asta e 🙂

  2. snowfeathers zice:

    A mea e pensie plus boala… unde ai asigurarea de sanatate si cea de pensie privata plus polita boli grave?

  3. Andreea zice:

    cu placere, cel mai bine e sa contactezi un consultant de la ei, sa te indrume. eu il am pe acelasi de aproape 10 ani. si am facut toate schimbarile in functie de cum mi s-au schimbat si nevoile, varsta, veniturile, etc. 🙂

  4. Asta cu educatia financiara o simt si eu, big time. M-am apucat de citit (bloguri) si fac si-un curs pe Highbrow, mai mult ca sa ma acomodez cu tema ce-mi provoaca stres enorm (acum din perspectiva vreau timp si pentru pitic, vreau bani si pentru gradinita lui). Super-logice si not-at-all frightening scrierile mentionate. Eu imi doresc economii. A la long, a la short, a la medium (sic!). Au ai mei si vad cat ma ajuta inclusiv pe mine. Iar eu sufar de boala secolului, consumerismul. Ma tratez. Baby steps. Deocamdata imi place.

    Si eu cred ca 30 a fost un prag, mai ales ca la mine a coincis cu copilul (big step for us!) – am cochetat si noi cu ideea unei asigurari, mi-e teama insa de banci (desi n-am datorii, deci din nestiinta..). Voi reveni cu research si pe tema asta 😀 ms de insight!

  5. Acum 4 ani cand mi-am facut asigurarea brokerul imi zisese o chestie… oricate imi fac sa nu le fac pe toate la aceeasi banca. Initial nu am inteles de ce, dar mi -am dat seama ca, daca se duce una, ai ramas complet cu ochii in soare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s