Oameni

Moartea unui rege. De ce ne pare rău?

Gardul Muzeului Național de Artă al României e plin cu flori – cele mai multe dintre ele albe -, cu fotografii cu Regele Mihai și cu poezii adresate lui, unele scrise de autori cunoscuți, altele compuse chiar de oamenii care le-au lăsat acolo. Pe una dintre scrisorile cu o caligrafie ordonată scrie la final: ”Din partea unei pensionare care în școală a cântat <Trăiască Regele>”. Unii își fac poze cu telefoanele mobile, alții fotografiază pe cei care stau în fața Muzeului pentru câteva momente de reculegere. Unii plâng, alții povestesc cu voce tare, ca și când ar fi pe o scenă, de ce le va fi dor de Regele Mihai. Coada celor care așteaptă azi, 14 decembrie, să aducă un ultim omagiu e lungă și începe din bulevardul Știrbei Vodă. Sunt oameni de toate vârstele.

Știu despre Regele Mihai de la orele de istorie, atât cele din școala generală, cât și cele din liceu, iar, apoi, din cursurile de la facultate, căci am terminat una de științe politice. Nu sunt regalistă (sau altceva) și nu am crezut niciodată în mitul salvatorului, a omului predestinat să salveze o națiune. Cu toate astea, la un nivel pur uman, povestea Regelui Mihai nu m-a lăsat niciodată rece. Dimpotrivă! M-a emoționat mereu destinul potrivnic al acestui om care a devenit Rege la numai 5 ani, care a trebuit să ia o decizie îngrozitor de grea în al Doilea Război Mondial, la numai 26 de ani, care ulterior a fost gonit din țară și care, atunci când a dorit să revină după Revoluția Română, a fost oprit să o facă și nevoit să se întoarcă-n avion și să plece de unde a venit.

Am citit tot ce s-a scris în aceste zile și am urmărit știrile la televizor.

 

Înțeleg de ce oamenilor le pare rău că Regele Mihai a murit, mai ales celor dintre ei care poate au și prins vremurile în care Regele era încă în țară, apoi abdicarea lui și, pe urmă, revenirea lui în România după 1989. Nu e vorba doar de dispariția fizică a unui om în vârstă și grav bolnav, ci de dispariția tuturor valurilor pe care acest om le-a întrupat, a unui ideal.

A faptului că, în ciuda statului său social, Regele Mihai a mers la o școală normală ca toți copiii, a învățat ce înseamnă să fii în mijlocul oamenilor, a făcut o școală militară unde a urmat aceleași reguli ca toți ceilalți, apoi, când a plecat în străinătate, a muncit ca să-și facă un rost, cu gândul la familie. Ce e azi uimitor la această poveste? Faptul că ne vine greu să credem că un om ca el, născut cu stea în frunte, a fost educat în spiritul modestiei și al bunei cuviințe. E greu să nu privești povestea lui în opoziție cu clasa politică de azi și felul acesteia de a se raporta la cetățeni, la țară și la propria funcție.

Nu e nicio exagerare că mulți oameni, indiferent de generația din care fac parte, simt că au pierdut un reper moral într-o lume în care discuțiile despre valori par mai degrabă desuete. Și, cu toate astea, e mereu nevoie de o figură a cărui simplă prezență să ne poată da speranță. Iar Regele Mihai, prin viața pe care a avut-o, putea să ofere această speranță, așa cum nimeni altcineva nu o poate face astăzi, indiferent de rang, bunăvoință sau inteligență. Căci Regele Mihai nu a făcut apel la niciunul dintre aceste aspecte pentru a fi văzut de oameni drept cineva valoros, ci felul lui de a fi, simpla lui prezență au vorbit pentru el. Regele Mihai probabil că nu s-a uitat niciodată de sus la cineva, ca apoi să-l întrebe: ”Tu știi cine sunt eu?”

Vă las cu o strofă dintr-o poezie pe care am citit-o azi pe gardul Muzeului Național de Artă al României, semnată de Gheorghe Vlădescu:

Noi încă tot mai credem

Că după o furtună

Se luminează cerul

Și ziua e senină.

Și cum din uscăciunea

Pădurilor bătrâne

Apare iar stejarul

Din vechea rădăcină.

 

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s