Internațional, Timp liber

Plec în India la un retreat de yoga cu Rezan să văd dacă acolo oamenii își găsesc cu adevărat liniștea

M-am întrebat mereu care e treaba mea aici, pe Pământ. Din cauza asta sunt, în continuare, neliniștită: nu am găsit un răspuns. E drept, odată cu trecerea timpului, am învățat să merg cu valul, mai împăcată cu ideea că nu știu încă ce rost am. Odată, în liceu, de exemplu, întrebarea asta îmi provoca anxietate. Pe urmă am început s-o privesc ca pe o temă: și dacă, de fapt, nu e un singur rost? Dacă viața asta e de trăit ca un serial cu mai multe sezoane și-n fiecare sezon ai de rezolvat un alt subiect și, așa, în timp, asta înseamnă creșterea?

Întrebarea asta stă și la baza meseriei pe care mi-am ales-o (sau care m-a ales): scrisul. Caut în poveștile oamenilor de lângă mine răspunsul lor, direct sau nu, la întrebarea: care e scopul meu aici? Experiențele lor diverse mă ajută ca o oglindă să mă uit la mine însămi. De cele mai multe ori, poveștile lor mă relaxează și îmi dau încredere atunci când am sentimentul că aleg să-mi străbat calea într-un mod anapoda, în opoziție cu ce face majoritatea.

Deși mi-am promis, încă de mică, să nu-mi iau puncte de reper și comparație în cum trăiesc alți oameni, se mai întâmplă ca, inconștient, să mai simt presiunea unui fel de-a fi standard pe care, în cele din urmă, mulți în jur îl adoptă. Ăla e momentul în care am cea mai mare nevoie de exemplul unor oameni care sunt bine merci pe calea lor diferită. De acolo simt că îmi vine curajul.

Ariel a petrecut o zi cu Rezan și-a făcut un video foarte mișto despre asta. Îți recomand să-l urmărești.

Pe Rezan l-am întâlnit prima dată în urmă cu aproape 2 ani de zile când am scris despre el pentru Red Bull. Am mai încercat să ne vedem pe urmă la cafea, dar nu am mai reușit. În decembrie anul trecut, pe nepusă masă, am primit un SMS de la el: vrei să ne întâlnim? Am făcut-o în zilele imediat următoare și ne-am povestit ultimul an ca și când nu ne mai văzusem de o zi. Eu știam foarte bine ce face Rezan, cursuri de yoga pentru orice vrea să facă asta, de la începători, la avansați și până la atleții din sporturile alternative, subiectul despre care scrisesem și eu pentru Red Bull când l-am cunoscut.

De asemenea, știam că Rezan umblă mult prin lume, fie că e-n călătorii de perfecționare a ceea ce știe să facă, fie că e-n tabere de yoga pe care le organizează chiar el. ”Nu vrei să vii și tu în Rishikesh în aprilie?”, m-a întrebat dintr-o dată. M-am uitat lung la el, ”măi, sincer, nu, îmi place yoga, dar tabăra nu prea e ceva ce mi-ar plăcea să fac, știi, eu și disciplina impusă nu prea facem casă bună.”

Apoi i-am explicat că-n legătură cu India am alte dileme: cum o țară în continuare săracă e văzută ca un loc sacru în care oamenii par că au găsit pacea inimii și-a minții și cum mulți oameni merg acolo pentru tabere de yoga, liniște și zen, când cetățenii acestei țări au încă probleme grave cu respectarea drepturilor omului? Întrebările mele, deci, erau mai degrabă jurnalistice și i-am spus lui Rezan că dacă aș merge în India ar fi ca să văd dacă pot să răspund la întrebările astea.

Rishikesh e considerată ”capitala” mondială a practicii yoga pentru că acolo sunt multe locuri în care occidentalii vin să practice și să învețe tainele acestei discipline.

Rezan a ascultat ce i-am zis. ”Vino oricum și scrie despre ce vrei tu cât ești acolo”, mi-a răspuns el. Cu invitația asta m-a cucerit definitiv, nu am mai avut motive s-o dau cotită și, în plus, e o experiență interesantă din care sigur voi avea multe de învățat și unde, desigur, mi se va răspunde poate și la întrebările care-mi vântură prin cap permanent în legătură cu viața mea și ce fac totuși util cu ea.

Așa că la sfârșitul lui aprilie voi pleca timp de 12 zile în Rishikesh, India unde Rezan organizează tabăra de yoga ”Journey to the Heart III.” Cu toate că am mână liberă să colind pe unde vreau și să caut subiectele pe care le cred de cuviință pentru că asta e înțelegerea mea cu Rezan, o să încerc să fiu prezentă la cât mai multe ore de yoga în cadrul taberei și o să încerc să îmi disciplinez energia vitală suficient cât să nu mi se mai pară capăt de țară că trebuie să stau pe loc. Poate că, cine știe, nevoia mea de-a fi mereu în mișcare are vreo explicație de care nu-mi dau acum seama, dar pe care, într-un fel sau altul, niște exerciții de yoga și meditație mi-o va revela.

Aici e gașca cu care Rezan a fost în Rishikesh în luna decembrie a anului trecut în aceeași tabără în care voi merge și eu.

Despre Rezan poți să afli mai multe de pe site-ul lui, Bodhiyoga.ro. Până la următoarea plecare în India, pe Rezan îl poți găsi și-n București, unde predă yoga în mai multe locuri. Dilema mea ai aflat-o deja: plec de dragul unei călătorii noi pentru mine, dar și cu o motivație serioasă, care cred că, de fapt, a atras plecarea asta a mea, ca un prilej de-a lămuri poate încă puțin din lucrurile care mă frământă și care, mai departe de a-mi da bătăi de cap în vreun fel, sunt motorul existenței mele.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s