Timp liber

Constanța într-o zi

Ce poți să faci într-o zi de sâmbătă, când afară e cald și timpul e numai bun pentru o plimbare? Dai o fugă la Constanța, al 5-lea cel mai mare oraș din România, cu aproape 300.000 de locuitori. Pentru cei mai mulți dintre noi, Constanța înseamnă simplu ”mare”, indiferent că orașul ăsta (sau stațiunile din jurul lui) sunt destinația finală pentru o vacanță de weekend sau una prelungită.

20170304_140204

Vedere spre Marea Neagră și orașul vechi din Marea Moschee, care poate fi vizitată. Taxa e de numai 5 lei și până în minaret (cel mai înalt punct al unei moschei, de unde musulmanii sunt chemați la rugăciune), ai de urcat aproape 200 de scări. Un efort care merită, după cum se vede.

Pentru mine, Constanța e unul dintre cele mai frumoase orașe din România, însă nu datorită prezentului său, ci istoriei pe care o are. De la așezarea coloniei grecești numită Tomis din 657 î.Hr. și până la dezvoltarea extraordinară a orașului din timpul regelui Carol I, imaginația și cunoștințele pe care le avem de atunci ne poate proiecta pe toți într-o Constanța efervescentă (numele ”Constanța” vine de la Constantiana, sora împăratului Constantin cel Mare, căci locul a fost cucerit de romani în 71 î. Hr.).

img_20170304_144350_8121

Vedere spre portul Tomis, adică portul turistic al Constanței, care reprezintă prelungirea falezei Cazinoului și care face trecerea la plaja orașului.

Constanța a fost un oraș dominat de minorități până la venirea la puterea a lui Carol I. Turcii, grecii, tătarii, bulgarii au fost, până la Războiul de Independență (1877-1878), populație majoritară. Și după război influența lor s-a menținut în zonă și regele a construit în semn de apreciere și respect instituții și clădiri pentru minorități. Marea Moschee a fost ridicată în timpul lui ca mulțumire pentru comunitatea turcă și azi locul poate fi în continuare vizitat. Pentru mine a fost prima dată când am intrat într-o moschee și m-au impresionat simplitatea și decorurile de inspirație orientală.

wp_20170304_14_42_47_rich

Cazinoul de pe faleza Constanței e considerat cel mai bun exemplu de arhitectură art nouveau din România. Este o clădire emblematică a orașului, în zona istorică a acestuia. Din păcate, deși de ani de zile se încearcă consolidarea și renovarea lui, lucrurile stagnează și clădirea se degradează pe zi ce trece. Este dureros.

În perioada lui Carol I, Constanța a cunoscut cea mai rapidă perioadă de dezvoltare. S-au construit podul de la Cernavodă, al inginerului Anghel Saligny și drumuri și căi ferate care leagă Constanța de București și alte orașe din țară. Dar din cauza Primului Război Mondial, clădirile istorice au fost bombardate de nemți și bulgari. Toate au fost grav afectate și, în timp, unele au căzut cu totul, iar altele au ajuns în paragină. Nimeni nu le-a mai refăcut vreodată.

img_20170304_184333_6381

Casa cu Lei, odată o clădire emblematică a orașului, cu vedere spre Marea Neagră în partea dreaptă, a ajuns, de asemenea, o tristă amintire. În perioada regelui Carol I, majoritatea clădirilor din centrul istoric, impunătoare, erau hoteluri de lux, bănci, restaurante construite de bancheri și comercianți greci sau turci. Azi n-a mai rămas nimic, totul e închis și îți mai poți aduce aminte de ce-a fost atunci datorită plăcuțelor pe care scrie ”monument istoric” și două, trei cuvinte despre funcționalitatea apusă a clădirii.

În al Doilea Război Mondial, lucrurile au fost și mai nasoale, că Portul era punct strategic, deci a fost bombardat cu vârf și îndesat. Deși aproape de finalul războiului România a trecut de partea Aliaților (23 august 1944), când rușii au intrat în țară, au prădat orașul, au pus mâna pe port și l-au folosit pentru interesele proprii. Tot atunci, flota a fost confiscată de ei aproape în întregime.

În perioada comunistă, potențialul Constanței a fost exploatat cum trebuie, s-au construit și amenajat stațiuni și hoteluri turistice și viața de acolo a cunoscut o regenerare importantă. În ciuda regimului politic restrictiv și, pe alocuri, criminal, viața socială a Constanței era una efervescentă și ca-n mai toate orașele țării la acea vreme, infrastructura a cunoscut o permanentă îmbunătățire. Pe scurt, era mișto la Marea Neagră, oamenii mergeau în vacanțe, aveau condiții, prețurile erau pentru toți și viața era frumoasă, cu stațiunea Mamaia în fruntea celor mai vizitate locuri de la mare, atât de străini, cât și de români.

img_20170304_175015_3471

Aici sunt eu pe faleză, lângă Cazinoul care așteaptă, în continuare, vremuri mai bune.

Azi, Constanța și stațiunile adiacente sunt cum le știți dacă le-ați mai văzut prin ultimii ani. Un mix haotic, neinteligibil, care-n sezon arată ca un veritabil bâlci. Cu toate astea, în afara sezonului, Constanța, măcar de dragul vremurilor de odinioară, merită vizitată și iubită.

 

 

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s