Timp liber

Scoția, țara în care trăiești aventurile lui Harry Potter

Scoția e un tărâm de poveste. Nu e, deci, de mirare că filme și seriale cu caracter fantastic au fost realizate aici. În Scoția te simți ca într-un basm cu zâne, pitici verzi și multă magie. Asta pentru că Scoția e o țară cu multă verdeață, oi și vaci și castele impunătoare. Și când mai afli că fiecărei zone i se spune comitat, te simți brusc fie rege, fie cavaler în armură strălucitoare. În Scoția redevii copil și te bucuri de aerul curat, de priveliștile încântătoare, de liniște. Și, poate, dacă ai noroc, o vei vedea și pe Nessie, celebrul monstruleț din Loch Ness, un lac care, dacă n-ar avea parte de legenda care l-a făcut cunoscut în toată lumea, ar fi doar o întindere banală de apă.

loch ness.jpg

Vedere spre Loch Ness, locul unde toată lumea ajunge cu speranța că o va vedea pe Nessie, un monstruleț care arată ca un dragon-pește și pe care orice turist, dar și localnic, îl vânează. Se spune că există scoțieni care și-au petrecut întreaga viață încercând să dea de urma lui Nessie, pentru ca, la final, să exclame: ”Ce pierdere de vreme!”

Cu toată popularitatea de care a avut parte prin intermediul filmelor și serialelor și, îndeosebi, datorită seriei de cărți despre aventurile lui Harry Potter scrise de JK Rowling, Scoția nu e deloc o țară în care turiștii dau năvală. Poate că îi vezi mai mult prin orașele principale – Glasgow și Edinburgh – însă, în rest, prezența lor e discretă, așa că să cutreieri Scoția în lung și-n lat e ușor și, față de alte locuri puternic turistice, deloc agasant.

edinburg.jpg

Centrul vechi al orașului Edinburgh e plin de clădiri impunătoare și impresionante și de cafenele unde poți să te relaxezi și să urmărești vibrația străzii. Scriitoarea JK Rowling a plasat aici o parte din acțiunea romanelor cu Harry Potter datorită caracterului boem al orașului, încremenit parcă într-un timp în care orice magie era posibilă. Royal Mile e traseul pe care orice turist îl face în Edinburgh pentru că aici se află esplanada și castelul Edinburgh, într-un capăt, și Palatul Holyrood, în capătul opus, locul în care stă regina Marii Britanii când vine aici în vizită. Între cele două puncte se află High Street și mulți artiști stradali pe care, în general, îi întâlnești în toate orașele mari din Europa. Recent, și-n România, numărul lor e în creștere.

Distanțele între obiectivele de interes pot fi destul de mari, însă într-o singură zi poți face un drum și vizita ce te interesează. Eu am locuit în Ayrshire, un orășel cu ieșire la Oceanul Atlantic, care se află la o oră de Glasgow și, totuși, am ajuns până în nordul extrem al Scoției într-o singură zi, apoi m-am reîntors la hotel, totul în decurs de aproximativ 12 ore. Unele zile pot însemna ture de forță, însă, hei, e vacanță, așa că orice efort se simte diferit când la mijloc e vorba de vizite și plăcerea de-a vedea locuri noi și interesante. Din Glasgow până în Edinburgh sunt numai 40 de minute cu trenul. În rest, autobuzele circulă foarte bine, pe trasee lungi, la ore fixe. De pildă, în Ayrshire, eu am stat lângă autogară, așa că în 3 minute de mers de la hotel eram acolo și gata de îmbarcare.

kate met wills.jpg

Northpoint Cafe e locul din orașul universitar St Andrews în care Kate Middleton și prințul Williams obișnuiau să bea cafeaua. Evident că după ce povestea lor de dragoste s-a încheiat cu o căsătorie și trei copii (până în acest moment), cafeneaua a devenit de interes pentru toată lumea și un obiectiv turistic. St Andrews e unul dintre cele mai vechi și mai importante centre universitare din Marea Britanie și arată ca rupt din povești cu clădiri masive și foarte romantice. La cafenea am băut un cappucino bun, dar nici un prinț n-a fost p-acolo să schimbăm două vorbe despre România. Poate data viitoare!

Cu toate astea, cele mai multe vizite le-am făcut cu autocarul pentru că am mers într-o vacanță cumpărată de la Christian Tour, așa că totul a fost organizat de ei. E a nu știu câta oară când aleg agenția lor pentru că nu mă dezamăgește și pentru că o astfel de soluție e ideală când mergi în țări în care ar fi destul de scump să faci excursii în locurile îndepărtate pe cont propriu. Sigur că și astfel de călătorii cu grup mai mare pot avea minusuri, dar pentru mine, când trag linie la final, raportul dintre banii dați și beneficii e echitabil.

ved din cam de hotel.jpg

Vedere din camera de hotel către Firth of Clyde, o buclă de apă care face parte din Oceanul Atlantic. E minunat să te trezești cu o întindere mare de apă în fața geamului și mi-ar fi plăcut să mă nasc într-un astfel de loc unde ai posibilitatea, când e vremea frumoasă, să faci baie cât e ziua de lungă. Sigur că, în Ayrshire, la apus, plaja era plină de localnici, familii cu copii, prieteni de toate vârstele și multă hărmălaie și voie bună. Pe faleză sunt magazine mici cu înghețată și sucuri reci, așa că te descalți imediat, îți cumperi un cornet și te plimbi pe malul mării cu gândul la viața frumoasă pe care o ai și-n zgomotul puternic al pescărușilor care survolează cerul ca niște soldați în misiune.

Cu toate că orașele sunt destul de asemănătoare și că toate au ca punct central vreo stradă pietonală și vreo catedrală, fiecare are farmecul său și nu te poți plictisi. Cu riscul de a repeta ideea, clădirile lor sunt de milioane și dacă nu te-ai ciupi ca să vezi că-s reale, ai crede că te uiți pe vreo carte poștală. Chiar dacă unele clădiri nu mai au funcționalitatea lor inițială, ele sunt păstrate și primesc o nouă destinație. Așa cum s-a întâmplat de pildă cu catedrala West Kirk din Ayrshire, unul dintre locurile mele preferate, care a devenit pub și unde lumea se adună să bea și să mănânce într-un spațiu care păstrează vitralii superbe și colorate. Însă azi singurul lucru pentru care oamenii de acolo se mai roagă e ca nota finală să nu fie prea mare, haha!

castel.jpg

Cuzlean Castle e unul dintre locurile care mi-au rămas aproape de suflet. Am ajuns aici din Ayrshire cu autobuzul local în vreo oră și jumătate și am petrecut o zi întreagă în parcul acesta imens cu multe zone verzi de plimbare și un castel pe malul mării care te face să visezi cu ochii deschiși. După ce am băut vreo trei beri mi-a fost greu să-mi dau seama dacă visez sau ce trăiesc e realitate. Noroc că alarma de la ceas care mă anunța când e momentul să plec să prind autobuzul înapoi spre hotel m-a obligat să îmi revin și plimbarea de jumătate de oră până în stație mi-a pus din nou sângele în mișcare.

Scoția e o țară prin care navighezi ușor, căci e o țară pentru toți oamenii, indiferent de problemele pe care le au. Admir Marea Britanie pentru orașele sale funcționale în care indiferent de handicapul pe care îl au, oamenii pot fi independenți. Am văzut în Marea Britanie poate cel mai mare număr de persoane cu dizabilități fizice și psihice care se descurcă prin orașe pe cont propriu pentru că totul e construit și cu gândul la ei.

glasgow 2.jpg

În centrul orașului Glasgow, într-o zi de marți, la prânz, când lumea era fie la cumpărături, fie în pauza de masă. Motto-ul orașului e ”People make Glasgow” și îl vezi peste tot, de la instituții publice, până la taxiuri și autobuze. E o stare de spirit pe care oamenii o poartă-n ei, iar mesajul e clar și simplu: scoțienii au orașul pe care-l au fiindcă grija lor față de el și unii față de alții îl fac să fie ceea ce este.

De la trotuarele care se află la același nivel cu drumurile pe care circulă mașinile, până la autobuzele în care un om cu scaun cu rotile sau cu cadru poate urca singur și multe alte detalii care fac diferența, e greu să nu fii impresionat de diversitatea de oameni și problemele lor pe care însă par să le trateze cu ușurință, generozitate și multă compasiune. Atmosfera caldă și liniștitoare e o consecință a blândeții și înțelegerii oamenilor că fiecare e altfel și că dacă cel de lângă noi e într-o situație mai delicată, îl ajutăm cu zâmbetul pe buze să-i fie bine și astfel ne va fi și nouă. Pentru cei mai grăbiți din fire și mai pripiți în a trage concluzii, scoțienii s-ar putea, uneori, să le pară înceți și la gândire, și la fapte. Eu i-am perceput însă ca pe niște oameni relaxați, care nu se grăbesc.

spre mare.jpg

Orice colț de natură din Scoția trebuie să fie marcat și de câte un turnuleț. În imagine e drumul care duce de la Cuzlean Castle la mare și la plaja retrasă și îngustă unde am văzut mai multe cupluri la picnic. Un loc deosebit de romantic, unde dragostea înflorește cât ai bate din palme, un loc propice pentru conectare, priviri intense, mângâieri dulci și planuri de viitor.

Revenind la Harry Potter, când călătoriți spre Highlands, adică zonele înalte ale Scoției (mă rog, un fel de-a spune, că cel mai înalt vârf muntos al Scoției și, implicit Marii Britanii, are sub 1500 de metri), o să recunoașteți peisajele simple, cu mult verde și multă ceață, misterioase pe care JK Rowling le descrie în romanele sale. În funcție de cum bate lumina, poți spune că ești fie într-un film de groază, fie într-un thriller, fie în cea mai frumoasă scenetă cu pitici și cer ca laptele. În plus, vacile lor cu breton (scottish highland cattle) vă vor face să râdeți cu gura până la urechi. Pentru mine, ele sunt cele mai amuzante animale și n-am rezistat să nu-mi cumpăr un magnet de frigider cu figura lor și-un calendar pentru 2019 cu imagini cu ele.

cattle.jpg

Vacile scoțiene sunt irezistibile. Când ești în Scoția visezi la ele ca la animale de casă pe care le ciufulești și le pupi cât e ziua de lungă. Din păcate, față de România, ele nu-s crescute pentru lapte, ci pentru carne. Eu, una, le-aș pune frezele cu breton lung în cataloagele cu hairstyles din saloanele de coafură pentru să sunt o excelentă inspirație, cel puțin pentru gustul meu.

În final, dacă aveți ocazia, mergeți să vedeți celebrul traseu cu trenul pe care Harry Potter îl făcea dinspre casă spre școala Hogwarts. Traseul nu e ficțiune, e cât se poate de real și se numește Jacobite Steam Train. Se întinde din Fort William spre Mallaig pe West Highland Line. Din păcate, eu nu am mers cu trenul, dar am fost aproape de el, iar imaginea iconică cu el traversând viaductul Glenfinnan va rămâne mereu în inima ta. Nu-i așa că te simți și tu un pic Harry Potter?

bere.jpg

După atâta plimbare, o bere rece e binemeritată. Problema apare însă imediat: ce să aleg?

M-aș reîntoarce în Scoția? Cu siguranță, da. Voi reveni în Glasgow și Edinburgh pentru că mi se par destinații super de weekend. Iar dacă îți iei din timp bilet, e și mai bine, mai ales că Blue Air zboară până în Glasgow. Fie că vei ateriza chiar pe aeroportul internațional de lângă Glasgow, fie că vei ateriza la Prestwick (o oră depărtare de Glasgow), distanțele sunt ușor de străbătut cu mijloacele de transport în comun așa că nu va fi nici o problemă. Să ai o călătorie frumoasă și să-mi spui dacă și pe tine te-a impresionat țara asta minunată!

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s