Internațional, Oameni, Timp liber

Din Siria în Germania în scaunul cu rotile

Râzi atâta vreme cât respiri, iubește atâta vreme cât trăiești.” Acestea sunt cuvintele pe care Nujeen Mustafa le-a purtat mereu în inima ei. De peste un an de zile, Nujeen, o adolescentă din Siria, a început o viață nouă în Cologne, Germania, după ce a reușit să scape cu viață din orașul-amintire, Alep, despre care și tu, până la ora asta, ai citit poate că n-a mai rămas nimic din el și că oamenii au murit pe capete, nevinovați.

*

Când am mers anul ăsta la TIFF, am văzut, în premieră în România, expoziția cu fotografiile câștigătoare la Pulitzer în 2016 și toate au fost despre refugiații care în anul 2015 au venit în valuri spre Europa, alungați de-acasă de un război care nu le aparține. Imaginile sunt impresionante și toate spun aceeași poveste: oameni care călătoresc mii de kilometri în căutarea păcii. Nujeen Mustafa este un astfel de om.

*

Nujeen s-a născut în Alep cu un handicap sever și din cauza asta a fost mereu imobilizată într-un scaun cu rotile. Și-a petrecut majoritatea timpului în casă, uitându-se la televizor. Credința ei a fost simplă: poate că nu pot face nimic cu corpul meu, dar mintea mea merge brici și am să le arăt tuturor asta. Practic, Nujeen a devenit o enciclopedie ambulantă. Reținea cu ușurință orice informație și îi plăcea să vorbească despre toate lucrurile pe care le știe chiar atunci când nimeni n-o asculta.

*

Prima dată când Nujeen s-a simțit cu adevărat utilă a fost când a ajuns în Grecia după ce a traversat marea în barcă așa cum au făcut sute de mii de refugiați până la ea, unii reușind să ajungă la mal, alții găsindu-și sfârșitul în ape. În Grecia, ea a fost singura din grupul ei care vorbea engleza datorită serialelor americane siropoase pe care le urmărea mereu. Sunt mai multe secvențe impresionante în care Nujeen spune cum aceste seriale au ajutat-o să ignore bombele și focurile de armă pe care le auzea în jurul casei ei din Alep. Nujeen crede că o femeie puternică nu trebuie să uite să plângă la serialele cu relații de iubire imposibile.

nujeen2.jpg

Nujeen Mustafa și sora ei, Nasrine.

*

Povestea lui Nujeen am aflat-o citind cartea ”Nujeen – Cum a reușit o fată imobilizată în scaunul cu rotile să fugă din Siria în Germania” scrisă în colaborare cu jurnalista americană Christina Lamb, aceeași care a ajutat-o și pe tânăra Malala Yousafzai să scrie  ”Eu sunt Malala – Povestea fetei care a luptat pentru educație și a fost împușcată de talibani”, apărută în limba română tot la editura Polirom și pe care o am pe listă pentru că nu am citit-o încă.

*

În octombrie 2015 am plecat la Munchen să văd cu ochii mei taberele de refugiați de acolo pentru că eram curioasă cum arată și îmi doream să vorbesc cu unii dintre ei. Nu am putut să fac asta, în schimb am vorbit atunci cu voluntarii din aceste tabere și am scris despre asta.

*

Și Nujeen este unul dintre cei care au ajuns atunci într-o astfel de tabără. E greu de spus de ce călătoria ei s-a încheiat cu bine față de a altora. Poate e o combinație între factorii văzuți și cei nevăzuți. Poate că credința lui Nujeen că are un rost în lumea asta după o copilărie și-o adolescență petrecute mai mult în casă, uitându-se la televizor, fără să meargă la școală, fără să aibă prieteni, antrenându-și mintea fără să știe exact pentru ce, au ajutat-o la fel de mult precum contextul favorabil de-a nu muri în bombardamentele din Alep ori în apele Mării Egee în timp ce traversa cu barca pneumatică și suprapopulată distanța de numai câțiva kilometri dintre Izmir, Turcia și insula Kos, Grecia.

*

Jurnalistul BBC Fergal Keane a intervievat-o pe Nujeen Mustafa pentru ediția ”News at ten”.

Îți recomand să citești cartea ”Nujeen – Cum a reușit o fată imobilizată în scaunul cu rotile să fugă din Siria în Germania” pentru mărturia incredibilă a unei povești care pare desprinsă din filmele horror. Astfel, vei înțelege mai bine situațiile oribile prin care milioane de oameni trec încă în fiecare zi, prinși în lupte care nu-i privesc, în țări-închisori în care au avut neșansa de a se naște și de unde nu vor avea poate niciodată norocul ori șansa să plece, așa cum au făcut-o Nujeen sau alții.

Cartea nu dă răspunsuri și nici soluții despre ce-i de făcut în asemenea situații, multe dintre ele fără rezolvare, dar ne ajută să facem singurul exercițiu care ne deschide inima: ne pune în pantofii celuilalt și, prin ochii săi, vedem și noi suferințele prin care trec milioane de oameni și ne ajută astfel să fim un pic mai empatici, un pic mai buni, un pic mai înțelegători. Fiindcă, în final, așa cum se repetă în toate cărțile despre budism pe care le-am citit în ultima lună, pe toți ne unește faptul că vrem să fim fericiți și scutiți de suferință.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s