comunicare, Timp liber

Cum am devenit YouTuber. Cartea care îți spune povestea generației Z

65% dintre copiii care sar azi coarda în jurul nostru (sau poate ar trebui să spun că-și descarcă cea mai nouă aplicație SkyView care le poate spune la ce stele și constelații se uită doar prin îndreptarea smartphone-ului către cer) vor lucra în viitor în job-uri care nici măcar nu există azi. N-am zis-o eu, ci un studiu prezentat anul trecut în cadrul Forumului Economic Mondial. E clar, cu toții ne pregătim, dar pentru ce?

Așa că atunci când prietena mea Ina Țăranu Hofnăr a anunțat că a scris o carte despre YouTuberi și că o va lansa sâmbătă, pe 18 noiembrie, la Promenada Mall, mi s-a părut că tema e-n ton cu vremurile pe care le trăim. În plus, e prima carte de acest gen care apare în România, iar felul în care e gândită mi-a plăcut foarte mult: jumătate din carte e o poveste care are loc într-o Academie de YouTuberi din 2076, iar a doua jumătate conține interviuri făcute de Ina cu câțiva dintre cei mai cunoscuți YouTuberi din România.

Pentru că Ina e doar la un click distanță de mine, fie că e vorba de calculator sau de telefonul mobil, am vrut să aflu direct de la sursă mai multe informații despre carte, despre ce-a însemnat munca la acest prim volum (o vrăbiuță mi-a șoptit că, poate, va urma și un al doilea) și despre alte lucruri care n-au nicio legătură cu cartea sau cu Ina, dar la care am ajuns pentru că ne-am întâlnit într-o cafenea, cafeaua era bună și timpul zboară, ce să-i faci?

cum am devenit youtuber

Cartea se va lansa sâmbătă, pe 18 noiembrie, la Promenada Mall, începând cu ora 10.30

Am putea spune că YouTube-ul este noul canal de televiziune al generației noastre?

Nu al generației noastre, al generației Z. Noi suntem generația milenială, adică noi încă ne mai aducem aminte din copilărie de peștele de sticlă de pe mileul care stătea pe televizor. Pentru mileniali, YouTube-ul e sursă de divertisment, pentru Z-eți este infotainment. Cei din generația Z iau și decizii de achiziții pe baza a ceea ce le recomandă YouTuberii. Adică, pentru ei, nu este doar divertisment, dar e și asta. Cum noi, atunci când ne făceam unghiile sau ne spălam pe dinți, dădeam drumul la un episod în reluare din Friends, ei dau drumul la calculator, tabletă sau smartphone pentru că știu că YouYuber-ul X are emisiune în cutare zi și o urmăresc. Iar oamenii aceștia, care sunt influenceri, îi ajută să decidă și locurile în care să meargă în vacanță, ce haine și ce gadget-uri își cumpără. Influenceri, acest termen ciumă al secolului nostru (râde).

De ce spui termen ciumă?

Mi se pare cea mai mare boală virală cu transmitere non-sexuală din secolul nostru, influencing-ul (râde). Toată lumea vrea să fie influencer, toată lumea vrea să fie atinsă de influenceri.

Cum ți-a venit ideea unei cărți despre YouTuberi?

Deși în România există o grămadă de YouTuberi care au peste un milion de abonați, nu exista o carte despre ei. În afară, piața aceasta este super dezvoltată, toți YouTuberii mari au scris la un moment dat o autobiografie sau o carte cu sfaturi. Oamenii vor să citească așa ceva. Tu îi vezi pe ei pe sticlă, vezi filmulețe cu ei, vezi ce povestesc, dar ei nu-ți spun multe lucruri, cum au ajuns acolo și așa mai departe. Unii dintre ei nici nu au genul acesta de storytelling. Au, de exemplu, canale de beauty sau canale de gaming. Însă, în carte, tu poți să le vezi povestea pentru prima dată, iar fanii lor sunt super interesați. Și în cartea aceasta pe care am scris-o acum, în a doua parte a cărții, unde sunt interviuri cu YouTuberi, sunt multe lucruri pe care oamenii aceia le povestesc pentru prima dată.

generation z

Ce îi interesează pe oamenii din generația Z prin prisma subiectelor abordate de YouTuberi?

Generația Z este o generație puternic individualizată, puternic globală și puternic tehnologizată. Noi nu ne-am născut cu telefoanele în mână, ei s-au născut cu tehnologia la îndemână, vor totul acum, vor totul repede. S-au născut cu conturi de Facebook. Știu părinți care le fac copiilor cont de Facebook imediat ce s-au născut. Și apoi scriu pe contul lor la persoana întâi, ca și cum ar vorbi copilul, pun imagini cu el și videouri (n.red. aici mă uit la Ina ca curca-n lemne, e prima dată când aud așa ceva). Revenind la Z-eți, am observat că îi pasionează să se exprime, self-expression. Asta este pentru ei extrem de important pentru că, da, toată această Eră Digitală – Instagramul, toate rețelele acestea care-s puternic îndreptate spre EU, spre ego, care pun în față persoana, este a doua Renaștere, Renașterea Digitală. Regele Soare a devenit Z-eții Soare. Vor să se exprime, să-și povestească toate trăirile, sunt mult mai relaxați să fie văzuți, să fie înțeleși, să epateze.

Eu voiam ca mama, tata și prietenii mei apropiați să mă înțeleagă când eram adolescentă. De ce crezi că Generația Z vrea să fie înțeleasă de un public exterior și, adesea, necunoscut?

Mi-a plăcut foarte mult ce a povestit Tequila (Bianca Adam), că ea, de când era mică, a încercat tot felul de chestii, a mers în toate direcțiile. Era foarte, foarte creativă, avea foarte multă energie și a încercat dans, skateboard,  pictură, tot felul de chestii. Până la urmă, a descoperit videoul și editarea într-o vreme în care România era în super paleoliticul YouTube-ului și i-a plăcut foarte mult. A continuat cu chestia asta și a transformat-o într-o carieră. Din punctul ei de vedere, avea foarte multe de spus și nimeni nu o asculta, iar adulții o tratau ca pe un copil. Bine, era un copil, avea 12 ani. Iar când a descoperit chestia asta a zis: ok, eu mă filmez și cine vrea să mă asculte, mă ascultă, eu spun tot ce am de spus. Self – expression, simțea nevoia să se comunice pe sine, să-și comunice experiențele și s-au regăsit mulți copii în treaba asta.

YouTube-ul devine un fel de jurnal? Adică nu mai e un jurnal scris și intim, ci e un jurnal video pe care îl împărtășești cu toată lumea.

A fost trecerea de la jurnalul scris, în caiet, la blog, apoi la vlog. Este o evoluție firească. Adică prima dată scriai în jurnalele astea de hârtie după care au apărut blogurile și toată lumea avea pseudonime. Așa era pe vremea aceea, lumea era mult mai sinceră, mult mai deschisă, toată lumea își povestea toate necazurile personale, toate aventurile. Dar dintr-un hobby, „hai să scriu pentru cei 5 followers ai mei”, lumea a profesionalizat zona asta. Iar pentru generația Z toată treaba e și mai firească. Îți dau un exemplu cu sora mea mai mică, care e Z. Pentru mine, să mă uit la videouri e foarte firesc, dar să le fac, nu mai e chiar așa de firesc. La un eveniment de familie la care se întâmplă o chestie super amuzantă, eu scot telefonul să fac o poză. În schimb, Yvonna scoate telefonul și apasă play pe cameră să înregistreze, ceea ce pentru mine e o a doua natură. Deci copiii care fac chestia asta pe YouTube îl consideră un jurnal public, cu mii și milioane de vizualizări.

Cum ți-ai imaginat că va fi lucrul la prima carte și cum a fost el de fapt?

Eu am în cap multe cărți pe care vreau să le scriu, dar o carte pentru adolescenți a fost tot timpul pe listă pentru că îmi place să citesc literatură pentru adolescenți, mă relaxează, mi se pare interesant modul în care autorii reușesc sau nu să surprindă. Mi se pare destul de dificil să faci chestia asta, să reușești să fii autentic, mai ales că majoritatea autorilor care scriu cărți pentru adolescenți sunt adulți. În ce măsură am reușit, o să-mi spună cititorii.

Cum mi-am imaginat toată chestia asta? Mi-am imaginat că atunci când o să scriu prima carte, o să fie o experiență spa like. Asta-și imaginează orice scriitor care n-a pus niciodată mâna să scrie, orice scriitor nescriitor (râde). Că o să mă duc undeva, o să mă retrag, o să deschid o fereastră, o să fiu la munte, păsărele în fața geamului, o mașină de scris veche pe care chiar o am, dar n-am scris la ea cartea, evident (râde). Și o să curgă inspirația și o să fie zile în care o să fiu blocată, o să ies la hiking, mă întorc, mânănc niște mure, mai scriu puțin (râde).

Și realitatea a bătut filmul?

În realitate, am avut un deadline foarte, foarte strâns și am scris zi-lumină, am avut o perioadă în care iubitul meu îmi făcea mâncarea, că altfel uitam să mănânc. Nici nu mi-era foame oricum. Am scris în cele mai diverse locuri, și acasă la ai mei, și în tren.

Ina Țăranu Hofnăr

Ina

Știu că la un moment dat picase curentul acasă, eram disperată și m-am dus imediat la o cafenea, eram acolo la bar și nici nu știu ce am băut, nu mai țin minte. Într-o noapte m-am trezit, m-am dus la baie, mi-a venit o idee pentru un capitol sau ceva la care eram blocată și am zis: perfect, asta e o idee atâtde bună, când mă trezesc mâine, o pun în aplicare. A doua zi eram: Doamne, la ce m-am gândit?! Mi-am pierdut jumătate de zi încercând să-mi aduc aminte și am abandonat în cele din urmă. Însă după aceea telefonul a devenit sfânt: notes. De fiecare dată când îmi veneau idei la duș, dădeam la o parte perdeluța, scriam pe telefon, apoi continuam scrub-ul. Așa am scris la foc automat partea de ficțiune, care a depins doar de mine.

cum am devenit youtuber_2

Toți YouTuberii intervievați de Ina vor fi prezenți la lansarea de sâmbătă, 18 noiembrie. Intră pe pagina de Facebook a evenimentului ca să vezi programul complet al zilei.

Jumătatea care a ținut de YouTuberi a fost puțin mai dificilă până am reușit să vorbesc cu fiecare. După aceea, la fiecare YouTuber, în urma interviului, am scos 18 – 20 – 22 de pagini de Word de transcris, ceea ce este o muncă, tu știi (n.red. transcrierea interviurilor rămâne, într-adevăr, un extemporal de răbdare pentru orice jurnalist, indiferent că are 2 sau 20 de ani de experiență în domeniu). Mi-a luat trei săptămâni să vorbesc cu șase oameni, să scot 120 – 130 de pagini de Word și să le editez astfel încât fiecare să ajungă la nouă pagini, pentru carte. Să mă gândesc care sunt informațiile care sunt importante, să mă gândesc cum să le prezint. De ce am ales proiectul acesta? Mi s-a părut și o provocare, și o chestie foarte interesantă.

Ce vor putea afla cititorii despre YouTuberii lor preferați din cartea ta?

Băieții de la Noaptea Târziu, un canal de parodie muzicală, au povestit cum au început ei, ce investiții au făcut, ce greșeli au făcut, cum fac trei oameni un canal unitar, cum se împacă, lucruri de genul acesta. Sau pe Tequila am întrebat-o niște chestii pe care nu le-a mai discutat până acum, de exemplu, cum îi afectează faima viața emoțională. Cu Smiley (Smiley Omul e numele sub care apar episoadele din vlog) am vorbit despre ce l-a determinat să-și facă acest canal, ce-și propune cu el. Unele dintre lucruri le-a mai pomenit, altele nu.

Ce am făcut e fel de Beginners Guide to YouTube, dar într-un format nepretențios. Există inserate în partea de ficțiune niște casetuțe de tips and tricks, lucruri pe care cititorii ar putea să le folosească, dar cred că învață mai mult despre lucrurile acestea în partea de interviuri pentru că am pus niște întrebări la care oamenii aceștia au fost extraordinar de deschiși. Au vorbit și despre părțile proaste, de exemplu, băieții de la Noaptea Târziu au povestit cum au fane care au aflat adresa unde stau, iar o tipă care le-a trimis pizza acasă, i-a spus tipului cu pizza: intri în curte, în dreapta, vezi că e un câine mare, dar nu mușcă, și l-a ghidat pe omul cu pizza până la ei la ușă, ceea ce pe ei i-a șocat pentru că nu își dezvăluiseră adresa.

Tequila a trebuit să se mute de câteva ori pentru că veneau oameni non-stop la ea acasă. Când s-a mutat în apartament, a tras câteva cadre de pe balcon, iar copiii care au vizionat imaginile, au mărit cadrul de câteva ori, au mers pe Google Maps, au verificat strada, au văzut blocurile și au ajuns la ea.

Veneau toată ziua cu cadouri, băteau la ușă și administratora a înnebunit pentru că lumea se plângea de gălăgie. În cele din urmă, a trebuit să se mute și să scape de chestia asta pentru că-și înnebunea vecinii. Andra Gogan, prima YouTuberiță care a făcut un serial pentru adolescenți pe YouTube, povestește cum merge cu mama ei în mall și se opresc grupuri de fetițe care încep să râdă de ea pentru că ea are cumva niște controverse în jurul personalității ei, e genul de persoană care pare foarte puternică și inspiră fie dragoste, fie ură. De asta zic că e un fel de practical guide pentru că-ți arată lumea din spate, îți arată prin ce trec oamenii ăștia cu adevărat, care sunt struggle-urile lor zilnice, cât de greu este să faci chestia asta, câtă muncă presupune. Așa îți mai faci o idee, dar eu recunosc că mi-am făcut o idee foarte clară abia după ce i-am văzut și am vorbit cu ei. Atunci mi-am dat seama că un corporatist workaholic, despre care cei de la Times New Roman fac tot timpul mișto, s-ar închina cu evlavie la copiii ăștia pentru că, corporatistul ăla, de bine, de rău, la 11 noaptea se duce acasă, dar ei și când merg în vacanțe filmează. Pentru ei, delimitarea asta între muncă și viață personală este uneori este atât de fină încât nici nu o văd. Uneori, ea nici nu există.

Cartea ”Cum am devenit YouTuber” se va lansa sâmbătă, pe 18 noiembrie, la Promenada Mall în București. Dă like paginii de Facebook a evenimentului și urmărește acolo programul zilei și noutățile.

Dacă nu ajungi la eveniment, poți comanda cartea ”Cum am devenit YouTuber” pe site-ul editurii Niculescu.

Pe Ina Țăranu Hofnăr o poți citi pe blogul ei, Inoza.ro.

 

 

 

 

 

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s