Timp liber

Situațiile limită care ne obligă să trăim

”Am timp!”, ”E timp!”, ”Unde te grăbești?”, ”Drumul e lung!” Dar, pentru unii, călătoria se încheie brusc. Ne-a povestit despre asta și Annie Woodward din Norvegia, o cântărețaă pe care am văzut-o sâmbătă la evenimentul Sofar Sounds Bucharest, și care ne-a cântat despre un băiat din SUA, Billy din Winsconsin, pe care l-a cunoscut cu ani în urmă la ea în țară și pentru care a scris un cântec. Azi, Billy s-ar putea să fie deja mort.

Cum o să ascultați și-n cântec, la 22 de ani, lui Billy i s-a spus că va muri pentru că are o problemă la inimă care nu mai poate fi remediată. Așa că în ultimii ani de viață, Billy a plecat să călătorească. Și-a luat un bilet până în Europa cu gândul să ajungă, apoi, în Asia. Nimeni nu știe dacă a mai apucat să încheie traseul.

”Billy was the fortunate one, The unfortunate ones, They stay, I think I won the lottery when they said you’ll die some day.” Mi-au rămas în cap aceste versuri din seara aia care spun că, obligat de perspectiva morții, Billy a început să trăiască așa cum puțini o fac atunci când nu există vreun motiv care să ne grăbească să facem lucrurile pe care ni le tot propunem și pe care, în egală măsură, le tot amânăm.

Billy se referă la diagnosticul primit ca la o loterie unde a ieșit câștigător pentru că, deși nu mai are ani mulți înainte, va face ce-i trece prin cap, în timp ce noi, restul, suntem nefericiții care rămân aici, blocați în rutină și, mai ales, în planurile cu greu sau niciodată îndeplinite.

annie-woodward2

Annie Woodward la Sofar Sounds Bucharest.

E oare nevoie cu adevărat să știm că, în curând, poate, totul se va termina ca să nu mai tărăgănăm ce ne propunem? Avem nevoie într-adevăr de situații limită ca să îi dăm bice cu tot ce avem în cap fără să ne mai păcălim că ”e timp”? Sau să faci lucrurile când simți e o abordare la fel de înțeleaptă? Să-ți dai timpul să crești din interior spre exterior și să iei taurul de coarne când nimic în tine nu mai strigă ezitare?

Poate că aspectul morții sau dispariției iminente, oricum ar arăta ea, e, într-o anumită măsură, romantic și, deci, când știi că orele se scurg la modul cel mai practic, nu mai ai timp de pierdut. Însă dacă e ceva de învățat din asta atunci e că mulți dintre noi nu vom ști când și unde e finalul, că, spre deosebire de Billy, nu vom fi cu toții anunțați când urmează să nu mai fim. Deci, cu această perspectivă în minte, să spunem ”e timp” e un mod de-a ne păcăli pe noi înșine pentru că, în realitate, timpul se poate termina chiar azi.

sofar-2

Sofar Sounds Bucharest la Make a Point în luna octombrie.

Ce ne rămâne de făcut? Să trăim, să învățăm cât mai mult din experiențe, să avem grijă și răbdare cu noi, dar, în același timp, să fim mai îndrăzneți, să lăsăm deoparte ideea că există un moment ideal pentru ca lucrurile să se întâmple cum dorim. Pentru că, chiar dacă ele se întâmplă cum dorim, drumul pe care ajungem acolo nu e aproape niciodată cel imaginat.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s