3 motive să meditezi

Am început să meditez când mi-am dat seama că, oricât aș încerca, sunt puține momentele în care sunt doar eu cu mine, în liniște. Mereu am câte ceva de făcut și pentru că îmi place să termin ce-mi propun într-o anume zi, îndeplinirea obiectivelor este prioritară pentru mine. În același timp am observat că în drumurile mele am mulți timpi morți. Pentru că nu am mașină, merg mult cu RATB-ul sau metroul sau pe jos. Ăsta a fost momentul în care am început să practic meditația activă, în care pur și simplu sunt într-o stare de prezență și conștiență, fără să mă gândesc la nimic. Sunt într-o stare de observare, sunt … și atât.

Pentru mine, aceste intervale de meditație, care durează oriunde între 5 și 15 minute, sunt echivalente cu un power nap scurt și odihnitor și, câteodată, când îmi reiau șirul gândurilor, mă simt ca și când tocmai m-am trezit din somn. Primăvara am tendința să cresc numărul dăților în care practic meditația pentru că mă simt mai obosită. Încă nu am reușit să meditez stând pe loc pentru că mă plictisește, în schimb, când sunt în mișcare, pot să fac asta.

Există multe articole de tot felul care îți spun de ce e bine să meditezi și ce beneficii poți obține din practica asta. Dar eu am să-ți zic de ce îmi face mie bine:

Mănânc mai puțin. Sănătos mănânc de vreo 3 ani jumate, iar prin asta mă refer la faptul că, de pildă, la fiecare masă a mea am legume și carne și, în majoritatea timpului, cam asta e ceea ce consum. Asta e varianta câștigătoare pentru mine, cu asta mă simt bine. Fibre și proteine în cantități moderate. Oricum, ca o observație, nu doar meditația, ci sportul, în general, mi-a reglat felul în care mă hrănesc. Pur și simplu, în mod natural, în timp, corpul nu a mai vrut anumite alimente pe care înainte le mâncam.

Am scăpat de anxietate. Sunt un om care a fost multă vreme anxios. Anxietatea mea apărea din cauza sentimentului că trebuie să performez. Am stat cu drobul ăsta de sare deasupra capului mult timp. Chiar dacă știam că fac o treabă bună, mă gândeam mereu că poate nu e de ajuns. În timp mi-am dat seama că la starea asta a contribuit în egală măsură presiunea pe care o puneam eu pe mine, dar și cea pe care o puneau oamenii cu care lucram. Momentul meu de ”glorie” a fost vara în care mi-am dat demisia și-am început să lucrez pe cont propriu și startul ăsta m-a tensionat enorm: am început să am atacuri de panică și m-au ținut vreo 3 luni. Meditația, sportul, alimentația sănătoasă și faptul că am învățat să-mi dau timp m-au ajutat să remediez situația.

Îmi e mai clar ce am de făcut. Mereu am avut în mine sentimentul că sunt predestinată să fac ceva anume. De exemplu, numitorul comun în ultimii 10 ani a fost scrisul. Indiferent de forma sau locul în care am făcut asta, a fost steaua mea norocoasă, călăuza mea. Cu toate astea, felul în care am vrut să scriu sau subiectele despre care am vrut să scriu n-au avut mereu calea deschisă și, uneori, am făcut chestii pe care nu mi le-am dorit doar pentru că erau în ”sarcina de serviciu”. Când am început să meditez, am început să am din nou încredere în flerul și intuiția mea și să-mi dau frâu liber imaginației și felului MEU de a vedea lucrurile și de-a le pune în aplicare. Practic, am revenit la viață!

Keep it flawless,