Oameni

Întâmplare cu tata ca să nu faceți și voi ca el

Era sâmbătă și eram la plajă în Valencia. Afară se numărau vreo 26 de grade, vreme perfectă să stai la soare, cu vând călduț și apa potrivită să te bălăcești. E ziua din mini vacanța în Spania în care am decis că ne odihnim și stăm tolăniți pe nisip și să nu ne gândim la nimic. Cu totul am petrecut acolo cam 4 ore.

Când am revenit la hotel eram cu toții înfierbântați, însă nimic extraordinar după o astfel de zi. Am luat câte o aspirină – eu, tata, mama – apoi am ieșit în oraș și ne-am încheiat seara cu o Sangria. Înainte de culcare, tata și cu mine râdeam că suntem fierbinți și îi spuneam mamei să nu ne atingă că va lua foc.

IMG_20161014_090247.jpg

A doua zi însă tata a continuat să spună că el încă se simte fierbinte. Mie și mamei ne trecuse starea febrilă. Am zis că îi va trece și lui tata și că, cine știe, poate lui i s-a imprimat căldura pe chelie mai puternic. Am râs.

Săptămâna trecută am ajuns acasă și viața a reintrat în normal. Numai că joi mama îmi spune că tata a făcut febră mare, 39. Medicul de familie era la datorie abia luni, adică azi, așa că între timp mama a sunat la doi prieteni de familie, medici, care prin telefon au intuit că tata ar avea viroză și au zis să ia Nurofen și Algocalmin. Numai că temperatura n-a scăzut decât temporar, apoi a crescut din nou 39 de grade. Au zis amândoi că e o infecție puternică, mama a vrut să cheme Salvarea, dar tata a refuzat.

Azi am fost la tata ca să merg cu el la doctor, ceea ce am și făcut. Medicul de familie l-a rugat să îi zică ultimele 2 săptămâni din viața lui, despre care, în esență, știa deja pentru că înainte să plecăm la Valencia, fusese povestea cu mușcătura de pisică. Atunci, tata s-a dus la medic ca să-i curețe rana, să i-o bandajeze și să vadă dacă are nevoie de vaccin antirabic. N-a avut nevoie și, după o săptămână, rana s-a vindecat.

IMG_20161016_102250.jpg

Datorită anamnezei, medicul i-a zis lui tata că n-are nicio viroză, ci că nu și-a tratat la timp insolația, iar medicația luată după ureche, banalul Nurofen și Algocalmin, n-a făcut decât să-i crească pulsul peste 100, semn de tahicardie. M-am supărat când am auzit ce a zis medicul, mai ales că, uite-așa, dintr-o tâmpenie, și tata a devenit unul dintre mulții români care se automedicamentează.

Cred în medici, cred în a merge la doctor când e nevoie, mă enervează să iau medicamente doar așa, că mi se pare mie că ar trebui, și e o discuție pe care o am des acasă, despre cum să nu mai facem asta, ci să mergem la medic când e nevoie, să ne îngrijim, să nu fim noi mai deștepți, că uite, dintr-o tâmpenie de genul ăsta, dai în altele mai nasoale.

Când aveți vreo problemă, mergeți la doctor, nu credeți că vă prindeți voi ce aveți și nu încercați să vă dați singuri rețete și rezolvări. În țara copiilor răciți care-s frecați cu oțet pe piept în loc să fie tratați la medic, fiți voi cu un pas înainte, pasul firesc în anul în care trăim, 2016!

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s