Campanii, Oameni

Oamenii pe care îi primim în dar

La final de an, iLUX.ro m-a invitat să realizez o serie de interviuri, #OameniÎnDar, care sunt mai degrabă conversații de suflet cu oameni care au grijă de oameni. Sunt oameni care își fac meseria cu pricepere și cu gândul la cei din jur. Sau oameni care nu pot să stea deoparte când alții au nevoie de tot ajutorul din lume și, chiar cu ultimele puteri, pun osul la treabă să fie mai bine. Sunt mulți astfel de oameni peste tot și mulți rămân în anonimat.

Dar pe cei pe care îi cunosc, am vrut să îi arăt și mai bine așa că prima întâlnire am avut-o cu Cori Grămescu, antreprenor, antrenor de fitness și nutriționist, un om pe care îl cunosc de mulți ani și la care am văzut ce înseamnă să nu te dai bătut nici în profesie, nici în viața personală.

Discuția cu ea e mai degrabă o confesiune și mă bucur că m-a ales să spună ce simte vizavi de multe lucruri și situații din jurul ei și să vorbească despre ea cu atât de multă sinceritate și deschidere. Să vorbim despre noi înșine nu e mereu ușor.

Ai fost un om cu probleme de greutate și acesta fost începutul drumului tău în lumea sportului, nutriției și a unui stil de viață sănătos. Cum ai trecut de la o poveste personală despre scăderea în greutate la o poveste profesională care implică lucrul cu oamenii și schimbarea stilului lor de viață?

De fapt, eu m-am apucat de sport în momentul în care mi-am dat seama că nu mă puteam menține doar din restricție calorică. Atunci când am început să fac sport, eu deja slăbisem, în maniera clasic-adolescentină de înfometare. Însă, când am văzut că nu reușesc să am o greutate constantă, am început să caut metode prin care să pot să îmi mențin aspectul fizic. Așa am descoperit, fără prea mare entuziasm, sportul. Abia după 21 de ani, când am avut norocul să dau peste antrenamentele de pilates, am început să mă și antrenez de plăcere. Până atunci, o făceam efectiv pentru că îmi dădeam seama că nu aveam de ales.

Ai fost în poziția omului care se confruntă cu lupta cu kilogramele în plus așa că înțelegi foarte bine prin ce trece un astfel de om și că transformarea reală a stilului său de viață nu înseamnă doar adoptarea unor atitudini noi precum sportul practicat cu moderație și alimentația sănătoasă, ci și multă introspecție care duce, uneori, la descoperirea unor cauze mai profunde ale dezechilibrului nostru. Ce ai descoperit tu despre tine prin această introspecție în legătură cu kilogramele în plus pe care le-ai avut?

Eu sunt mai kamikaze de fel, așa că partea de introspecție a venit cumva la câțiva ani dupa ce slăbisem. Însă un gând pe care l-am avut acut în perioada în care reușisem deja să slăbesc și mă așteptam să înceapă să îmi și placă de mine puțin mai tare era că “dacă nu îți place de tine grasă, nu o să îți placă de tine nici slabă”. A fost un parcurs de ani de zile să ajung să scap de mentalitatea de “premiantă”, eu așa îi spun, aceea în care sunt “demnă de iubire” doar când fac lucruri bune sau am rezultate bune. În procesul conștient de slăbire, partea cea mai valoroasă este recâștigarea puterii personale: faptul că, în slăbire, înveți cel mai ușor că puterea de a te schimba e în mâinile tale, că acțiuni concrete conduc la rezultate concrete și că alinierea acțiunilor imediate la obiectivele pe termen lung conduce în mod automat la succes.

Tu ești un om care a făcut mulți ani de terapie și care a vorbit cu deschidere despre acest lucru. Cum anume te-a ajutat terapia în toți acești ani să te cunoști mai bine, să echilibrezi aspecte din tine și să poți astfel să îi înțelegi mai bine pe oamenii cu care lucrezi zi de zi?

Încep anul acesta al nouălea an de terapie și multă lume mă întreabă de ce am făcut totuși atâta terapie, că nu părea că am atâta nevoie (râde). Însă am învățat, și încă învăț în terapie, să scap de șablonul că trebuie să demonstrez în fiecare zi, mie și universului că merit să exist, să fiu respectată și admirată. În terapie am învățat (cu greutate) să am sentimentul că, exact așa cum sunt, sunt bine. Să ajung să îmi placă de mine și în zilele alea proaste, și când greșesc, și când nu sunt în cea mai bună formă. Am avut nevoie de timp să învăț să fiu blândă cu mine, să scap de o severitate extremă la adresa mea și să îmi reconfigurez discursul intern. Ani de zile mi-am trăit viața sub forma unor procese discrete, de sine stătătoare, iar pentru a mă simți mulțumită, trebuia ca fiecare acest proces să funcționeze la capacitate maximă, cu rezultate foarte bune. Mi-a luat ani de zile să scap de acel “da, dar…” din cap, să capăt un sentiment de trăire fluidă în propria mea viață și să am încrederea că, lăsate în voia lor, lucrurile merg spre un rezultat care este pozitiv.

Citește interviul INTEGRAL pe iLUX.ro.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s