Timp liber

Trei cuvinte simple: mulțumesc pentru tot!

Mă plâng când n-am de ce să mă plâng pentru că știu că atunci când trag linie totul e de fapt OK, în favoarea mea, mă simt ajutată. Mă plâng că nu e totul perfect când e mult mai mult decât mi-aș fi imaginat cu, să zicem, doi ani în urmă. Îmi propun, deci, de acum să răspund cu ”BINE” sau ”GROZAV”, măcar luna asta, de fiecare dată când cineva mă întreabă ce mai fac, chiar dacă nu fac nici bine, nici grozav. Dar va fi un exercițiu, să vedem cum e să nu vorbesc despre ce mă supără măcar o vreme.

Am fost azi la contabila mea să-i predau niște acte. Și contabila mea e o tipă grozavă cu care mă întâlnesc cam o dată la trei luni. Și azi când m-a întrebat ce mai fac, am început să-i spun despre ce nașpa e uneori să fii freelancer, ce de rahat e statul, cum n-am putut să iau un credit de 1000 de lei de la bancă fiindcă nu dau bine la ANAF și, deci, în calitate de freelancer simt că practic nu exist, dar când e vorba de bani, îmi plătesc contribuțiile și tot așa.

Și când am plecat de la ea mă simțeam aiurea că zic uite, mă, Vasile, te vezi cu fata asta din an în paște și atunci alegi să-i povestești niște rahaturi cu care ne confruntăm cu toții, în loc să-i zici de toate chestiile mișto pe care le faci sau lucrurile bune care ți se întâmplă sau experiențele tari de care ai parte, de multe ori prin bunăvoința oamenilor din jur, care mă invită acolo și dincolo și fără de care n-aș face nici măcar jumătate din toate câte le fac.

Știu ce-nseamnă să-ți fie rău cu adevărat fiindcă am văzut asta la alții și eu clar n-am fost niciodată nici măcar pe aproape când vine vorba despre a-ți fi rău. Mi-e rușine de mine de fiecare dată când mi-e milă de mine, deși n-am niciun motiv întemeiat și știu că e mai degrabă răsfăț. Zile proaste avem cu toții, treaba merge mai bine sau mai rău pentru toată lumea, mai bine am putea s-o ducem cu toții. Însă suntem sănătoși, avem o casă, ce mânca și, poate cu puțin noroc, pe cine iubi și pe cineva care ne iubește. Și toate astea nu-s deloc puțin lucru.

Așa că la fel cum mă gândesc cu milă la mine uneori, tot în gând îmi cer imediat scuze pentru că mă simt nemulțumită de una sau alta, cu rușinea omului care știe că are oricum tot ce-i trebuie și care tot ce-ar trebui să facă la începutul sau la finalul unei zile e să spună: mulțumesc pentru tot!

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s