De ce să vii la Astra Film Festival

Și de ce eu mă voi reîntoarce, după ce, anul acesta, timp de patru zile, am vizionat o parte dintre documentare. Dar nu pe cât de multe mi-ar fi plăcut să văd.

În ultimii ani, România a devenit una dintre destinațiile europene pentru turiștii care vor să se simtă bine. La București, Centrul Vechi e plin ochi în fiecare weekend pentru că distracția e peste tot și e ieftină. La Cluj, nu poți să arunci un ac vara, în timpul unor evenimente precum TIFF, Electric Castle, Untold. Iar Sibiul trăiește intens în zilele FITS și Astra Film Festival, care a încheiat recent cea de-a 26-a ediție, fiind unul dintre cele mai longevive happening-uri culturale din țară, cu peste 100 de filme documentare din toată lumea prezentate numai în acest an.

Astra Film Festival a avut în 2019 între 14 și 20 octombrie la Sibiu, într-o toamnă târzie și însorită, cu zile luminoase, numai bune să cutreieri sălile de cinema, dar să te bucuri și de experiențele pe care acest oraș transilvănean le oferă. După ce în 2007 a fost primul oraș din România care a devenit capitală culturală europeană, Sibiul a rămas cu reputația unui loc în care au loc spectacole și evenimente pentru care merită să bați drumul, oricât de lung. Un exemplu care stă mărturie în acest sens de peste 10 ani este ”Faust”, în regia lui Silviu Purcărete, care se joacă, chiar și după atâta timp, cu casa închisă, fiind mereu sold-out.

astra pod
Podul Minciunilor din Sibiu, în drumul meu din fiecare dimineață, către sălile de cinema

126 de filme din 45 de țări de pe 5 continente au fost structurate în 12 programe tematice și au vorbit despre viața noastră, cu bune și rele, în spațiul personal, intim, acasă sau în societate, în relație cu alții sau în opoziție cu sisteme politice ori reguli greu de urmat. Să îți petreci zile la rând navigând printre documentare e un rollercoaster emoțional pentru care, deși îți propui să fii pregătit, nu ești niciodată. Realitatea de pe ecran te învăluie mereu și te trezești, din nou și din nou, înainatea unor exerciții de empatie, înainte de orice altceva. Reușești să le treci cu brio?

Multe filme sunt răni deschise. Chiar dacă, adesea, acțiunea nu are niciun fel de corespondent în propria ta viață, universalitatea lor nu te lasă indiferent, pentru că ești și tu om și pentru că, tu ești eu și eu sunt tu, viețile fiecăruia dintre noi sunt scenarii probabile, pe care, cine știe din ce motive, le-am putea trăi și noi la un moment dat. Niciodată să nu spui niciodată, nu?

sala misto
Sala de cinema: portal către lumi alternative

De la femei care vor să fie văzute ca ființe umane, respectate și cărora să li se acorde drepturi egale în societate până la familii care trăiesc constrânse de statul în care trăiesc, de la lucrătoarele și lucrătorii sexuali care recunosc în fața propriilor părinți ce meserie au și care își doresc din toată inima să nu piardă iubirea familiei din cauza asta până la tinere mame care apar la televiziunea națională și povestesc despre violurile repetate ale taților lor, ca ultimă soluție, pentru că, altfel, nimeni nu le crede, toate astea sunt doar câteva dintre dramele oamenilor.

Documentarele sunt poate printre cele mai fidele oglinzi ale lumii în care trăim. Nu, lumea asta nu e doar un loc trist, dacă asta îți vine să exclami după ce citești textul meu. Însă avem nevoie să fim puși pe gânduri, să contemplăm, din empatia de care scriam mai sus și care, sper, că ne unește pe toți la diversitatea care ne aduce laolaltă, în loc să ne dezbine.

piata mare si dom
Piața Mare din Sibiu și Dom-ul în care oricine a intrat, a putut să vadă, gratuit, un film

E nevoie, din când în când, să ne simțim și incofortabil, iar filmele de non ficțiune, tocmai pentru că sunt povești reale, trăite de oamenii de lângă noi, au puterea de a ne pune un nod în gât. Nu trebuie să fugim de starea asta, oricât ne-am dori, ci trebuie s-o acceptăm ca și când personajul, sau personajele principale ale peliculei, urmează să apară lângă noi dintr-un moment în altul, pentru a fi îmbrățișate în carne și oase. Poți să faci asta?

Avem alături de noi, ca să ne liniștească, orașul Sibiu și tot ceea ce are el de oferit. În mijlocul lui mi-am regăsit și eu, de fiecare dată, echilibrul după ce am ieșit de la vreo proiecție care m-a tulburat. Fie că am ales o simplă plimbare între Piața Mică și Piața Mare, mereu animate, fie că am băut un espresso la vreuna dintre cafenelele de pe Nicolae Bălcescu sau am mâncat vreun fel mai special într-unul dintre restaurantele care vara asta au făcut valuri pentru că Sibiul a fost regiune gastonomică europeană, am găsit mereu calea să revin la starea în care sunt pregătită să o iau de la capăt în mijlocul poveștilor de pe ecranele mari din cele șase săli de cinema create cu ocazia festivalului.

kids 2.jpg
Proiecție în Dom

 

Iată care sunt filmele care au câștigat în 2019 la Astra Film Festival:

Cel mai bun film din Competiția Internațională  – Immortal (Nemuritor) de Ksenia Okhapkina

Cel mai bun film din Competiția Europa Centrală și de Est – I See Reed People (Văd roșu) de Bojina Panayatova

Cea mai bună regie în Competiția România – Pastures New (Cei ce rămân) de Anne Schiltz și Charlotte Gregoire

Cel mai bun film din Competiția România – Teach (Profu’) de Alex Brendea

Cel mai bun film din Competiția DocSchool – My Father’s Son (Fiul tatălui meu) de Hillel Chaim Rate

Cea mai bună regie în Competiția DocSchool – The Opposite of Love Is Not Hate (Dincolo de dragoste nu e neapărat ură) de Hadas Hechter

decernare.jpg
În seara galei de decernare a premiilor Astra Film Festival 2019

Pentru mine, Astra Film Festival a fost ultima experiență culturală pentru care am călătorit în acest an și, din punctul meu de vedere, evenimentul pune punct unei lungi veri pe care mi-am petrecut-o mai mult în partea centrală și de nord a țării. Nu cred că viitorul va arăta diferit. Dimpotrivă, așa cum glumeam cu prietenii mei, ar fi poate mai rentabil pentru mine să mă gândesc la posibilitatea de a locui, timp de trei luni pe an, în orașele care vara asta m-au primit cu brațele deschise și în care m-am simțit ca acasă, Sibiu și Cluj.

Sper, deci, că pe lista cu experiențe culturale pentru 2020 ai trecut și Astra Film Festival, ca să ai ocazia să trăiești revelația cât mai multor filme documentare într-un oraș prietenos, care îți oferă liniște și spațiu să respiri, și-n care, de ce nu, să te gândești, ca într-un exercițiu de meditație și regăsire de sine, la tine și la lume.

dom noaptea.jpg
Domul cu proiecții video văzut pe timp de noapte

Am mai scris pe acest subiect: 3 filme pe care să le vezi la Astra Film Festival în 2019

Vrei să fii la curent cu tot ce s-a întâmplat la Astra Film Festival 2019? Urmărește site-ul evenimentului.

Te interesează cele mai bune momente foto din acest festival? Dă follow pe Instagram.

Fotografiile au fost preluate de pe pagina Facebook a AFF.

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: