Timp liber

Calea Victoriei: acest triunghi al bermudelor

Am locuit pe Calea Victoriei la numărul 95-97 timp de doi ani. S-ar spune, deci, că am habar cum sunt numerotate clădirile și că mă pot învârti prin zona aia și cu ochii închiși. Am bătut la pas porțiunea dintre Piața Amzei și Centrul Vechi în perioada aia de atât de multe ori că, la un moment dat, mi se făcuse efectiv scârbă. După ce m-am mutat de-acolo cred că a trecut vreun an până să mă reîntorc la bucata de traseu de care mi se acrise.

hot.jpg

Calea Victoriei.

Sursă foto: Hotnews.ro

Sunt două săptămâni de când știam că azi la ora 11.00 trebuie să fiu pe Victoriei 18 la o întânire cu reprezentanții Organizației Germane pentru Turism, unde fusesem invitată și unde voiam să merg pentru că de Germania mă leagă mai multe amintiri frumoase. În Munchen am ieșit din țară pentru prima dată la 17 ani când am plecat cu autocarul și-am stat pe drum cam 30 de ore, ce să-i faci, avioanele de-abia începeau să aibă prețuri acceptabile pentru majoritate și despre low cost nu putea fi atunci vorba. La Berlin am avut una dintre cele mai frumoase vacanțe când prietena mea Corina studia acolo, deci am văzut orașul diferit de cum îl vedeau turiștii. Deci, două premise importante pentru mine ca să fiu la întâlnire, alături de faptul că ambasadorul Germaniei la București, domnul Cord Meier-Klodt, urma să fie acolo, de asemenea.

geta ya gudei

Berlin.

Sursă foto: getyourguide.com

La ora 10.20 dimineața am plecat din Calea Dorobanților și m-am îndreptat pe strada Paris spre Piața Victoriei. Era 10.40 când am ajuns în zonă și când în dreptul fast food-ului Spring Time am văzut un om fără adăpost cu un cățel. Imaginea m-a emoționat. Afară ploua, omul dormea cu cățelul în brațe, cățelul se uita c-o privire bleagă la trecători. Mi-am zis că am timp suficient să ajung la Victoriei 18 așa că am făcut un ocol până la un Mega Image, le-am luat ceva de mâncare omului și câinelui, apoi mi-am continuat drumul. Când am intrat pe Calea Victoriei, mi-am dat seama că-s la numărul 200 și ceva și în capul meu reacția a venit imediat: Ooops!

best

Piața Victoriei.

Sursă foto: bestofromania.eu

A fost momentul în care mi-am dat seama că numărul 18 este aproape de Splaiul Unirii, deci în capătul opus. Ce să fac? Să alerg? Să iau taxi? Să fac autostopul? Niciuna dintre variante nu mă ajuta, eram oricum în întârziere, începuse să plouă, n-aveam umbrelă, uitasem să-mi încarc telefonul, un început de zi cum rar mi se întâmplă, căci, de obicei, sunt atât de tipicară să fac totul ca la carte, mai ales când am treabă, încât dimineața asta a părut o copie fidelă a unui coșmar. Culmea, Calea Victoriei nici măcar nu e așa lungă – 2, 7 km – față de impresia pe care o aveam că voi face cel puțin 10 km străbătând-o. Cu ocazia asta am aflat că artera asta nici măcar nu e-n top 10 cele mai lungi străzi din capitală.

flick

Calea Victoriei, pe lângă club Control.

Sursa foto: Flickr.com

Am dat mesaj să-mi cer scuze că n-am mai ajuns și-apoi am încercat să mă împac cu gândul că două ore azi dimineața am bântuit pe străzi, pe ploaie și pe vânt, aiurea în tramvai. Până la urmă am aflat și informații de la întâlnire, anume că pentru români Germania e a doua cea mai râvnită destinație pentru turism și business și prima ca destinație de vacanță pentru Europa. Cât despre mine, promit să folosesc Google Maps data viitoare. Sau, pur și simplu, să mă documentez mai bine înainte să plec la drum.

Poza din deschidere e preluată de pe suburbanmagazine.ro.

 

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s