Internațional, Oameni, Timp liber

De ce să depui efort pe munți de la capătul lumii?

Recent, Ryan Sandes și Ryno Griesel au alergat pe Great Himalaya Trail, adică 1406km în sub 23 de zile, cel mai rapid timp pe care cineva l-a obținut vreodată pe un traseu cu o diferență totală de nivel de peste 66.000 de metri. Great Himalaya Trail e unul dintre cele mai lungi și mai grele trasee din lume care traversează Nepalul prin munții Himalaya. Când zic traseu mă refer la faptul că ai poteci pe care mergi și cam atât, fiindcă nu există unele special amenajate pentru temerari ca Sandes și Griesel, așa cum există, de pildă, Appalachian Trail în SUA.

Pentru că au urcat la înălțimi mari, peste 6000 și 7000 de metri, și pentru că au mers foarte mult, amândoi s-au confruntat cu rău de altitudine, amețeli, greață și degerături, însă le-au făcut cu brio față și au reușit să stabilească recordul pe care și l-au propus. Cu toate că amândoi sunt obișnuiți cu munții, aventura asta a fost o premieră și pentru ei și, ca-n orice premieră, nu știi niciodată dinainte cum vor merge lucrurile.

IMG_20180316_072532_265

La un nivel cu mult mai mic, situația a fost asemănătoare și-n ceea ce privește experiența mea de trail din munții Himalaya de luna trecută atunci când am fost în Nepal. Sigur, eu am mers pe cel mai ușor traseu care există acolo, însă pentru un amator ca mine, a fost provocator și, uneori, greu. Însă când ești în mijlocul unei situații dificile ai două opțiuni: să îi faci față și să mergi înainte sau să renunți pentru că nu te simți pregătit. Nu există corect sau greșit în această privință, e vorba de o simplă alegere, dar cred că, de cele mai multe ori, e suficient să decizi că poți să treci printr-o situație mai grea ca să o și poți duce cu adevărat la capăt.

Nu am o pregătire fizică deosebită și nici calități care mă recomandă ca sportivă, dar îmi place să mă mișc și nici lipsă de ambiție nu duc. Nu sunt competitivă și ăsta cred că e un lucru bun, așa că atunci când am de-a face cu o situație mai grea, preocuparea mea e s-o duc cu bine la capăt, fără să-mi pese dacă altul face același lucru mai repede, mai bine sau mai odihnit. Cumva, intrinsec, am știut mereu că singura mea competiție sunt eu însămi și chestia asta m-a ajutat, că să fii propriul tău punct de reper e sănătos pentru psihic: poți să fii mai bun decât ultima dată când ai făcut ceva asemănător sau să nu-ți iasă și dacă nu-ți iese va mai fi mereu o data viitoare, oricum.

dav

Nici vreo pasionată de munte nu sunt, așa că atunci când am ajuns pe traseu în Nepal și-am mers câte 5-6 ore pe zi timp de 5 zile am avut mai degrabă motivația că naiba știe când mai ajung p-aici, deci nu e cazul să irosesc o astfel de șansă și, în plus, eram oricum în mijlocul munților, deci nu prea aveam unde să mă duc. Nu mă compar cu Sandes și Griesel, dar ce vreau să zic e că pentru toată lumea e greu. A fost grea provocarea pentru ei, deci pentru mine, una care, de obicei, merge pe jos, pe asfalt, într-un oraș din estul Europei, să fac ce-am făcut în Nepal e oricum un efort.

Eram și în țara care are cei mai numeroși munți de peste 7000 și 8000 de metri, inclusiv Everestul, cel mai înalt vârf din lume. Am văzut și eu vârfurile înalte și rămâi gură-cască și, în plus, sunt una dintre cei care vin acasă pe urmă și spun ”am fost acolo, am văzut aia, am făcut treaba asta” și, din nou, e pur și simplu mișto să ai niște povești unice și amintiri la care să te întorci la un moment dat și să fii mândru c-ai fost p-acolo.

dav

Aș mai repeta experiența dacă aș putea? Da, evident. Sunt sigură că ar fi la fel de dificil și că aș avea iar câteva unghii înnegrite – una mi-a și căzut, dar mi-a crescut la loc – însă starea pe care o ai după un asemenea efort nu poate fi cu nimic comparată, ai sentimentul că ai cucerit lumea și nu e doar adrenalina care-ți pompează în vene, e o stare palpabilă că poate e ceva de capul tău și că, deși te îndoiai, poți să faci și tu niște chestii din cale-afară de grozave. Că, la o adică, într-o zi speri că o să ai două bucăți de nepoți pe genunchi cărora să le zici: ”Hai să vă spun ce-a făcut mamaie la 32 de ani, în primăvara lui 2018!”

Am ajuns în Nepal între 8 și 20 martie datorită lui Rezan și programului Călătorie spirituală în Nepal. Călătorie spirituală în Nepal II va avea loc între 8 și 20 noiembrie și dacă te interesează o experiență similară, intră pe pagina de Facebook și află mai multe informații.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s