România (re)descoperită

Gabriela Solomon și Ioana Pătrășcoiu vor să îți arate o altă față a României. De aceea au creat My Secret Romania, un proiect în care (re)descoperi România de altădată în tururi și workshop-uri care au între o zi și câteva zile.

De la demonstrații ale meșteșugarilor, la tururi culturale, muzică live și, bineînțeles, mâncare delicioasă gătită cu ingrediente proaspete de localnici, Gabriela și Ioana își doresc să ofere experiențe pe care nu le vei uita.

Am vrut să aflu de la Gabriela Solomon ce înseamnă să îi faci pe oameni să își privească propria țară ca pe un loc magic, să îi dea o șansă când vine vorba de călătorii, să vadă că, mai departe de marile orașe aglomerate, există tărâmuri nealterate, verzi, cu aer curat și oameni care zâmbesc cu ochii.

De la stânga la dreapta: Florin, Cristiana și Gabriela
De la stânga la dreapta: Florin, Cristiana și Gabriela 📸 Mihaela Dincă

Când ai început să fii interesată de tradițiile românești și de bucătăria locală?

Nu cred că există un moment anume care să marcheze acest început. Am crescut într-o familie cu puternice legături cu tradiţia ungurenilor (ciobanii care au trecut munţii dinspre Transilvania spre Regat în secolul al XVII-lea), aşa că n-au lipsit din casă discuţiile despre cămăşi populare, broderii, ţesut şi cusut. Iar o dată sau de două ori pe an scoteam din casă toate covoarele, cergile, cuverturile şi macaturile, să le vadă soarele, să nu cumva să intre moliile, să nu cumva să se întâmple ceva cu „zestrea”. Simţeam un soi de „religiozitate” în moment pentru mama şi bunica, dar pentru mine, la 10 – 12 – 14 ani, nu era decât o datorie de îndeplinit. Ştiu că eram impresionată de numărul lor (erau întinse pe un pat într-una dintre camere şi patul cu covoare era întotdeauna mai înalt ca mine) şi de culorile lor, dar atât.

Abia acum 10 – 12 ani, după multe vizite la muzee din afara ţării, mi-am dat seama că mama şi bunica au acasă un muzeu al lor. Şi văzând iniţiative precum La Blouse Roumaine, Semne Cusute, brunch-urile My Transylvania am conectat ce ştiam de acasă cu simboluri, înţelesuri mai adânci, poveşti ale străbunicilor şi identitatea mea.

Că mâncarea de la noi e unică în felul ei, am priceput când am plecat în Olanda pentru câteva luni. Am putut să trec peste orice, dar peste faptul că nu exista o ciorbă cu gust de ciorbă şi că oamenii ăia nu auziseră de vişine nu am reuşit.

Cea mai frumoasă veste dinspre Nucşoara este că avem o legătură cu urmaşii Elisabetei Rizea şi că există o iniţiativă şi sprijin pentru a transforma casa ei în muzeu.

Știu că pasiunea ta pentru folclor și bucătărie românească are legătură și cu bunicii tăi și o casă rămasă moștenire pe care vrei s-o revitalizezi. Despre ce e vorba și care sunt planurile tale? Cum poate deveni visul tău realitate?

Da, are legătură cu ambele perechi de bunici. Cei de la Novaci (Gorj) au fost ciobani ungureni, iar cei de la Nucşoara (Argeş) au fost prinşi într-un dans cu Securitatea şi Rezistenţa anti-comunistă din sat. Casa de la Nucşoara arată încă aşa cum arăta când a fost construită şi planul este să o recondiţionăm sau să o refacem după principiile arhitecturii vernaculare.

Deocamdată planul e să investim acolo banii de la botez şi de la nuntă. Nu-s suficienţi, dar noi sperăm într-o minune. Şi tot povestim despre visul ăsta, până când s-or alinia planetele şi se va înfăptui.

Cea mai frumoasă veste dinspre Nucşoara este că avem o legătură cu urmaşii Elisabetei Rizea şi că există o iniţiativă şi sprijin pentru a transforma casa ei în muzeu.

41697966_2164880540445183_8312430793590833152_o
Casa de la Nucșoara se pregătește pentru o viață nouă

Cu pași mici, dar siguri, ai început să organizezi experiențe regionale, culturale și culinare, deopotrivă. Când au avut loc aceste prime călătorii, cum ți s-a părut să fii în pantofii organizatorului și ce ai dorit să le oferi oamenilor?

Primele excursii la care am participat în calitate de organizator au fost în 2013 şi 2014, cu Viajoa. Ce ne doream şi îmi doream era să le ofer participanţilor ce primisem eu în călătoriile mele cu Couchsurfing sau cu rucsacul în spate – întâlnirea (cât se poate de) autentică cu oameni şi locuri speciale. Am descoperit că e foarte greu să fii în papucii organizatorului, mai ales atunci când vrei să mulţumeşti pe toată lumea şi depinzi de promovare tip „word of mouth”. Dar e şi multă satisfacţie, mai ales când vezi că în câţiva ani gazdele şi satele pe unde ai dus lume cresc şi se dezvoltă.

Încercările de atunci au devenit, în timp, My Secret Romania. Ce e My Secret Romania?

Noi zicem că e o platformă unde găseşti idei de excursii şi experienţe inedite, de 2-3 zile, cu grupuri mici, în România de altădată. Tururi, workshopuri cu usturoi și brunch-uri. Cu povești, povestitori și ghizi zâmbăreți.  Descoperim împreună locurile care încă trăiesc după ritualuri vechi, locurile care arată simboluri, tradiţii, natură neatinsă.

A pornit ca o idee de blog bilingv, care să dezvăluie comorile ascunse ale României prietenilor noştri de aici şi din lumea largă şi s-a dezvoltat într-un proiect de turism responsabil.

Care sunt experiențele din cadrul My Secret Romania pe care le consideri cele mai inedite? 

Pe lista mea sunt multe: mers la fân, mers la cules de vie, dormit sub cerul liber într-o expediţie de călărie, degustări de 7 tipuri de brânză, etc. Dar pentru clienţii noştri sunt pe primul loc atelierele şi brunch-urile. Pentru străini, Garlic Workshop – o degustare cu poveşti despre istorie, fiinţe mitice, mâncare şi vampiri. Iar pentru români, atelierul de făcut cozonaci şi pâine. Şi pentru unii, şi pentru alţii, brunch-urile (evenimentele cu 10 – 15 tipuri de mâncare, demonstraţii, ateliere, tur cultural în sat, muzică live) sunt experienţe memorabile, care îi fac să înţeleagă puţin mai multe despre viaţa la ţară.

GAB_5496
Mâncare delicioasă, cu specific local, gătită din cele mai bune ingrediente 📸 Gabriela Cuzepan

Și anul acesta My Secret Romania are un program vast cu experiențe bogate. La ce anume să se aștepte oamenii de la brunch-urile viitoare și unde pot citi ei despre program? De ce e My Secret Romania o experiență pe care să n-o rateze?

Aici e programul brunchurilor pe 2019. Se întâmplă în fiecare a doua sâmbătă din lună, în Oltenia şi Muntenia, în sate şi orăşele mici din 8 judeţe şi arată o altă faţă a României decât cea pe care o vedem la ştiri sau pe Facebook. Gazdele şi comunitatea scotocesc cu ajutorul nostru după reţete de-ale bunicilor, aşa că mâncăm în premieră tot felul de lucruri: praz umplut, mâncare de gutui, cocoace, colarezi, ciorbă de lucernă, dragavei, teci cu lapte, mânătărci ca la stână, balmoş, cornuleţe cu osânză, clătite cu flori de salcâm, plăcinte cu struguri şi lista e incredibil de lungă.

La brunch-ul de la Nucşoara eram şi gazdă, şi organizator, aşa că am scos tabloul cu pozele mici, alb-negru, şi am început să le prezint oamenilor povestea casei şi a grădinii prin poze. Şi unii participanţii mi-au mulţumit că fac asta pentru bunicii mei. Mai mult decât pentru ai mei şi pentru mine, o fac pentru cei care vin, pentru cei care au nevoie să rememoreze amintiri despre satul bunicilor şi pentru copiii lor, care abia aici le pot crea.

Anul trecut, comunitatea din Talpa, Teleorman s-a mobilizat atât de tare încât am putut primi 200 de participanţi la primul lor eveniment.

Fiecare participant poate să îşi creeze în jurul brunch-ului o experienţă proprie: să îşi aleagă o cazare în zonă, să se concentreze la eveniment pe ce ingrediente îi plac (gastronomie, cultură, relaxare) şi să viziteze o zonă în care nu ar ajunge fără un astfel de motiv.

Cum răspund comunitățile locale când le inviți să facă parte din experiența My Secret Romania? Ce înseamnă pentru ele interesul oamenilor de a le vizita și de a le afla tradițiile sau de a vedea pur și simplu un fel diferit, autentic, de a trăi?

Dacă avem o persoană de legătură în comunitate, lucrurile merg bine. Adică lumea răspunde bine, avem o punte de comunicare de încredere, lucrurile se mişcă. De cele mai multe ori, până după eveniment, nu ne crede nimeni că o să vină lumea şi că or să vrea să mănânce „verziturile” locului. Sau că se vor aşeza cuminţi undeva pe iarbă sau pe baloţi, să mănânce şi să discute, fără să aştepte să fie serviţi.

Sătenii sunt foarte surprinşi de interesul oamenilor „de la oraş” de a-i vizita. Uită că şi copiii şi nepoţii lor de la oraş sunt foarte încântaţi să vină acasă şi uită (sau nu cred) că aerul curat, liniştea şi posibilitatea de a munci mai mult psihic sunt la mare căutare în zilele noastre.

Gabi, Ioana si Cristiana - foto Mihaela Dincă.jpg
Gabriela Solomon și Ioana Pătrășcoiu își arată România (re)descoprită

Ai încredere în comunități și puterea lor de-a se asocia și de a schimba în bine locurile din care vin. Cum ai învățat să crezi că unde-s mulți puterea crește, cum ți-ai educat încrederea în cei din jurul tău?

În liceu am participat la un program de educaţie alternativă care se numeşte „Liderii Mileniului Trei”. Şi printre primele idei prezentate a fost aceea de „lucru în echipă”. Cu o spirală tip infinit, care trecea de la beneficiile lucrului singur (rapiditate în decizii, eficacitate) la dezavantaje (oboseală, impact mai mic) la avantajele lucrului în echipă şi apoi dezavantaje, etc. Aşa că am înţeles încă din liceu că sunt unele lucruri la care sunt mai bună singură şi alte lucruri pe care nu le voi putea face niciodată singură – mai ales lucrurile mari. Şi cum sunt o visătoare incurabilă, am ales să merg pe cartea încrederii în mai toate interacţiunile cu lumea. Nu sunt imună la dezamăgiri, dar funcţionez după principii simple: „facem puţin câte puţin şi efectele se văd în timp”, „dacă din eforturile noastre rezultă un participant mulţumit, o gazdă cu o altă viziune, etc, nu am muncit degeaba”, „dacă la sfârşitul zilei ceva e mai mare ca zero, mergem înainte”.

Datorită dorinței tale de-a crea comunități, ai făcut un salt în necunoscut și te-ai mutat la Vâlcea, de unde e soțul tău. De ce te-ai dus acolo și care sunt planurile? Ce îți dorești să realizezi în acest oraș și cum e să lași Bucureștiul în urmă?

Nu e chiar necunoscut pentru că am locuit şi eu la Vâlcea 8 ani, în generală şi la liceu. Dar cel mai probabil m-aş fi mutat şi într-un loc necunoscut dacă aveam un plan (râde). Am revenit la Vâlcea pentru că suntem aproape de bunicii Cristianei (fetiţa noastră de un an şi şase luni) şi pentru că e mai aproape de preocupările noastre (dezvoltarea de puncte gastronomice locale, de evenimente culturale, de degustări de vinuri pentru soţul meu, etc).

Iar aceste preocupări pot avea succes doar dacă lumea din jur (Râmnicu Vâlcea şi judeţul Vâlcea) e bine din toate punctele de vedere – sănătate, educaţie, economie, social, etc. Şi pentru că aveam la îndemână exemplele fundaţiilor comunitare din Bucureşti, Sibiu, Făgăraş şi sprijin de la Asociaţia pentru Relaţii Comunitare şi Romanian American Foundation, am zis să încercăm să punem pe picioare şi acest proiect. Ne-am unit cu încă un grup de iniţiativă din oraş şi plănuim să ne aliem cu toţi cei care visează la un judeţ dezvoltat, care să creeze oportunităţi şi să invite oamenii să se întoarcă acasă.

GAB_5942.jpg
Zestre păstrată din generație în generație la familia Ungureanu din Novaci 📸 Gabriela Cuzepan

Cum arată până în acest moment planul de a înființa Fundația Comunitară Vâlcea și cum te putem ajuta noi? La ce va folosi această FCV, care sunt beneficiile pe care o astfel de fundație le va aduce comunității?

Suntem foarte aproape de înfiinţare (mai avem puţin până la ţinta financiară de 102.000 de lei) şi avem nevoie de sprijin pe multe planuri (donaţii pentru proiectele pe care le-am identificat deja, conexiuni cu oameni de afaceri vâlceni sau dornici să sprijine comunitatea vâlceană, voluntariat, comunicare, etc).

Înființăm Fundația Comunitară Vâlcea fiindcă vrem să transformăm orașul într-o comunitate curajoasă care știe cum să răspundă nevoilor și care îi va face pe oameni mândri de casa lor.

Fundația Comunitară Vâlcea va fi un motor al schimbărilor pozitive în comunitate, stimulând participarea și cooperarea locală. Vom antrena resurse locale pentru a potența creșterea județului – mai exact, vom atrage fonduri de la persoanele fizice și companii din zonă și le vom distribui către cauze filantropice din aceeași zonă. Fundația Comunitară inițiază și menține legătura vitală dintre donatori, nevoi și soluții, conectează oamenii cu cauzele și sprijină un impact crescut al donațiilor și finanțărilor în comunitate.

Totul pe termen lung, fireşte. Schimbările se vor vedea în câţiva ani, dar e nevoie să sădim acum.

Ești un om foarte activ și ai realizat o mulțime de lucruri fiind în același timp mamă și o femeie care încearcă să păstreze timp și pentru ea însăși. Cum e să faci față tuturor activităților și în ce măsură faptul că ești mamă contează în definitivarea planurilor pe care le ai?

La capitolul „păstrat timp pentru mine” nu mă pricepeam nici înainte să fiu mamă, aşa că acum am şi mai puţin timp pus deoparte. De foarte multe ori în ultimul an am zis că nu mai pot şi că nu mai fac nimic, dar cu fiecare eveniment şi cu fiecare poză cu Cristiana de la brunch-uri am mai găsit puţină energie.

De când sunt mamă, am învățat că am întotdeauna nevoie de un plan de rezervă – dacă se întâmplă ceva cu bebe, altcineva trebuie să preia ce am eu de făcut. Totul iese bine, doar eu sunt frustrată că nu mă pot clona.

brunchMSR_Novaci_foto Gabriela Cuzepan
Mâncarea gătită cu suflet, în gospodăriile oamenilor, e una dintre atracțiile brunch-urilor organizate de My Secret Romania 📸 Gabriela Cuzepan

Care sunt părțile grele în tot ceea ce faci și ce te motivează să mergi mai departe?

E foarte greu să convingi lumea că merită să se implice (și în proiectele My Secret Romania, și în proiectele Fundației Comunitare Vâlcea). Pentru că, în general, își doresc rezultate imediate, iar ce construim noi e pe termen lung. Mă motivează întâlnirile cu tinerii – ei înțeleg repede și încearcă să ne și ajute.

E greu să îmi păstrez energia sus după nopți nedormite sau povești cu final mai puțin fericit. Și atunci mă uit în jur și sper că cineva din echipă are un strop de entuziasm în plus. Noi suntem alergători de cursă lungă, așa că ne tot antrenăm pentru maratoane și ultramaratoane.

Ce proiecte similare cu ceea ce faci tu urmărești cu plăcere și de ce le recomanzi?

Evident, colegii de la My Transylvania fac ce facem si noi și anul acesta avem și Banat Brunch, au avut un prim Dobrogea Brunch și au tot felul de surprize pentru sudul Transilvaniei.

Îmi place tare La Blouse Roumaine și munca de lobby și advocacy pe care o depun. La fel, și Colțul Românesc și munca lor de a îi invita pe români să aleagă produse românești, făcute și plătite corect. Cosmin Dragomir, cu multele lui proiecte de la gastroart.ro.

Iar în povestea cu fundațiile comunitare, îi urmărim și îi „invidiem” pe colegii de la Sibiu, București și Făgăraș și suntem aproape de cei care sunt în același proces ca și noi – Buzău, Banatul Montan, Bucovina.

gabi1.jpg
Gabriela Solomon 📸 Mihaela Dincă

Imaginează-ți că ești la un interviu cu un HR și trebuie să te prezinți în 30 de secunde.

Sunt un om care are nevoie de motivație internă și autonomie ca să funcționeze la capacitate maximă. Dacă job-ul încearcă să mă țină într-o cutiuță, nu e pentru mine.

Rămâi la curent cu programul brunch-urilor organizate de My Secret Romania în 2019.

Imaginea care deschide articolul e semnată de Cris Voinea/ icsPhoto.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: