comunicare, Oameni

Brigada binelui: fundraiserii stradali

”Mamăăă, ia uite-i p-ăștia din nou, ce mai vor și azi?”, te-ntrebi în gând în vreme ce te apropii de tineri cu tricouri pe care sunt incripționate diferite nume – WWF, Hospice, UNICEF, SOS Satele Copiilor. Pe unele dintre ele le recunoști, pe altele nu și, cu toate că habar n-ai ce au să-ți spună oamenii ăștia, îți faci griji cum să-i fentezi.

Ba chiar, uneori, prezența lor te aduce la exasperare când îi întâlnești a nu știu câta oară la metrou la Piața Romană sau la Pipera ori lângă clădirile de birouri ca un furnicar unde, poate, lucrezi. Când te abordează a nu știu câta oară îți zici că, fără îndoială, au pus ochii pe tine și până nu faci cum vor ei, nu scapi. Cel mai probabil însă habar n-au că tu ești același cu omul pe care l-au oprit și ieri. Ei văd sute de fețe în fiecare zi.

Sunt fundraiserii stradali și, în numele organizațiilor pe care le reprezintă, vor ca tu să devii partenerul lor, să fii un susținător de cursă lungă a cauzei în care cred și datorită ție proiectele pe care organizația le dezvoltă să poată fi implementate și să aibă constanță. Prin intermediul lor, devii și tu un agent al binelui.

Camelia Mateș este ONG-istă din anul 2004, când lucra în PR și comunicare la Fundația Română pentru Copii, Comunitate și Familie, o organizație regională din Cluj, care acum și-a restrâns însă activitatea. A migrat repede spre fundraising, iar azi, 13 ani mai târziu, are vreo 6 ani de experiență ca fundraiser și încă aproape 7 ca specialist în fundraising care susține domeniul ONG. De 5 ani ajută organizațiile din România să strângă bani prin debit direct și SMS prin intermediul platformei donatie.ro. Azi, ea lucrează la ARC, Asociația pentru Relații Comunitare.

came mates.jpg

Cami Mateș

”Îmi aduc aminte când eram fundraiser la FRCCF, o organizație care făcea parte din Protecția Copilului de la Cluj și reușisem să avem 65 de donatori lunari și fiecare dădea 60 de lei. Însă nu aveam un mecanism de colectare a banilor, colegii mei și cu mine ne luam o zi de muncă în fiecare lună și alergam prin Cluj să strângem banii. De aceea, unii donatori dădeau banii pentru 2 sau 3 luni ca să nu ne mai căutăm unii pe alții atât”, spune Cami, pe care am reușit s-o prind via Skype într-o pauză de prânz ca să facem interviul ăsta și ca să-mi spună cum a fost implementat debitul direct în România și cum au apărut fundraiserii stradali.

De aproape un an de zile, eu sunt donator lunar pentru SOS Satele Copiilor și Hospice Casa Speranței și la fiecare donez câte 50 de lei. Însă sumele pot fi și mai mici, și mai mari și libertatea donatorului este completă: poți să modifici suma când vrei sau poți să anulezi mandatul de donator dacă nu mai dorești să donezi. Ideea însă este să fii convins ca donator că banii tăi au un scop precis, de care tu vei afla. Relația dintre organizație și donator trebuie să fie una transparentă.

”Eu mi-aș fi dorit să existe un sistem constant de plată a donațiilor încă din 2004, dar nu exista. Când am venit în ARC, colegii mei voiau să facă ceva în sensul ăsta. Am fost alături de ei când colegii mei, Dana și Cătălin, au avut prima întâlnire cu domnul Dan Pascariu, președintele UniCredit Țiriac Bank, cu care ne-am sfătuit în legătură cu procedura de debit direct pe care o voiam implementată. Visul nostru era ca orice organizație care vrea să aibă acest sistem, să meargă la bancă, să încheie acorduri cu aceasta și apoi să colecteze bani prin debit direct”, spune Cami.

oameni

O parte din echipa de fundraiseri stradali ai ARC la Gala ”Oameni pentru Oameni”.

Debitul direct e o metodă prin care în fiecare lună o organizație cu care ai bătut palma ia din contul tău suma pe care ați agreat-o împreună că o vei dona. Numai că mulți oameni sunt încă reticenți și, pe scurt, au sentimentul că cineva îi va fura și va lua o sumă mai mare din contul lor. E și asta o luptă de lămurire distinctă că așa ceva nu se va întâmpla, nimeni nu bagă mâna forțat în buzunarul tău să-ți ia banii. În plus, printr-un sistem de homebank, de exemplu, poți să vezi oricând ce se întâmplă cu banii tăi, deci nicio organizație nu și-ar risca credibilitatea pentru o astfel de mânărie.

”Băncile au zis atunci că nu pot să încheie contracte cu orice organizație vine la ele și că au nevoie de una cu care să încheie un singur contract prin care să meargă toate donațiile, căci aveau nevoie de o organizație în care să aibă încredere”, spune Cami. Așa a ajuns ARC să fie organizația-tampon prin intermediul căreia circulă donațiile, cea în care au încredere băncile pentru că în numele altor organizații, ei își pun obrazul la bătaie din punct de vedere legal.

”Noi suntem veriga dintre bănci și organizații și suntem giranți pentru organizațiile care folosesc debitul direct. Dar înainte să înceapă să folosească metoda asta de fundraising, noi trebuie să cunoaștem organizația, există un proces de aplicație, contează să fie transparentă, să aibă un raport anual, să-și comunice transparent cheltuielile, să semneze un cod de conduită și multe altele”, spune Cami.

Așa au apărut în scenă fundraiserii stradali, pentru că unele organizații care au bătut palma cu ARC au simțit nevoia unui ajutor în plus în ceea ce privește procesul de fundraising. Și povestea asta a fost nouă pentru ARC, dar încercarea moarte n-are. Așa au ajuns să pregătească proprii fundraiseri stradali care acum lucrează în numele SOS Satele Copiilor și Hospice Casa Speranței. Alte organizații cresc însă proprii fundraiseri.

fun

Fundraiser stradal al ARC care reprezintă SOS Satele Copiilor.

”Fundraierii cu care te-ntâlnești pe stradă sunt tineri foarte maturi, cum îmi place mie să zic. Unii abia au împlinit 16 ani, avem câțiva fundraiseri liceeni foarte buni și cu ei te poți întâlni mai ales vara, când sunt în vacanță și vor să folosească timpul liber în mod util și productiv. Majoritatea face asta pentru experiență, nu pentru bani. Dacă banii sunt principalul motiv, și numai ăsta, nu poți rezista prea mult în meseria asta, e una grea. Fundraiserii sunt oameni cu multă energie bună, care vor să schimbe lumea”, spune Cami.

Și o cred! Gândește-te cam de câte ori pe zi încearcă oamenii ăștia să oprească pe alții pe stradă și să le vorbească despre cauza lor. De câte ori sunt respinși, câte motive aud pentru care cineva nu vrea să vorbească cu ei și, cu toate astea, ei încearcă mai departe și nu se dau bătuți.

”Debitul direct asigură pentru organizații un venit stabil și predictibil, pe termen lung. În criza economică din 2008, multe organizații din străinătate au rezistat numai datorită donatorilor individuali care n-au retras donația lor pentru că suma era mică și nu simțeau lipsa ei. Pentru donatori e important sentimentul că mai sunt alții ca ei, că poate luați separat suma donată e mică, dar împreună pot schimba lucruri”, spune Cami.

Ea avertizează însă în privința sumelor de bani cash oferite pe stradă unor oameni care pretind că strâng bani pentru tot felul de cazuri. ”Aici sugestia mea e ca oamenii să nu dea bani cash pe stradă. Dacă îi impresionează vreun caz, să ceară un cont pentru virament, să meargă acasă, să adune informații de pe net cu privire la el și abia apoi, dacă simt că e o chestie sigură, să facă gestul. Altfel riscă să nu mai afle niciodată ce s-a întâmplat cu banii lor.”

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s