Oameni, Timp liber

Nuca-n perete

Mihai Florea este pictor și unul dintre cei mai creativi oameni pe care îi cunosc. Mihai a fost și colegul meu de apartament timp de 2 ani, deci știu cum gândește și ce poate să facă. În camera lui era plin de picturi și, cu timpul, și casa a devenit un soi de expoziție permanentă cu lucrările lui care apăreau, când și când, pe pereți.

Pe 29 decembrie, adică peste numai 2 zile, Mihai va avea o nouă expoziție, Nuca-n perete. Am vorbit cu el despre idee, despre ce-a însemnat s-o pună în aplicare și despre ce vom vedea noi toți joi la vernisajul unde sunteți cu toții invitați.

Despre Mihai ar mai fi de spus că datorită lui filme și videoclipuri românești pe care le cunoașteți sunt frumos colorizate. Robin and the Backstabbers e doar una dintre trupele cu care lucrează.

Unde ne chemi ?

Vă invit la vernisajul expoziției Nuca-n perete, pe 29 decembrie, la ora 19:00, la galeria The Room (intrarea Mihai Eminescu nr. 5) ca să celebrăm împreună trecerea timpului, să ne cufundam în amintiri… și să mâncăm nuci.

Ce este Nuca-n perete?

Nuca-n perete este numele primului proiect de pictură în care subiectul sunt eu și vine dintr-un sentiment simțit de-a lungul vieții, anume că ies în evidența față de restul oamenilor, și nu neapărat bine, dar poate nici rău, doar diferit și  ne-la-locul-lui.

Nuca-n perete este, de asemenea, un ritual de autodescoperire pe care l-am început cu 30 de zile înainte să împlinesc 30 de ani. În acest interval, am pictat câte o pânză pe zi după fotografiile din albumul personal. Am urmărit să ilustrez evoluția mea trecând aproape prin toți anii petrecuți pe Pământ. De ziua mea aveam 30 de picturi de 30x30cm, dar ritualul nu s-a încheiat atunci. A treia și ultima parte a acestui ritual va avea loc pe 29 decembrie la vernisaj.

Fotografii cu tine făcute de alții transformate în picturi de mâna ta. Care e povestea?

Pentru că acest proiectul-ritual a avut un început itempestiv și impulsiv, decizia de a-l face mi-a venit cu doar 3 zile înainte să mă apuc de el. La început nu am realizat că este mai mult decât o trecere în revistă a celor 30 de ani și că practic interpretam viziunea oamenilor care m-au privit și fotografiat de-a lungul timpului. Evoluția mea a fost modelată de ochii celor care m-au privit și fotografiat, pentru că  momentul în care au fost făcute fotografiile, unghiul din care sunt făcute și lumea pe care o aveam în jur atunci fac acum parte din istoria mea. Iar acum, aceste fotografii sunt un reper de neclintit și de necontestat al momentului pe care îl reprezintă, devenind  mai importate decât amintirile în sine.

2.jpg

Bronz ’88 – la bordul unei bărci, pe o plajă în Mangalia. A fost prima data când Mihai a văzut marea. 

Care sunt fotografiile tale preferate?

Toate fotografiile din album îmi sunt dragi, dar poate cele mai interesante fac parte dintr-n set realizat de un fotograf angajat de mama, care ne-a așezat în câteva ipostaze amuzante, inclusiv una în care eu mă minunez la un album de pictură veche chinezească. Aveam 3 ani, părul lung și blond și locuiam în singurul bloc din comuna montană Deda, județul Mureș.

Cum ai perceput tu schimbarea ta în cele 30 de fotografii/tablouri și ce ți s-a părut cel mai interesant uitându-te la tine prin ochii altora pe perioada asta de 30 de ani?

Am observat că pentru o perioadă consistentă din viața mea, copilăria mai exact, am purtat mai tot timpul haine albe, ca și cum nu simțeam nicio greutate, nicio problemă și eram ușor ca un fulg.

Ce-a rămas totuși la fel în 30 de ani, care ar fi numitorul comun?

Am aceași neliniște interioară de când mă știu, care mă face să descopăr lumea și să aflu tot ce mi se pare interesant sau exotic și care de multe ori mă ajută să merg mai departe în viață. Asta și zâmbetul meu de Mona Lisa nu s-au schimbat.

Ce înseamnă pentru tine trecerea timpului personal?

Timpul, pentru mine, înseamnă mai mult decât o înșiruire de momente, povești și situații, dar poate mai important este că suntem toți afectați de el și chiar dacă ne influențează diferit, ne unește în aceeași realitate.

E ca și cum suntem toți copiii timpului și în același timp părinții lui, continuând crearea si materializarea realității în care trăim cu fiecare secundă care trece.

3.Album '89.jpg

Album ’89 – Mihai îi explica mamei cum stă treaba cu pictura chinezească.

Un exercițiu de imaginație: zi-mi trei imagini cu tine din următorii 30 de ani care crezi că vor fi și adevărate.

Posibilitățile sunt multiple, dar cred că o imagine ar putea fi: eu alături de prieteni în viitorul atelier, printre pânze, lucrări și voie bună.

La un moment dat o să am și o fotografie cu mine la o altă expoziție personală în una din capitalele culturale ale lumii.

Și, într-un final, eu pictând luna în roșu, galben și albastru!

4.jpg

Balon ’89 – în fața singurului bloc din Deda, jud. Mureș, unde Mihai a crescut.

Autorii fotografiilor după care Mihai a făcut picturile și care apar în acest text sunt anonimi.

Fotografia cu Mihai care deschide acest text e realizată de Ioana Bîrdu.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s