Oameni, Timp liber

Adela Pârvu: ”Ca să devii un om mai bun ai nevoie să te educi în spiritul Adevărului, Frumosului și Binelui”

Visuri la cheie” este printre emisiunile mele preferate de la TV. Cine nu a exclamat, măcar o dată, chiar și-n joacă, ”Mută autocarul!” Show-ul de la Pro TV a încheiat recent cel de-al cincelea sezon și, momentan, așteaptă noi înscrieri de la oamenii care au o situație grea de viață și cred că merită această șansă.

Mai departe de povești, de ideile de arhitectură și design și de rezultatele finale pe care echipa ”Visuri la cheie” le obține când face o transformare, prezența Adelei Pârvu în emisiune e unul dintre motivele care m-au ținut aproape în fiecare miercuri în fața televizorului. E ceva în felul ei de-a fi, în energia ei, în ce și cum vorbește care te pune pe gânduri.

Tocmai de aceea, mi-am dorit să fac, din nou, un interviu cu ea (n.red. am mai făcut un interviu cu Adela în 2014) în care să vorbim despre munca din emisiune, despre oamenii pe care echipa ”Visuri la cheie” îi ajută, despre valorile în care ea crede, dar și despre criticile care le sunt uneori aduse de rău voitori, că poveștile nu sunt pe bune, că familiile nu merită ajutorul și așa mai departe.

E un interviu făcut din inimă, unde veți regăsi amprenta inconfundabilă a Adelei, pentru care să fii un om bun e esențial și care, în acest spirit, își trăiește viața de zi cu zi, atât în profesia pe care o face cu multă bucurie, cât și-n viața personală alături de o familie pentru care e recunoscătoare.

visuri echipa 2.jpg

Prima întâlnire a echipei ”Visuri la cheie” cu familia pe care urmează s-o ajute

Sezonul 5 al emisiunii ”Visuri la cheie” a adus mai multe schimbări: un nou prezentator, pe Corneliu Ulici și colegi noi, pe Cristina Joia, Ciprian Vlaicu și Valentin Ionașcu. Cum au fost pentru tine, veterana acestui show, aceste schimbări? Ce a fost ușor și ce a fost greu?

Emisiunea ”Visuri la cheie” cred că este dincolo de prezentatori. A fost un an greu, foarte obositor, tocmai pentru că am fost veterana emisiunii și am resimțit oboseala acumulată în cei cinci ani. Se muncește mult, filmările durează circa 9 luni pe an, deci istovitor. Ușor nu este niciodată la Visuri la cheie. Pot spune că pe măsură ce a trecut timpul, am reușit să mă concentrez mai mult pentru a găsi rezolvări pentru nevoile familiilor, să-mi asum emoțiile, dar și să reușesc să fiu mai curajoasă pentru aceste familii care au nevoie de susținere, de încurajări, care au nevoie de a vedea și ceea ce au făcut bun, nu doar ceea ce nu au reușit să facă.

La televizor, transformarea unei case arată, pentru mulți, ca o joacă în care fiecare dintre voi își face treaba pentru ca, la final, rezultatul să ne lase, adesea, gură-cască. Cât durează însă, în realitate, munca pentru o astfel de transformare și cum arată o zi pe șantierul oricărei case din ”Visuri la cheie”?

Fără zilele de filmare durează de la o săptămână până la trei săptămâni, pentru că trebuie finalizate 13 case în maximum 9 luni de zile. Deci totul e pe repede-înainte. Pare o joacă, pentru că în emisiune sunt rezumate principalele etape, dar ceea ce rareori conștientizează telespectactatorii este numărul mare de oameni implicați în acest proiect – de la consilierii de vânzări din magazinele sponsorilor, la meșterii care trag din greu. De asemenea, noi trebuie să alegem întotdeauna materiale existente pe stoc și faptul că avem sprijinul sponsorilor, că avem acces la materiale ne ajută să găsim și soluții. Culmea ironiei este că atunci când ai puține surse din care să alegi, deciziile vin mai rapid, iar lucrurile sunt materializate mai repede față de situațiile cu un client obșinuit, care tergiversează deciziile, chiar dacă are un proiect, ori este întârziat de către comenzi de materiale, meșteri etc.

visuri echipa 1.jpg

În emisiune se vede doar o mică parte din efortul imens pe care îl implică transformarea unei case

Ai întâlnit o mulțime de familii și tot felul de povești până acum în cadrul emisunii. E greu să te rog să alegi oamenii care te-au impresionat cel mai mult, dar aș vrea să știu ce te impresionează la familiile pe care le cunoști și care sunt lecțiile tale personale cu care ai rămas după acest sezon.

Toate familiile au povestea lor, dar ceea ce mă impresionează sunt punctele lor comune, care mi se par caracteristice românilor: nu știm să ne punem întrebările corecte, nu avem încredere în noi, nu știm să lucrăm în echipă, nu știm să cerem ajutor, dar nici să-l primim.

Cele mai multe familii se întreabă: cum să fac să economisesc mai mulți bani din ceea ce am? Este greșit. Când câștigi puțin, când te lovește soarta și banii tăi trebuie direcționați către tratamentul cuiva drag din familie, când vezi că nu poți, întrebările sunt altele. Uite, spre exemplu: ce aș putea face în plus ca să câștig mai mult? Ce aș putea învăța pentru a rezolva o problemă? Care este lecția pe care trebuie să o învăț pentru că sunt într-o situație anume? Dar majoritatea oamenilor spun că nu au facultate, că nu-și pot găsi o slujbă mai bună, că nu mai pot munci, dar foarte puțini se gândesc în afara statutului de angajat sau în afara situației lor de sănătate. Sunt captivi în propriile lor frici, captivi în probleme și singurul lucru pe care-l fac toți este să se roage. Românii își pun toate speranțele în Dumnezeu, dar niciodată în ei sau în alți oameni. Și asta mi se pare trist. Da, e foarte bine să credem în Dumnezeu, dar este evident că divinitatea, indiferent de religia noastră, lucrează prin oameni. De aceea emisiunea are sloganul: Crede în oameni! Și asta înseamnă în primul rând să crezi în tine ca om și apoi în ceilalți.

Fiecare ediție a emisiunii aduce cu ea și o masă critică destul de virulentă, mai ales în social media, acolo unde comentariile sunt de tot felul: de la oameni care apreciază munca voastră, la oameni care cred că familia aleasă nu merita șansa asta și până la aceia care, la rândul lor, cer ajutorul vostru și speră că vor fi aleși. Cum te raportezi tu la aceste comentarii și ce ți-ai dori să înțeleagă oamenii despre cazurile pe care voi le selectați, chiar și atunci când lor nu li se par relevante?

Da, sunt multe comentarii vizavi de familii, dar telespectatorii se așteaptă să fie ajutați oamenii foarte săraci, ori cei de la PRO TV (și nu noi din echipa Visuri la cheie) aleg familii care au demonstrat că se luptă, se zbat să facă ceva, dar și că după ce beneficiază de renovarea locuinței lor au puterea să întrețină ceea ce primesc.

Comentariile oamenilor nu mă miră, mai ales cele negative, pentru că ele nu fac decât să confirme studiile făcute de către Daniel David, profesor de psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Domnia sa a reluat un studiu făcut acum 100 de ani depre ce cred românii despre români și România, iar studiul arată că încrederea în concetățeni este de doar 6%. Asta înseamnă că românii nu au încredere nici măcar în ei, nici în membrii propriilor lor familii. Și atunci cum să aibă încredere în alți oameni de la TV că fac bine ori cum să aibă încredere că alți români meritau să beneficieze de renovarea făcută de Visuri la cheie?

muta auto.jpg

Actorul Corneliu Ulici, noul prezentator al emisiunii, alături de una dintre familiile pe care echipa ”Visuri la cheie” le-a ajutat

Comentariile răutăcioase vorbesc despre efectele unei societăți, din păcate bolnavă, dar e important să analizăm cauzele ei. Dacă accepți că ești bolnav, accepți și că trebuie să urmezi un tratament. Noi românii suntem încă în faza de negare a bolii, deci mai avem de lucru. De aceea sper ca o emisiune muncită și pozitivă cum e Visuri la cheie să mai lumineze puțin asupra cauzelor pentru care noi românii gândim cum gândim.

O opinie des întâlnită, tot în social media, este că oamenii săraci ar trebui ajutați în primul rând. Mi s-a părut că, în mai multe rânduri, tu ai încercat să explici că show-ul acesta nu este un concurs al sărăciei și neputinței, ci că oamenii ajutați sunt aceia care, chiar cu greu, încearcă să facă tot ce pot mai bine pentru familia lor și casa în care trăiesc, cei care, înainte de toate, se ajută pe sine, așa cum pot. Aș vrea, cu ocazia acestui interviu, să explici încă o dată pozitiția ta în ceea ce privește această percepție.

Am răspuns oarecum mai înainte, dar hai să mai explic încă o dată altfel.

Sărăcia provine de cele mai multe ori din sărăcia minții. Asta e părerea mea. De ce? Pentru că dacă tu ca om te lași pradă neputinței, dacă nu te zbați, dacă nu-ți deschizi inima să recunoști și să spui altcuiva că nu știi cum să procedezi, dar ai vrea să poți, dacă nu spui că ai nevoie de ajutor, atunci ajungi sărac. Și nu mă refer doar la bani. Mă refer la a fi sărac sufletește, intelectual, ajungi sărac la numărul de prieteni, la numărul rudelor care să te ajute.

Ceea ce nu conștientizează telespectatorii este faptul că noi mergem și renovăm o casă, dar familia va avea exact aceleași venituri de dinainte și după ce noi plecăm. Ori dacă tu nu ai nici un venit, nu ai absolut nimic, dar primești o casă nouă, viața ta se schimbă? Nu. Practic faci foamea într-o casă nou-nouță. Însă, dacă ajuți un om sau o familie care s-au zbătut, care au reușit să ajungă la un punct, dar s-au împotmolit la un moment dat, cum pățim toți în viață, Visuri la cheie reușește să le schimbe viața pentru că banii pe care-i câștigă pot fi direcționați către altceva, iar ei pot întreține casa, bucurându-se de un nou grad de confort, dar și de o perspectivă nouă asupra vieții.

Pe de altă parte, sunt sigură că mulți dintre cei care comentează nu au ajutat niciodată pe nimeni. Sunt mulți care trimit link-uri cu știri despre diverse familii despre care au auzit la știri, dar cei care comentează nu fac decât să comenteze, nu sunt oameni care se și implică.

Cred că emisiunea Visuri la cheie le poate deschide și lor sufletul și mintea pentru a înțelege că faci bine atunci când faci ceva concret, când acționezi, când ajuți o familie aflată în nevoie măcar cu o vorbă bună, măcar cu o pâine caldă sau scriind despre ea documentat, cu poze, cu date, cu informații concrete și că faci efortul să accesezi și să completezi formularul de înscriere de pe visurilacheie.protv.ro, practic să faci parte din echipa Visuri la cheie pentru că ești prima verigă.

echipa.jpg

Autocarul ”Visuri la cheie” nu mai are nevoie de nici o prezentare

Care sunt valorile de zi cu zi în care tu crezi și pe care ai încercat să le arăți, cu fiecare ocazie, și în emisiune și de ce sunt ele importante pentru tine?

Eu cred că menirea fiecăruia dintre noi pe pământul ăsta este să devenim oameni mai buni. Mai buni decât atunci când eram copii, mai buni decât părinții noștri, mai buni față de ceea ce am fost noi cu o zi înainte. Și ca să devii un om mai bun ai nevoie să crezi, dar și să te educi singur în spiritul Adevărului, Frumosului și Binelui. Cum te educi singur? Cintind, informîndu-te, conversând, călătorind, muncind, fiind un atent observator al celor din jurul tău, un atent observator al tău. Să-ți pui întrebări mereu, să fii curios cu privire la tine, la rostul tău printre ceilalți, la viață. Să te întrebi: dacă sunt nervos de ce simt asta? Ce mă enervează cu adevărat? Dacă sunt fericit de ce sunt fericit? De ce simt asta? Pentru că pornind de la propria noastră educație umană ajungem să-i apreciem ori să-i înțelegem și să-i ajutăm pe cei din jur. Majoritatea oamenilor se ghidează după plăceri, nu după valori. Ori plăcerile sunt multe și de scurtă durată. Ești mai fericit seara după ce ai halit o ciocolată care-ți place mult? Ori ești mai fericit că ți-ai cumpărat o mașină nouă? Poate că ești până a adoua zi când îți vei dori și mai mult pentru că-ți place, dar vei ajunge să te saturi și vei căuta altă plăcere. Însă dacă te ghidezi după valori cum sunt Adevărul, Binele și Frumosul cu siguranță vei fi mai împlinit când știi că ai făcut un lucru bun pentru cineva, că ai creat ceva frumos și că lași în urma ta o mică, foarte mică amprentă, dar că ai dat totul pentru a-i bucura pe ceilalți ori că ai avut curajul să spui adevărul tău, că nu te-ai mințit și nu ți-ai mințit colegii într-o ședință de la serviciu, că nu ai păcălit pe nimeni, dar mai ales că nu ai purtat o mască, ci că ai avut curajul să spui exact ceea ce ai considerat că este adevărat în acel moment.

Da, încet, încet aceste lucruri se adună pentru a ajunge la un soi de înțelepciune, care înseamnă să devii mai tolerant, mai deschis la minte și la suflet, dar și mai curios, mai umil, mai responsabil. E greu să ajungi fericit, dar calea către fericire este întotdeauna cu ceilalți oameni alături.

Plăcerea este egoistă, este individuală, fericirea însă este despre a împărtăși, despre a realiza că hexagonul tău face parte dintr-un stup și că ceea ce faci tu o faci pentru binele stupului, nu doar pentru propriul hexagon. Asta e diferența dacă e să fac o comparație între noi ca oameni și albine. Fiecare albinuță face treabă pentru binele stupului. Singură nu are nici o putere, dar împreună roiul face minuni!

În sezonul 5, pentru prima dată, la una dintre ediții, au dat o mână de ajutor și băieții tăi, gemeni. Ce ne poți spune despre participarea lor alături de tine în acel caz, ce a însemnat pentru ei să fie acolo și cum văd ei participarea ta în emisiune? Se întâmplă să discutați despre anumite cazuri?

Gemenii mi-au fost alături de multe ori la Visuri la cheie, dar în acest sezon a fost pentru prima dată când regizorul și producătorii de teren au hotărât să-i facă vizibili în emisiune. Și eu, și soțul meu avem o relație extraordinară cu gemenii noștri și vorbim foarte sincer și deschis unii cu alții. Sunt niște tineri sufletiști, sensibili, dar și puternici pentru că apariția în emisiune nu a fost pentru ei ceva ce și-ar fi dorit, adică să fie faimoși, ci ar fi preferat să lucreze alături de mine în anonimat. Dar au acceptat provocarea de a fi vizibili gândindu-se că pot da un exemplu altor tineri să se implice. Au fost foarte emoționați de cazul familiei din Cumpăna unde din cei șase frați rămași fără părinți, erau 2 cupluri de gemeni. Gemenii rezonează clar cu alți gemeni, iar pentru ei, faptul că au reușit să facă ceva pentru alte cupluri de frați, a fost o mare împlinire sufletească. Am învățat multe de la gemenii mei cu această ocazie, inclusiv pe partea de idei de bricolaj și decorare, după cum s-a văzut și în emisiunea Visuri la cheie, episodul 8, sezonul 5.

Toți din echipă sunteți super creativi și mulți dintre cei care vă privesc admiră ideile pe care le aveți, iar unii chiar le aplică în propriile case. De unde te inspiri tu? Ne-ai putea da câteva resurse online pe care tu le vizitezi constant?

Sursa mea de inspirație este întotdeauna familia pe care urmează să o ajutăm. Sunt foarte atentă la povestea lor, la ceea ce ne spun că au visat și atunci îmi vin idei legate de simbolistica obiectelor pe care le confecționez, dar și legat de ceea ce consider că ar trebui să exprime amenajarea camerelor de care mă ocup. Atunci când membrii familiei nu ne dau prea multe informații, aleg să fac proiecte funcționale. Nu-mi place să mă inspir de pe site-uri. Chiar le-am și spus colegilor mei că ambiția mea este să oferim noi idei pe net din care să se inspire alții, nu să copiem noi idei.

a si a.jpg

Adela Pârvu și Andreea Beșliu

Cu toții avem fantezii despre o casă de vis. Și, probabil, mulți își imaginează că arhitecții și designerii au case care te lasă uimit. Cum e casa ta de vis și cum arată casa în care tu stai? S-a schimbat ceva din punctul de vedere al spațiului în care locuiești de când ești în ”Visuri la cheie”? Ce înseamnă pentru tine o casă cu suflet?

Noi suntem o familie care ne mutăm destul de des pentru a fi cât mai aproape de locurile de interes din punct de vedere profesional. Când a început emisiunea, m-am mutat aproape de sediul casei de producție, iar în urmă cu doi ani m-am mutat mai în centru ca să fiu aproape de biroul de design și arhitectură pe care-l am în parteneriat cu arh. Andreea Beșliu (n.red. Andreea a conceput pro bono amenajarea interioară a centrului Magic Home dedicat părinților care au copiii bolnavi de cancer) și unde am ajuns prea puțin. Casa noastră s-a schimbat ca și adresă, în rest avem poate mai multe cărți, soțul meu, Adrian Pârvu, se ocupă de asta, că doar e scriitor, dar și un cititor împătimit. Și avem mai mulți câini de când a început emisiunea. Pentru mine o casă cu suflet înseamnă o casă cu suflete care se bucură și totodată se minunează de viață.

Ce faci atunci când nu filmezi pentru emisiune? Cum arată viața ta de zi cu zi și cu ce anume îți ocupi cu plăcere timpul? Ce hobby-uri ai atunci când nu filmezi și nu muncești ca designer?

Îmi place să muncesc, iar cel mai bine mă simt acasă cu ai mei. Zilele mele încep devreme, la ora 4-5 dimineața. Petrec circa o oră cu mine, apoi mă apuc de treabă pentru blog, răspund la mailuri. Dimineața, la ora 8, scot cățelușii la plimbare, după asta merg la birou și unde mai am treabă pe șantiere, iar seara, când ajung acasă, în jur de ora 19.00, mă bag din nou pe blog, pe mailuri, apoi pe la 21.00, de regulă, ne adunăm cu toții și stăm de vorbă, după care mă bag în pat și în pat ori citesc, ori mă uit la vreun documentar, ceea ce mă adoarme întotdeauna, dar mereu cu folos.

Mă deconectez prin lectură, mă uit la documentare, fac plimbări cu familia noastră de cățeluși și îmi este foarte drag să mă văd cu prietenele mele, să merg cu gemenii în vizită la muzee, să vizionez cu gemenii filme pe Netflix, să ne vină prieteni în vizită și să dezbatem diverse subiecte. Nimic special, ceva foarte firesc, dar care mă încarcă mult.

team.jpg

În primăvara lui 2019 echipa va începe filmările pentru cel de-al șaselea sezon al emisiunii ”Visuri la cheie”

Când veți începe filmările pentru sezonul 6 al emisiunii și cum se pot înscrie oamenii care vor să aibă șansa unei transformări a caselor lor?

Cel mai probabil echipa Visuri la cheie va începe filmările în martie 2019, iar oamenii se pot înscrie la secțiunea ÎNSCRIERI de pe site-ul visurilacheie.protv.ro. Adică vor găsi un formular pe care trebuie să-l completeze AICI: https://talent.protv.ro/VISURI-LA-CHEIE

În final, că tot mai e foarte puțin până la Crăciun, te rog să transmiți un mesaj în spiritul tău celor care citesc acest interviu și care, în general, te urmăresc.

Le doresc tuturor Sărbători Fericite! Și să nu uităm că adevăratele luminițe de Sărbători nu sunt cele din brad sau de pe străzi, ci cele pe care le putem vedea și simți în privirile celor pe care-i facem fericiți.

Fotografiile au fost luate de pe blogul și pagina de Facebook a Adelei Pârvu. 

 

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s