Oameni

Going the extra mile. Când faci mai mult decât ți se cere

Sunt o mulțime de oameni pe lumea asta care fac lucruri fără să li se ceară. Despre unii știm, despre alții nu știm. Experiența mi-a arătat că oamenii care duc ceva la capăt și mai pun încă un pic de la ei sunt cei pe care te poți baza în orice moment. De ce e important acest ”extra mile”, așa cum îl numesc americanii? Pentru că, datorită lui, s-ar putea întâmpla ceva mai bun pentru altcineva.

O să dau exemplu, și de data asta, un gest recent pe care l-am făcut și în a cărui utilitate am crezut din toată inima. E o poveste banală, dar aceste povești banale sunt de fapt motorul marilor schimbări, a atitudinii proactive și convingerii că nicio faptă bună nu rămâne nerăsplătită.

La începutul lunii noiembrie, o rudă de-a mea m-a anunțat că vrea să își vândă apartamentul așa că trebuie să îl golească de tot ce e acolo, lucruri utile, dar mai ales inutile, cu care nu știa ce să facă. Printre lucrurile inutile erau multe haine și lenjerii de pat și de corp nefolosite, uitate de ani de zile în saci mari și grei. Am întrebat ce are de gând să facă cu ele și mi-a spus că le va duce la țară. Știam că la țară e locul în care tot ce ajunge e uitat pentru totdeauna. Așa că i-am făcut o propunere: să aducă, pe rând, sacii la mine, iar eu voi avea grijă să împart hainele și apoi să le donez. Zis și făcut!

În următoarea lună am primit nu mai puțin de șapte saci imenși plini cu haine. În fiecare săptămână am desfăcut câte doi, am selectat hainele – femei, bărbați, pantaloni, fuste, sacouri, bluze – apoi le-am donat cui am crezut de cuviință și am folosit, cu simț de răspundere, și cutiile de colectare care există în mai multe puncte din București. Una dintre ele e chiar lângă casa mea, lucru care m-a ajutat enorm.

O astfel de selectare a hainelor mi-a luat săptămânal între două și patru ore și, credeți-mă, aveam ce să fac cu acele ore. Însă ce m-a determinat să fac asta a fost că n-am vrut că acele haine să fie lăsate degeaba undeva, că sigur ele vor ajunge la o mulțime de oameni care au nevoie de ele și care se vor bucura să le primească și că, în general, am un simț al datoriei vizavi de oamenii care ar putea să trăiască un pic mai bine pentru că și eu fac ceva pentru ei.

E aceeași energie care mă face să nu las mâncarea să se strice în frigider sau să n-o arunc, ci s-o iau la pachet atunci când n-o termin de mâncat în vreun loc din oraș. Sunt mereu oameni care trebuie să mănânce și cel mai recent am văzut asta în urmă cu două zile, la Gara de Nord, unde era o coadă imensă de oameni care așteptau să primească mâncare caldă de la direcția de asistență socială a sectorului 1.

Tu când ai mers ultima dată ”the extra mile” pentru altcineva?

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s